Evenimente editoriale la Polirom

Prima ediţie integrală a operei poetice semnate de Paul Celan

Editura Polirom publică prima ediţie integrală a operei poetice semnate de Paul Celan, unul dintre spiritele care au marcat gândirea poetică europeană a secolului XX.

Opera poetică (I) – traducere inedită din limba germană de George State • cuvânt-înainte de Andrei Corbea – cuprinde volumele Nisipul din urne, Mac şi memorie, Din prag în prag, Gratii de vorbă şi Roza Nimănui.

Volumul va fi lansat sâmbătă, 23 mai, la ora 12.30, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2015, la standul Editurii Polirom.

Paul Celan (Paul Antschel) s-a născut la Cernăuţi, în 1920, într-o familie de evrei vorbitori de limbă germană.

Studiile universitare le începe la Tours, unde pleacă în 1938; revine în România înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. După 22 iunie 1941 este mobilizat în detaşamentele de muncă obligatorie pentru bărbaţii evrei la Rădăzani, Fălticeni şi Tăbăreşti; părinţii mor succesiv în lagăre din Transnistria, unde fuseseră deportaţi în iunie 1942.

În aprilie 1945, Celan se refugiază la Bucureşti, unde va locui până în decembrie 1947, când părăseşte definitiv România. După şase luni petrecute la Viena, se stabileşte la Paris. Studiază la Sorbona, iar din 1959 ocupă postul de lector de limba germană la École Normale Supérieure.

Poet de limbă germană, Celan publică primul volum de versuri, intitulat Nisipul din urne, la Viena, în 1948; patru ani mai târziu apare Mac şi memorie, cartea care i-a adus recunoaşterea criticii, urmată, rând pe rând, de volumele ce l-au consacrat drept unul dintre cei mai importanţi poeţi germani ai secolului XX: Din prag în prag (1955), Gratii de vorbă (1959), Roza Nimănui (1963), Schimbare de suflu (1967) sau, postum, Ograda timpului (1976).

De asemenea, va traduce în germană din Paul Valéry, Henri Michaux, René Char, Osip Mandelştam, precum şi prima carte franceză a lui Emil Cioran.

Paul Celan primeşte în 1958 Premiul Literar al Oraşului Bremen, iar în 1960 i se decernează Premiul Georg Büchner. Bolnav, se sinucide în 1970.

„Paul Celan este poetul simplităţii complicate, cu variate straturi, care uneori rămân disparate şi suspendate, alteori se combină ori chiar se suprapun. Există o obscuritate misterioasă şi iniţiatică în poezia sa. Simplitatea e doar o aparenţă la Celan – cine o dezghioacă găseşte o profunzime răvăşitoare. Până în 2015 l-am citit în engleză – mă simt privilegiată întrucât de-acum înainte pot să îl citesc în limba în care scriu eu însămi poezie”, nota Ruxandra Cesereanu.

„Dintre marii devastaţi ai secolului trecut, Celan e poate cel mai magnetic. Sinuciderea lui i-a inventat mitul personal – cu aceeaşi forţă cu care poezia lui a reinventat limba germană, după ce mai întâi a devastat-o. E imposibil să gândeşti poezia secolului trecut fără mitul Celan”, scrie Radu Vancu.

„Poezia nu e plăcere. Textul nu e nicidecum bucurie. Limbajul nu e altceva decît o manieră superficială de a uita. Cine-l citeşte pe Celan va înţelege. Nu se poate înainta nicăieri”, afirmă Dan Coman.

„Existenţa poeziei depinde de câţiva poeţi, foarte puţini. Paul Celan este unul dintre ei”, mărturiseşte Marin Mălaicu-Hondrari.

„Celan este poetul secolului XX care a reuşit să submineze dacă nu însăşi fiinţa poeziei, cel puţin epiderma ei. Ce a anulat însă, preţul acestei transsubstanţieri adică, a fost propria sa fiinţă”, declara Bogdan-Alexandru Stănescu.

„Dacă vreodată un spânzurat a reuşit să sugrume un ştreang, acela a fost Paul Celan. În viaţă şi în poezie”. (Ana Dragu)

„Poezia lui Paul Celan este amuţire, trecând prin atâtea discursuri aducătoare de spaimă şi moarte. De la el învăţăm mereu, recitindu-l, că supravieţuirea înseamnă deschiderea către lumină, după ce toate experienţele tragice îţi trag obloanele. Să supravieţuieşti prin poezie înseamnă să-ţi distrugi limba adoptivă, limba temporară a nefericirii. Numai Celan a făcut asta irepetabil”, completa Miruna Vlada.

„Că Paul Celan e unul dintre cei mai radicali şi mai influenţi poeţi europeni din ultimele două secole ştie toata lumea. Eu, la 17 ani, încă nu ştiam. A venit o fată. Atunci i-am descoperit pe Celan şi pe Manu Chao într-o discotecă din Grenoble. Atunci am început să scriu de frică.” (Cosmin Perţa)

„În fond, scrisul lui Celan se construieşte prin lucruri pe care le-aş putea numi greşite în poezie. Dar e singurul în contul căruia le putem citi altfel. Un geniu, astfel.” (Ştefan Baghiu)

„Între lucruri exacte şi fiinţe inexacte, între tăceri îndelungate şi irumperi ale limbajului, un ţinut care se deschide: cu dialogul, timpul, memoria. Sau, cum ar spune Celan: «sorbim ceva gol şi ceva de la urmă»”. (Andra Rotaru)

Povestiri din Kolîma, de Varlam Şalamov

Una dintre cele mai răscolitoare epopei ale secolului XX, „un dicţionar complet al experienţei concentraţionare din Gulag, din cel mai de jos cerc al lui, iadul alb, Kolîma, o radiografie foarte fină a vieţii şi morţii în cea mai dură regiune, cea mai fină expunere a Gulagului, întrecând-o până şi pe cea a lui Soljeniţîn.” (Codruţ Constantinescu).

Acest prim volum cuprinde ciclurile Povestiri din Kolîma, Malul stîng şi Un maestru al lopeţii şi este publicat în colecţia „Biblioteca Polirom”, ediţie cartonată, traducere din limba rusă şi note de Ana Maria Brezuleanu şi Magda Achim.

Volumul Povestiri din Kolîma (I) va fi lansat vineri, 22 mai, la ora 17.00, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2015.

Editura Polirom pregăteşte pentru luna iunie a acestui an şi volumul al doilea al capodoperei lui Varlam Şalamov, volum care va cuprinde ciclurile de povestiri Schiţe din lumea crimei, Renaşterea zadei şi Mănuşa sau PK-2.

Prima ediţie în limba rusă a Povestirilor din Kolîma a apărut la Londra, în 1978. În Rusia au început să fie publicate în 1988, iar prima ediţie completă a apărut abia în 1989.

Varlam Şalamov s-a născut la 18 iunie 1907 în Vologda, în familia unui preot. După terminarea şcolii, în 1924 s-a angajat ca tăbăcar într-o fabrică de pielărie, iar în1926 afost admis la Facultatea de Drept a Universităţii din Moscova.

În 1929 afost arestat şi condamnat pentru editarea clandestină a „Testamentului lui Lenin”.

În1931 afost eliberat şi repus în drepturi, dar şase ani mai târziu a primit o a doua condamnare, de cinci ani, pentru „activitate contrarevoluţionară troţkistă” şi a fost trimis în Kolîma, unde a muncit în minele de aur.

În 1943, la anii de condamnare i-au fost adăugaţi alţi zece pentru afirmaţia că scriitorul Ivan Bunin „este un clasic rus”. Absolvirea cursurilor de felcer în 1946 i-a salvat viaţa, Şalamov executând restul detenţiei ca angajat al unor spitale pentru deţinuţi.

Bookfest are ca invitată Cehia

A fost eliberat în 1951, dar a părăsit Kolîma abia în 1953.

Perioada dintre anii 1954 şi 1973 adedicat-o reconstituirii experienţelor din lagărele staliniste, pe care le-a reluat în Povestiri din Kolîma.

Şalamov a fost reabilitat în 1956 şi s-a mutat la Moscova. Grav bolnav, în1979 afost internat într-un azil de bătrâni, apoi transferat într-un spital de psihiatrie moscovit, unde a murit la 17 ianuarie 1982.

„În Povestirile din Kolîma apar oameni fără biografie, fără trecut şi fără viitor. Prezentul lor seamănă oare cu cel al unei fiare sau este prezentul unui om?… Autorul Povestirilor din Kolîma gândeşte că lagărul este o experienţă negativă pentru om, din primul până în ultimul ceas. Omul nu trebuie să ştie, nici măcar să audă de el. Nici un om nu devine mai bun sau mai puternic după lagăr. Lagărul este o experienţă negativă, o şcoală negativă, înseamnă decădere morală pentru toţi – pentru şefi şi deţinuţi, pentru soldaţii din escortă şi pentru spectatori, pentru trecători şi cititorii de beletristică.” (Varlam Şalamov)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.