Experții tehnocrați față cu reacțiunea

Puțină lume a înțeles de ce Guvernul tehnocrat, care a înființat chiar și un Minister al transparenței, precum „Palatul viselor” lui Ismail Kadare, a refuzat cu ostentație orice dialog cu reprezentanții unei industrii, e drept, „rău famate”, dar legale, care contribuie cu aproape 2% din PIB-ul României.

Producătorii de țigarete s-au plâns că, din noiembrie încoace, nu le-a răspuns nimeni, nici măcar cu un refuz, la solicitările de întâlnire, iar nenumăratele scrisori oficiale au fost ignorate cu superbie. Pretenția lor era, la urma urmei, de bun simț: pentru că transpunerea Directivei tutunului e întârziată, iar data limită, 20 mai, e foarte aproape, actul normativ să fie asumat și aprobat de Guvern prin Ordonanță de Urgență și să li se acorde o perioadă de tranziție, după publicarea legii și normelor, ca să își adapteze procesele de producție.

Între această „omerta” (legea tăcerii) și episodul „spălatului pe mâini ca Pilat din Pont”, prin pasarea răspunderii de la Executiv la Legislativ, s-a desfășurat o adevărată saga tipic românească și „curat tehnocrată”, pe care o vom relata în cele ce urmează.
Public, Guvernul și-a „reperat onoarea”, prin vocea ușor jenată a Purtătorului său de cuvânt, clamând ca nu se putea da curs cererii
producătorilor, ca să nu intrăm „pe procedura de infringement”, deși preopinenții atenționaseră deja că alternativa poate fi mult mai dramatică, adică „procedura de deficit bugetar excesiv”, în cazul în care ei sunt împiedicați să producă și sa plătească taxe (un mizilic de 250 milioane euro pe lună). Ironia sorții, exact a doua zi după declarația vocii autorizate a Executivului, s-a anunțat deschiderea a două noi proceduri de infringement, pe taxa drumurilor și pe transport feroviar, adăugate celor 49 aflate deja in curs.
Ca de obicei, în jurul subiectului s-au vehiculat tot felul de teorii conspiraționiste. Ba că ar fi indicații directe de la Bruxelles, să fie
băgată industria tutunului în ceață, că doar nu degeaba 20 din 28 de state membre UE nu au transpus încă Directiva. Ba că Guvernul tehnocrat nu a vrut să își asume responsabilitatea pentru întârzierile cauzate de Cabinetul politic anterior. Sau, că însuși Cotroceniul ar fi interesat de ostracizarea tutungiilor, că tot s-a arătat dispus, într-un recent simpozion cu Organizația Mondială a Sănătății, să exporte expertiza autohtonă în politici de sănătate, precum combaterea fumatului și a gripei (despre bebelușii morti sau arșii infestați în spitale, evident, nici un cuvânt). În paranteza fie spus, dacă se exportă expertiza cu experta Ciobanu cu tot, chiar „se merită” efortul.

Revenind la subiect, s-ar părea, totuși, că nu conspirația iudeo-masonică și nici Grupul Bilderberg ar fi la baza chestiei, ci dulcea invidie, micile interese și tehnocrația părerologică autohtonă.
Concluzia acestei „flotări logice” se bazează, culmea, pe documente oficiale: Raportul Corpului de Control al Premierului și Minuta întâlnirii Comitetului inter-ministerial pe tutun cu șeful SGG, pe 2 februarie.
În Raport, se arată în principal că respectivul Comitet, coordonat (amănunt important) de secretarul de stat din Ministerul Sănătății, s-ar fi întâlnit doar de trei ori, fără a lua decizii, insinuându-se că vina întârzierii ar aparține, totuși, producătorilor de tutun și legăturilor
subterane dintre aceștia și diverși secretari de stat, suspectați de conflict de interese. În subsidiar, se arată cu degetul la secretarul de
stat de la Ministerul Finanțelor, care ar fi avut anterior, ca avocat, și clienți din industria tutunului, precum și la reprezentantul Consiliului
Concurentei, care ar fi fost ruda prin alianța cu Imre, „Mister Tobacco” de acum mai bine de un deceniu. În al treilea plan, e chiar anchetatorul șef, care conduce numitul Corp de control, la rândul lui fost avocat pentru industria farma, și care are parapon pe foștii colegi de la Consiliul Concurenței, de unde a fost nevoit să plece cu ceva timp în urmă cu coada între picioare. Respectivului i s-a pus pata pe companiile de tutun de când acestea i-au refuzat serviciile pe investigația la care au fost supuse de Consiliu, motiv pentru care a devenit activist anti-tutun înfocat și coleg de „Coaliție România respiră” cu experta Magdalena Ciobanu și „aprozarista” candidată la Primăria Cluj Aurelia Cristea. Ei bine, terțul numit, un cunoscut lup maratonist pus paznic la stână, a cerut în mai sus amintitul Raport să se introducă declararea obligatorie a intereselor și legăturilor membrilor Comitetului, până la a șaptea spiță, cu producătorii de tutun. Dar, se întreaba cunoscătorii, de ce nu și cu competitorii direcți ai acestora, companiile farmaceutice, producătoare de plasturi și medicamente antifumat recent introduse de MS pe lista compensatelor, că doar pe Alin Țucmeanu, fostul coordonator al Comitetului pe tutun, tocmai
cu aceasta mâță l-au prins în sac?

O simplă căutare pe net arată cât se poate de transparent cine au fost clienții firmelor la care au lucrat cei doi avocați rivali, de la Finanțe
și Control. Ba, chiar și mai interesant, care dintre ei a fost în incompatibilitate, timp de două săptămâni (17 decembrie-1 ianuarie), de la
numirea în administrație până la suspendarea din Barou, și care nu.
În altă ordine de idei, între cei doi suspecți principali – insinuați prin intermediul televiziunilor de scandal, care perorau „pe surse”, în
direct, de la Guvern, despre „întâlniri secrete”- adică secretarii de stat de la Concurență și Finanțe, s-a mai strecurat și ANAF-ul, deja „black listed” între timp, prin demiterea lui Gelu Diaconu. Culmea este, însă, că cei arătați cu degetul sunt și cei care știu cu ce se mănâncă subiectul tutun: Consiliul Concurenței a desfășurat o investigație între 2010 și 2014, în urma căreia companiile sunt obligate să raporteze anual date economico-financiare, precum și ce anume au întreprins pentru combaterea contrabandei; Ministerul Finanțelor e cel care cunoaște exact ponderea taxelor din tutun la buget- țigaretele fiind taxate cu circa 80% din preț- și tocmai de aceea a impus, recent, compensarea scăderii TVA cu indexarea accizei la acest produs; ANAF, prin Direcția Vămilor, e cel care colectează acciza la tutun (37% din total) și conduce operațiuni de combatere a comerțului ilicit cu echipe mobile, câini dresați, agenți antrenați etc. De partea cealaltă sunt, însă, tehnocrații: un domn din Brăila, secretar de stat de la Sănătate, de profesie inginer, doi domni cu ochii albaștri, unul
– secretar de stat la Economie și Comerț, medic de meserie și Consul prin vocație, celălalt – subsecretar de stat la Externe, procuror la bază, și umbra primului tehnocrat al țării, de sorginte bruxeleză, șeful SGG, care opina în Minuta pomenită mai sus că, „la tehnologiile actuale”, industria tutunului „nu se poate să nu poată” tipări pachetele în trei luni. Asta, deși numiții arătaseră că ei se îndeletnicesc cu țigaretele, nu cu tipografiile, că tiparnițele nu sunt în „fundu’ curtii”, ci aparțin unor furnizori globali externi, că nu discutăm de tirajul ziarului „Vocea Vâlcii”, ci de 1,2 miliarde pachete tipărite prin rotogravură, care trebuie importate. Precum tehnocrații, așa și experții. Despre Dna doctor pneumolog Ciobanu și cunoștințele ei în materie de drept și afaceri europene, aprofundate practic prin excursii sistematice la Bruxelles, pe banii Sănătății, am mai scris. Însă cazul merită aprofundat, mai ales pentru tenacitatea cu care specialista și-a atacat și subminat toți miniștrii sub care a slujit, de la Nicolaescu, până la Achimaș, încercând să stoarcă bani pentru programul „Stop fumat”, a cărui coordonatoare mândră este. Și, ca să n-o mai lungim, concluzionăm doar că tehnocrația, împreuna cu părerologia, meschinăria, paranoia și isteria, nu vor salva, nicicând, România. Caci ea va rămâne veșnic sub semnul geniului si blestemului Conului Iancu Caragiale.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.