Etoile Alessandra Ferri, între New York şi Scala, din nou pe scenă

Celebra balerină Alessandra Ferri, una dintre cele mai mari balerine dramatice din toate timpurile, cum o defineşte Gia Kourlas în “New York Times”, dansează din nou.

Alessandra Ferri este considerată una dintre cele mai mari balerine de dans clasic din lume. Formaţia sa a început la “Scala” din Milano. La 15 ani s-a transferat la Londra şi a studiat la prestigioasa “Royal Ballet School”. La 19 ani devine prim balerină, este răsplătită cu “Sir Lawrence Olivier Award”, cel mai important premiu din Marea Britanie şi este nominalizată “Balerina Anului” de către revista “Dance and Dancers” şi de “New York Times”. În 1985, debutează la “American Ballet Theatre” ca prim balerină, la invitaţia lui Mikhail Baryshnikov şi împreună cu această companie efectuează turnee în întreaga lume, ajunge pe marele ecran cu filmul “Dancers”, de Herbert Ross.

În Dama cu camelii, la Scala

Interpretează rolurile principale din mari balete: “Romeo şi Julietta”, “Giselle”, “La Bayadère”, “Spărgătorul de nuci”. În 1992 este unica balerină italiană invitată ca étoile la Baletul Operei din Paris, ca protagonistă în “Carmen”, în “Notre Dame de Pairs”, în coregrafia lui Roland Petit, apoi la “Kirov” din Sankt Petersburg. Evoluează în “Manon” la Teatrul “Mariinski”, obţinând aplauze îndelungate. Ultimul spectacol al său înainte de retragere a fost, în 2007, la Taormina.

Etoile la Opera din Paris, în Carmen

În 1992, filmul de televiziune “La luna incantata” obţine Medalia de Aur în secţiunea “Filme muzical de Festival”, la Cannes. În 1998, este protagonistă alături de Sting în scurtmetrajul “Prelude”, prezentat la “Mostra Internazionale del Cinema” de la Veneţia. A lucrat alături de Kenneth MacMillan, John Cranko şi John Neumeier în marile capodopere ale baletului secolului XX.

În 2013, la Spoleto, în The Piano Upstairs

“Găsesc că artist e doar cel care transmite emoţii. Dar pentru asta trebuie să cunoşti la perfecţie tehnica, nu numai perfecţiunea. Aceasta e numai un punct de plecare. Altfel, eşti doar unul care are o tehnică bună”, spune ea.

După şapte ani de absenţă, Alessandra Ferri este din nou pe poante, la vârsta de 50 de ani. “Atunci când regizoarea şi coregrafa Martha Clarke mi-a propus «Chéri», ideea mi-a plăcut imediat. M-am şi văzut în personajul Léa, o femeie matură. O poveste în parte autobiografică, pentru că şi scriitoarea Colette, după al cărei roman s-a făcut scenariul, a avut o relaţie cu un bărbat cu mult mai tânăr decât ea.” Protagoniştii acestui roman erau Leonie Vallon, zisă Lea de Louval, o rafinată, bogată şi frumoasă curtezană, de 49 de ani, şi amantul său de 25 de ani, Fred Peloux, numit şi Chéri. Acţiunea este plasată la Paris în perioada Belle Epoque.

La festivalul din Taormina

“Léa mi-a plăcut pentru că acceptă trecerea anilor cu seninătate. Chiar şi în al doilea roman, care se intitulează «Sfârşitul lui Chéri», am găsit-o îmbătrânită, mai grasă, cu părul alb, dar veselă.” Romane scandaloase în epoca în care Colette le scria, dar care emană energie şi emoţie erotică. Balerinul argentinian Herman Cornejo i-a fost partener de scenă.

Cu Roberto Bolle, în Romeo si Julieta, în coregrafia lui Mac Millan

A fost greu de înţeles cum o balerină de faimă mondială poate să spună adio scenei, în plină glorie, ca după câţiva ani să se decidă să se reîntoarcă, chiar riscând. “Capitolul dansului era terminat pentru mine. Simţeam cum Julieta, Manon, Carmen şi toate personajele care m-au acompaniat nu-mi mai aparţineau. Am avut o perioadă de cădere, apoi mi-am zis că trebuie să mă ridic. M-am ocupat de fiicele mele, dar cum eram născută ca artistă, am simţit că mă sufoc. Nu mai era scena, nu mai era publicul, nu mai era acea senzaţie de vibraţie care îmi lipsea. Acum, ceea ce fac nu e o reîntoarcere, ci sunt lucruri noi. Mă fascinează teatrul şi continui să mă exprim cu instrumentele mele. Altfel n-aş putea să trăiesc. Viaţa e pentru mine ca un bal.”

În pelicula The Dancers de Herbert Ross

S-a întors vara trecută pe scenă la Festivalul de la Spoletto, în spectacolul de teatru-dans “The Piano Upstairs” de John Weidman, un eveniment care coincidea cu întoarcerea unei file de viaţă. Un spectacol de dans şi proză care vorbeşte despre sfârşitul unui matrimoniu, despre viaţa ei.

Alessandra Ferri şi Sting în Prelude

Soţia îşi părăseşte soţul, care încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat. Întrebările pe care acesta şi le pune evocă amintiri care conduc la şi mai multe întrebări ce trezesc un val de imagini şi emoţii ce vor îl duce, poate, la aflarea adevărului. Piesa este dansată pe muzică de Giovanni Allevi, John Cage, George Crumb, Morton Feldman, Fabrizio Ferri, Philip Glass, Arvo Pärt. “Şi în timp ce construiam acel spectacol se încheia pentru mine capitolul cu Fabrizio Ferri, după 16 ani de căsătorie şi două fiice. Viaţa continuă şi teatrul la fel.”

Împreună cu coregraful Roland Petit la Roma după succesul cu Notre Dame de Paris şi Carmen

După triumful de la New York, Alessandra Ferri mărturiseşte: “Îmi lipsea senzaţia de vibraţie. De-abia acum, la 50 de ani, sunt în sfârşit vindecată de panica scenei. Este fascinant pentru o balerină să poată să-şi interpreteze propria vârstă. A înfrunta vârsta e foarte frumos”.

O primire triumfală din parea criticii americane a marcat întoarcerea sa pe scenă. De la “New York Times” la “World Street Journal”, experţii sunt unanim de acord că Ferri este sublimă ca întotdeauna, de parcă nici n-ar fi lipsit de pe scenă şapte ani. Dar se ştie că vârsta este totuşi fundamentală în balet. Contează în dansul clasic forma fizică, agilitatea, flexibilitatea şi forţa musculară.

În rolul Julietei, la Moscova

Alessandra Ferri e newyorkeză prin adopţie, a trăit în Manhattan, într-o metropolă degradantă şi violentă. Dar ceea ce ea îşi aminteşte era faptul că în 1985, când a ajuns la New York, lucrând la “American Ballet Theatre” sub conducerea lui Mikhail Baryshnikov, a găsit acest oraş dur atât din punctul de vedere al oamenilor, cât şi din acela al atmosferei de lucru şi a învăţat cum poate să supravieţuiască.

Alessandra Ferri în filmul Prelude

“În Italia, totul părea dificil, în timp ce la New York totul părea posibil. Iubeşti o ţară, ca balerină, atunci când are un înalt nivel cultural”. Alessandra Ferri face o comparaţie precisă între “Scala” şi “American Ballet Theatre”, două instituţii venerabile cărora le-a dedicat întreaga carieră. “În America totul este privat. În Italia percep un fel de snobism care te împiedică să treci peste orice bariere şi să faci ceea ce ţi-ai propus. Nu e un discurs de emigrant de lux.” Ferri se simte italiancă până în măduva oaselor.

Alessandra Ferri şi Herman Cornejo la Signature Theatre

A dansat recent în “Dama cu camelii”, la “Scala”, avându-l partener pe Robert Bolle. Viaţa de acum de la New York o trăieşte frenetic, iar la “Signature Theatre”, o sală de proză de pe Off Broadway, este Léa. În acelaşi timp, pregăteşte şi un nou musical pe Broadway, în regia lui Giorgio Ferrara, în coregrafia sa. “Pentru mine a fost o tortură de a mă opri din dans. Astăzi sunt liberă de personajele din repertoriul meu, pentru că vreau să privesc înainte şi vreau să dansez în roluri noi în care să mă recunosc în acest moment şi să transmit altora experienţa mea. Atunci când am încercat să stau departe de scenă, doi ani a fost o luptă cu mine însămi. Mă durea tot timpul coloana, corpul meu se revolta împotriva odihnei, mă simţeam îmbătrânită. Apoi mi-am dat seama că dansul este pentru mine modul de a comunica cu lumea şi mi-a zis: trebuie să lupt. Aşa cum face Misha Baryshnikov.” Şi azi este fascinată de Baryshnikov, care şi la 65 de ani este un as al dansului.

Alessandra Ferri în Giselle

Eleganţă, agilitate, graţie, cum Dumnezeu reuşeşte la vârsta de 50 de ani?

Dar în tot acest timp a făcut în fiecare zi bicicletă, pilates, yoga, şi gyrotonics, discipline complementare şi indispensabile pentru a îngriji elasticitatea articulaţiilor şi a coloanei vertebrale. Îi place să spună că trupul său este ca un cal pursânge.

Alessandra Ferri, cu corpul său asemănător unei viori Stradivarius şi cu picioarele sale lungi, a desenat muzica şi a colorat emoţiile în baletele celor mai mari coregrafi ai lumii.

Alessandra Ferri şi Herman Cornejo în Cheri, în coregrafia Marthei Clarke

În acest an, va fi Eleonora Duse la “Scala”, într-un balet creat special pentru ea de coregraful Neumeier, un spectacol dedicat marii actriţe, cea care a fost iubita lui Gabriele d’Annunzio. La New York va evolua într-o operă japoneză după povestirea “The Raven” de Edgar Allan Poe.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.