Existenţa ca blat

Începând cu 1853, Moldova şi Valahia au intrat într-o perioadă de administrare austriacă, oficialii de atunci numind-o „protecţie”. Războiul început de Austria şi aliaţii ei împotriva Rusiei, în ceea ce s-a numit „războiul Crimeei”, a mai durat încă aproape trei ani şi drept urmare a fost suficient timp pentru ca militarii austrieci rămaşi prin satele Moldovei să socializeze cu localnicii. Mulţi dintre ei au ajuns să locuiască în casele ţăranilor. Unii dintre ofiţeri au avut răbdarea să descrie în scrisorile trimise celor de acasă curiozităţi de prin partea locului. Unul dintre ei a fost atât de curios să afle cauza realităţilor pe care nu le înţelegea încât a intrat în detalieri culturale cu gazda sa. Aceasta avea o mare suprafaţă de teren care putea fi lucrată, însă niciodată nu l-a văzut lucrând mai mult de jumătate, restul fiind lăsat pârloagă. Întrebat fiind de ce făcea asta, şi povăţuit fiind că restul de pământ l-ar îmbogăţi prin comercializarea surplusului, ţăranul nostru a răspuns că are cât îi trebuie iar cu restul nu-şi bate capul.

Mai apoi, văzând ofiţerul nostru cum familia ţăranului moldovean se chinuia dormind pe „blănuri” goale de scândură într-o singură cameră, l-a întrebat de ce nu foloseşte paiele uscate lăsate pe câmp, care puse într-un sac ar oferi mai mult confort tuturor, fiind răcoroase vara şi călduroase iarna, aşa cum făceau ţăranii mai săraci din Tirol. Răspunsul a fost că aşa s-a obişnuit şi n-ar avea chip să schimbe o obişnuinţă cu alta.

Peste o sută de ani, mulţi dintre locuitorii satelor încă dormeau îngrămădiţi cu toţii într-o singură cameră, deşi gospodăria deţinea mai multe camere iar pământurile cultivate, în mare parte, corespundeau numai nevoilor de moment. Nu exista investiţia într-un viitor mediu sau îndepărtat decât pentru o demografie foarte restrânsă de oameni, care au înţeles să muncească altfel şi mai mult. Din nefericire, aceşti oameni harnici şi curajoşi cu viitorul în care s-au investit au fost evacuaţi din istorie sub stigmatul chiaburimii.

Se preferă astăzi existenţa ca blat: „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, cum se spunea prin anii 1980. Sau cum afirma un ţăran prin 1880, că „de la boier poţi fura că e mult şi nu se simte, dar de la vecin, nu-i chip, căci are cât am şi eu, şi se vede repede”.

Traiul de pe o zi pe alta din sistemul bugetar de azi, cu un salariu de mizerie, alături de umilirile forţate de şefi angoasaţi şi frustraţi, continuă să fie pentru mulţi români cel mai jinduit deziderat social şi profesional.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Majuru 530 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.