Evghenia Bercovici: „Mi se pare că în România totul este mai cald!”

Regizorul din Rusia Evghenia Bercovici consideră că România are o energie aparte care se resimte pretutindeni printre oameni. „Aici relaţiile dintre oameni, nu doar dintre actori, au o anumită temperatură, o anumită substanţă, adâncime“, subliniază Evghenia Bercovici. În viziunea sa, această atmosferă este de bun augur creaţiei. Ea va monta în februarie, la Teatrul Nottara, un nou spectacol intitulat „Iubirea la oameni“, prin care speră să găsească acea temperatură ideală dintre oameni pe care a văzut-o în România. Acest spectacol este rezultatul Laboratorului de Teatru DENS al Teatrului Nottara, desfăşurat în luna iulie a anului trecut.

Cum ţi se pare experienţa din România?

Este foarte interesantă pentru mine experienţa din România, unde observ că este cu totul altă şcoală de actorie. Dacă în Federaţia Rusă actorii ar fi pe scenă asemenea actorilor români, atunci ei nu ar juca nimic. Din perspectiva mea, dacă actorilor li s-ar cere să fie aşa pe scenă, n-ar juca nimic, n-ar şti să joace nimic. Există o expresie în Rusia şi se potriveşte actorilor de aici: „Sunt goi pe scenă“. N-au decoruri complicate, nu pot să se ascundă după recuzită! Este emoţie curată!

Pentru mine a fost o experienţă inedită să văd cum joacă actorii şi modalitatea prin care se poate concentra un actor care nu are absolut nimic altceva în afară de text. Şi cu toate aceste dificultăţi, vicisitudini contextuale, să fie viu, adevărat, curat şi incitant. Este o muncă ce stimulează intens. Eu nu ştiu să fac astfel de spectacole. Eu întotdeauna lucrez cu o mulţime de obiecte. Actorii nu sunt puşi niciodată în situaţia de a sta pur şi simplu de vorbă. Dacă textul este despre faptul că eu sufăr, pentru mine este important ca actorul să zâmbească. E pur şi simplu altă abordare a textului.

Ce aşteptări ai de la acest nou spectacol?

Îmi doresc ca publicul român să vadă în noua producţie de la Teatrul Nottara, „Iubirea la oameni“, un contrast şi un conflict puternic între nivelul cel mai de jos şi nivelul cel mai de sus. Chiar şi fizic acest lucru va fi redat pe scenă. Sunt oameni care sunt până la genunchi în noroi, în mizerie, şi cu toate aceste realităţi dure pe care le suportă, ei se adresează divinităţii, lui Dumnezeu, sorţii. Chiar şi atunci când spun că Dumnezeu nu există, ei se adresează lui Dumnezeu. Lui îi spun „Nu exişti. Nu eşti printre noi!“.

Pentru mine, ca regizor, este important să redau acest aspect fundamental al piesei prin muzică (cântece populare simple şi muzică veche). E foarte mult tragic în această piesă, dar şi mult umor. Pentru mine, este important să le combin pe cele două. Important este să nu iasă o melodramă, ci să fie o tragicomedie sau tragedie şi comedie.

Ce a reprezentat laboratorul din iulie pentru tine?

Atât experienţa din Laboratorul de teatru DENS, cât şi experienţa de acum sunt puţin năucitoare, dar sunt într-o joncţiune firească. Lucrurile încep să se aşeze în spectacol şi în România, actorii români au acea vibraţie nativă necesară pentru a evidenţia miezul piesei, energia spectacolului. Nu pot spune că este uşor!

Îmi place foarte mult echipa de la Nottara cu care lucrez, îmi place că sunt foarte deschişi, că pentru ei este foarte neobişnuit tot ce facem. În vară, la laborator au avut foarte multă libertate, ca urmare a timpului limitat de lucru, şi uneori le spuneam bucăţica asta jucaţi-o cum vă vine mai natural. Acum, descompunem fiecare scenă, fiecare cuvânt! Le cer să nu se uite unul la altul când vorbesc, să găsească un contrapunct. Le cer să joace nu ce sunt, ci cum sunt obişnuiţi, şi cumva seamănă cu lucrul cu studenţii, doar că vorbim despre nişte studenţi extrem de profesionişti.

Limba română are o altă viteză decât cea rusă

Este o anumită formă de respect pentru a nu reprima modalităţie artistice cu care sunt ei obişnuiţi, dar pentru a invita la o dezvoltare, explorare a unora noi, poate mai dure, poate mai fireşti. Nu am de unde să ştiu exact!
Important este să lucrăm, să colaborăm pentru a ajunge şi noi la o iubire între oameni. Mie uneori mi se pare normal ca o frază să fie rostită de 10 ori, însă în limba română este cu totul altceva, respectiv o altă viteză decât cea rusă. Am o misiune: să nu las lucrurile aşa cum trebuie, dar nici să nu stric. Caut echilibru, calea de mijloc! Cred că această abordare este cea mai corectă. Trebuie să fiu atentă să nu distrug substanţa actorilor şi şcoala de teatru cu care ei sunt obişnuiţi şi în acelaşi timp să reușesc să aduc la lumină şi ideile mele.

Îmi place foarte mult România! Aici unele lucruri mi se par foarte cunoscute şi te relaxezi. Și după aceea apare un moment, o situaţie la care oamenii reacţionează altfel.

Mi se pare că în România totul este mai cald! Şi temperatura de afară, dar şi relaţiile dintre oameni. Când un actor în mijlocul repetiţiei începe să ţipe şi apoi vine să mă ia în braţe, este ceva cu totul neobişnuit pentru mine. În Rusia, dacă aş păţi aşa ceva, aş percepe acest act, această atitudine, ca şi cum acel actor ar vrea să-şi cumpere vinovăţia, violenţa, nu să aprofundeze anumite disensiuni regizorale, sufleteşti.

În urma laboratorului din vara anului 2016, Teatrul Nottara a ales spectacolul „Estrogen“ (după „Tiramisu“), de poloneza Joanna Owszanko, „Iubirea la oameni“, piesă a belarusului Dmitri Bogoslavski, „Burlaci şi burlăciţe“, de cunoscutul dramaturg israelian Hanoch Levin. Apoi a împărţit rolurile, iar Loevski a încredinţat textele (în ordinea respectivă): Andreas Raicov-Mertz şi Ekaterina Raicova Mertz (Germania), Evghenia Bercovici (Rusia) şi Alessandra Giuntini (Italia). Desigur, la fiecare schiţă de spectacol a fost, ca asistent de regie, câte un român, şi anume (în aceeaşi ordine a enumerării): Alexandru Mâzgăreanu, Adela Biţică şi Bogdan Budeş.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Alexandru Filimon 35 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.