Serviciile de informaţii străine au trecut la operaţiuni preponderent executive şi de provocare a structurilor politice de putere
Obiectivele urmărite de serviciile de informaţii străine, în perspectiva evenimentelor planificate, vizau: penetrarea şi controlul din inte rior al structurilor politico-administrative centrale, al celor militare de apărare, securitate şi informaţii; subminarea economică şi politică; războiul politico-diplomatic; operaţiunile psihologice şi de propagandă activă pentru determinarea revoltei populaţiei; distrugerea coeziunii structurilor supreme ale puterii; influenţarea moralului populaţiei; crearea unei opoziţii reprezentative şi controlul acesteia; studiul şi eva luarea grupurilor informale existente la nivelurile conducerii politice şi de stat (centrale şi locale); radicalizarea prozelitismului religios opus ortodoxismului şi celorlalte culte tradiţionale, a naţionalismului mi no rităţilor; readucerea în actualitate a revizionismului; atentatele la va lorile de identitate naţională; punerea în poziţie activă a agenţilor aflaţi „în conservare”; studiul şi „încadrarea” în măsuri de control şi determinare a personalităţilor avute în vedere ca soluţii la alternanţa puterii.
Din controlul deplasărilor şi comunicărilor diplomaţilor străini, acre ditaţi la Bucureşti sau în capitale ale unor state vecine, dar aflaţi în zonele evenimentelor planificate, a rezultat indubitabil că serviciile speciale ale principalelor puteri occidentale, in clu siv structuri din categoria aşa-nu mi telor prelungiri executive clandestine ale spionajului, aveau în des fă şurare şi operaţiuni de altă natură decât culegerea secretă de informaţii.
Erau active toate statele care aveau interese politico-economice şi de altă natură în legătură cu România şi ale căror servicii de spionaj erau tra di ţional bine reprezentate aici. Din motivele istorice ştiute, Ungaria şi-a asumat partea mai ascuţită a vârfului de lance… Dar Ungaria a fost sus ţi nută de marile puteri. Aflându-ne la frontiera de nord a zonei Balcanilor, fief tradiţional al câtorva servicii, acestea s-au implicat şi ele consistent. Gorbaciov, neînţelegând schimbarea ca pe o abandonare a doctrinei socia liste şi a sferei de influenţă a Mosco vei, a dat KGB-ului directive în sensul determi nării şi preluării evoluţiilor din Ro mâ nia sub control total. Toate „cârtiţele” KGB-ului dezactivate anterior ori aflate în conservare s-au afirmat în miezul evenimentelor, coope rând foarte bine cu agenţi ai inamicilor URSS din NATO. Decembrie 1989 a demonstrat cu prisosinţă acest lucru…
Metodele utilizate erau cele dintotdeauna. Îndeletnicirea fiind veche de când lumea, registrul acţiunilor era cel clasic. Noutatea a constat în utilizarea avantajelor oferite de mij loa cele de transmitere instantanee a informaţiilor despre evenimentele speciale, care nu mai aveau frontiere.
A reţinut atenţia faptul că, din telegramele primite de la reprezentanţele noastre diplomatice, rezulta că au fost depuse foarte multe cereri de acreditare pentru ziarişti, despre care se ştia că erau cu totul altceva. Toţi aceştia au dorit să vină să se do cumenteze numai în oraşe din Transilvania şi Banat: Sibiu, Braşov, Cluj, Arad, Timişoara. Niciunul nu s-a dus în Moldova ori în sudul ţării. Congresul al XIV-lea al P.C.R. a fost pretextul sub care s-au solicitat cele mai multe acreditări. Era greu să nu se acorde acreditările solicitate în acest scop, chiar dacă se ştia că soli citanţii vor urmări, în principal, alte scopuri. După Congres, unii nu au mai plecat…
De asemenea, a reţinut atenţia accentuarea caracterului făţiş, lipsit de orice rezervă ori subtilitate, al provocărilor la care s-au dedat şi membri ai unor ambasade străine. Ministrul de Externe l-a convocat pe ambasadorul SUA pentru a-i învede ra ignorarea unor prevederi esenţiale ale Codului Diplomatic (Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena, 18 aprilie 1981). Ambasadorul, iritat, a încercat să protesteze. Calm, ministrul de Ex ter ne român l-a întrebat: „Domnule am basador, dacă ambasadorul ro mân la Washington ar ridica tonul la secretarul de stat, ce s-ar în tâm pla?”. Răspuns: „Riscă să primească un im puls în posterior şi să se rostogo lească pe scările Departa men tului de Stat” (n.n. – în traducerea apro ximativă a limbajului diplomatic).
În altă ordine de priorităţi, serviciile de spionaj au practicat cercetarea radio-electronică şi au captat tot ce a ieşit în eter. Este o regulă. A existat şi tentativa de conectare, printr-un tunel din pivniţa unei ambasade, la cablul comunicaţiilor telefonice guvernamentale. Co mu ni caţiile radio guvernamentale erau integral cap tate şi dirijate pentru stocare, decodare şi interpre tare la un Centru de Spionaj Electronic Global.
O extrem de vocală prezenţă feminină în media românească din anii din urmă – în epoca trecută, fostă anga jată a unei ambasade – avea în fişa postului atri buţii în legătură cu comunicaţiile efectuate prin intermediul staţiilor radio de pe autoturismele membri lor Comitetului Politic Executiv, ale miniştrilor şi demni tarilor din instituţiile de apărare, securitate şi ordine publică. În fiecare zi de marţi, se transmitea în exterior schema de relaţii a grupării de sâmbătă – duminică a categoriilor menţionate: cine la Snagov, cine la Comana sau Predeal ş.a.m.d.
Trebuie observate practicile, amintite anterior, de a se trimite agenţi/curieri recrutori pentru amor sarea dezordinilor stradale, ca fundal necesar provocărilor şi diversiunilor majore. S-au documentat acţiuni de cre a re a suportului logistic, folosit ulterior pentru simularea actelor teroriste. Rezidenţa unui serviciu străin, nu cel la care ne-ar duce gândul, închiriase prin agenţi de sprijin autohtoni circa 30 de apartamente ori garso niere în zone-cheie, de regulă în clădiri cu mai multe intrări şi cu acces între scări pe terasele ultimului etaj. Iniţial, scopul era doar bănuit. A posteriori, a rezultat că din acele incinte s-au ţinut sub observaţie sedii ale unor instituţii, s-au simulat atacuri tero riste ori s-a deschis foc real şi letal.
Un alt serviciu de spionaj a cerut şi primit din partea agenţilor de sprijin autohtoni schiţele a vreo 300 de ascunzători naturale, pretabile pentru realizarea legăturilor clandestine (căsuţe poştale impersonale). Aproa pe imposibil de supravegheat şi controlat concomitent.
Agenţi ai unor servicii străine îşi aveau locurile de muncă chiar în se diul Comitetului Central al PCR ori în clădirile anexă. Ceauşescu îi ştia şi manifesta o toleranţă justificată prin aparenţele „bunelor relaţii” oficiale şi prin faptul că erau, mai mult sau mai puţin, supravegheaţi.
În 1989, când România s-a aflat sub agresiune informativă străină, opoziţia împotriva lui Ceauşescu a început să se manifeste făţiş şi în ”cadru organizat”, chiar în şedinţele organizaţiilor de partid
Departamentul Securităţii Statului nu a fost impli cat în niciun fel în organizarea Congresului al XIV lea al P.C.R., fiindcă pregătirea Congresului era atributul organelor de partid competente: Comitetul Central, Comi tetul Politic Executiv, Secretariatul CC cu secţiile pe domenii şi, în mod special, al colectivului organizatoric condus personal de secretarul general al partidului.
Totuşi, la modul figurat, a făcut ceva şi DSS. În conferinţele unor organizaţii locale ale Partidului Comunist Român din unsprezece judeţe şi municipiul Bucureşti au fost exprimate peste 30 de îm po triviri la realegerea lui Nicolae Ceauşescu ca secretar general, la Congresului al XIV-lea al P.C.R. din 23-25 noiembrie 1989.
Responsabilii politici judeţeni respectivi, în acord cu membri ai conducerii centrale a partidului, convin să nu-l informeze pe Nicolae Ceauşescu.
Generalul Iulian Vlad, ministru secretar de stat la Ministerul de Interne şi şef al Departamentului Securi tăţii Statului, îşi asumă de cizia spargerii blocadei infor ma ţi o nale, determinându-l pe Emil Bobu şi, prin el, pe Elena Ceauşescu să-i pre zinte situaţia reală secretarului general şi Preşedinte al Republicii.
În preajma Congresului, presa oficială a partidelor comuniste şi muncitoreşti din statele membre ale Trata tu lui de la Varşovia, dar şi cea de la Belgrad, în mod aparte, critică fără menajamente politica dusă de Nicolae Ceauşescu.
Televiziunea din Ungaria dedica emisiuni speciale pentru congenerii din România, care sunt re cep ţi o nate şi induc orientări net po triv nice liniei politice oficiale a Bu cu reştiului. La Oradea şi în celelalte reşedinţe ale judeţelor învecinate cu Ungaria şi Iugoslavia se organi zează, ad-hoc, grupe operative de monitorizare a propa gan dei pe care Budapesta şi Belgradul o realizau, vizând obiective politice în Ro mâ nia. Aproape că nu mai exista ţară din Europa a cărei presă să nu atace sistematic regimul politic de la Bucureşti.
Toate aceste lucruri au fost raportate sistematic, în frusta lor realitate. Nici nu se putea altfel, fiindcă Depar tamentul Securităţii Statului, în pofida presiunilor politice din ultimii 10 ani, care-i vizau deprofe sio na li zarea, dispunea de un corp al ofiţerilor de informaţii cu un înalt grad de instruire (absolvenţi de facultăţi în cele mai diverse specialităţi, absolvenţi ai unor cursuri de limbi, culturi şi civilizaţii străine, un procent însemnat de specializări postuniversitare). De altfel, nivelul pregătirii a fost una dintre premisele importante ale profunzimii şi nuanţării abordării mi siunilor.
Într-un asemenea context, informarea preşedintelui României asupra tendinţelor politice internaţionale şi a influenţelor acestora în plan intern devenise o între prin dere tot mai laborioasă şi stresantă, nu din cauza vreunei rezerve de a i se prezenta ştirile negative, extrem de incomode, ci din cauza avalanşei acestora, care impunea două şi chiar mai multe ediţii pe zi ale informării operative. În unele zile, şeful DSS rezerva până la patru ore (în două reprize, la începutul şi încheierea zilei) pregătirii informaţiilor şi verificării lor suplimentare. În noiembrie 1989, nemulţumirile popu lare atinseseră un prag exploziv. Generalul Iulian Vlad i-a cerut lui Ceauşescu, în mai multe rânduri, să-l pri mească, pentru a-i prezenta personal radiografia compo nentelor sociale ale securităţii interne: croni ci zarea pe nu riei alimentare, a lipsei medicamen telor, combustibililor pentru încălzire, mai ales în spitale şi şcoli, pără ginirea satelor, eşecul sis te ma tizărilor rurale, criza energetică perpetuă, recep ţionarea în masă a posturilor de televiziune din ţările vecine, vehemenţa presiunilor externe, misiunile itinerante de racolare ale organizaţiilor civice de front din ţările vecine, convergenţa revendicărilor revizioniste din partea tuturor vecinilor, semnalele tot mai proaste privind gesturile şi atitudinile Moscovei faţă de România, convin gerea mediilor politico-diplomatice că ordinea internaţională este în pragul unei reaşezări funda men tale, care nu va ocoli România.
Pregătit, de fiecare dată, pentru o expunere de 7-8 minute, raportul ge neralului Vlad a fost întotdeauna prelungit de Ceauşescu, spre agitaţia şi curio zitatea Elenei Ceauşescu, la circa 40 de minute.
Pe timpul audienţei, primul ministru a fost, în mai multe rânduri, interpelat de Nicolae Ceauşescu, pri mind dispoziţii după dispoziţii şi înve derându-i-se: „Voi veghea personal asupra rezolvării întocmai a pro ble melor…”.
Mai menţionez că a existat un raport special pe care generalul Vlad l-a înaintat lui Ceauşescu înaintea întâl nirii propriu-zise de la Malta, când la nivelul consilie rilor şi miniştrilor celor doi şefi ai supraputerilor mondiale lucrurile esenţiale fuseseră convenite, în cel puţin 2-3 etape…
Este interesantă o remarcă a gene ralului Vlad, pe care a făcut-o în calitate de martor în „Procesul celor 24 1-2” (al Comitetului Politic Executiv al CC al P.C.R.), citez: „Aceasta a fost soarta noastră, până la Malta am lucrat să desluşim Yalta…” Asta ne-a ajutat, în schimb, foarte mult să anticipăm şi să nu fim chiar surprinşi de Malta.
În timpul uneia dintre numeroasele şedinţe de judecată, dl.general Vlad a recurs la următoarea butadă: „Procesul lui Nicolae Ceausescu a fost judecat la Bucureşti, în noaptea de 7 spre 8 iulie 1989, sentinţa s-a dat la Moscova în 4 decembrie, iar executarea sentinţei a avut loc la Tîrgovişte în 25 decembrie!”.
In noaptea respectiva, prêt de cateva ore bune, intre Gorbaciov si Ceausescu, asistati Raisa Gorbaciova si Elena Ceausescu a avut loc convorbire in care , in termenii cei mai duri, cu acuze dintre cele mai grave, cele doua parti si-au transat pozitile.
Dupa acel moment, propaganda, incitarile si provocarile la destabilizare politica au inceput sa vina de foarte aproape, din “tarile fratesti”. Cotidiene ,posturi de radio si televiziune ale unor partidelor comuniste din statele membre ale Organizatiei Trataului de la Varsovia, au declansat o campanie mediatica de razboi informational. Campanie care nu-l doar viza doar pe Nicolae Ceausescu , ci si revendicari teritoriale.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.