– Cum rămâne cu apa reziduală?
– Gândiți-vă că acea apă reziduală, după ce s-a extras gazul de şist, rămâne în rezervor, apoi e epurată şi redată agriculturii…
– Cum să rămână atâta apă într-un rezervor? Vorbeaţi de sute de milioane de litri… Poate cineva să construiască asemenea rezervoare uriaşe? Şi chiar dacă ar putea, n-ar mai fi rentabil gazul extras.
– Aveţi dreptate, dacă nu se fac aceste rezervoare, problema este şi mai mare. Este posibil ca spuma să rămână într-un iaz, sau mai bine zis în iazuri adiacente celui de decantare, unde nu mai poţi face epurarea. Şi-atunci reziduurile vor rămâne acolo pe veci, pe post de bombe chimice.
– Care ar fi şi alţi factori de risc?
– În afară de scăderea nivelului hidrodinamic al apelor de adâncime medie – până la 250 de metri – ar fi contaminarea solului. Tot ce înseamnă ecosistem ar avea mari probleme; albinele ar fi primele afectate, apoi peştii, în zonă existând multe iazuri, apoi, nici nu vreau să mă gândesc!…Nici nu le putem cuantifica la această oră, pentru că nu cunoaştem exact substanţele ce vor fi folosite, şi concentraţiile acestora, pe care doar le bănuim a fi deosebit de puternice. Ele, categoric, produc nişte efecte. Se introduc în pământ, sunt apoi scoase, să nu mai vorbim de posibilele acidente de sondă, care de obicei sunt inevitabile şi nu pot fi controlate. Apoi este posibil ca o parte din gaz să intre în rezervele de apă care mai rămân şi se produce acel fenomen văzut la tv, că „ia foc apa”.
– Seamănă cu autoaprinderea gazului grizu din mine?
– Exact, se autoaprinde dar e o problemă de timp în funcţie de cantitatea de gaz care scapă prin spatele coloanei.
– Pot apărea şi cutremure?
– În Anglia, s-au oprit exploatările de acest tip, după ce au apărut cutremure de cinci grade într-o zonă ce nu avusese niciodată activitate seismică. S-a demonstrat că tocmai exploatarea fusese cauza seismelor. În România, după cum spun seismologii, suntem oricum în perioada de maximă probabilitate a producerii unui cutremur puternic. La prima vedere, o exploatare la trei kilometri adâncime n-ar produce mari efecte. Dar să ştiţi că natura este atât de perfectă încât pare doar imperfectă la prima vedere. Energia degajată în interiorul scoarţei prin aceste presurizări de fluide, se acumulează în reţeaua cristalină a mineralelor şi a rocilor. La un moment dat, acestă reţea este încărcată atât de puternic încât starea de echilibru nu mai poate fi păstrată şi energia se disipează. Să nu uităm că suntem în apropierea Vrâncioaiei!
– Adică microseismele şi procedurile de extragere prin fracturare detonează practic o acumulare energetică situată în apropiere, mai precis în zona Vrancea?
– Exact! Dacă vreţi, se disipează în zona de la 90 la 160 de kilometri, unde sunt de obicei epicentrele unor cutremure mari din Vrancea. Pe de altă parte, înainte de a se asocia unui seism major, această depresiune a Bârladului are o mare problemă cu coeziunea solului. Sunt şi multe alunecări de teren. După o ploaie, urmată de câteva seisme mici, de la exploatare, s-ar putea produce alunecări de teren locale. Nu sunt convins că firma care va încerca exploatarea acestor gaze din şist le-a luat în calcul. Înclin să cred că s-a luat în calcul doar profitul. Este pe undeva şi normal, pentru că legislaţia noastră permite acest lucru. Se va ajunge probabil şi la plecări masive din zonele afectate. Cei care înţeleg fenomenul, cu siguranţă nu vor accepta să locuiască într-un ecosistem distrus.
– Care ar fi continuarea după episodul Bârlad?
– De ce s-a început cu Bârladul? Pentru că Vasluiul este o zonă mai săracă şi au crezut că rezistenţa la proiect va fi mai mică. Însă aici este doar începutul! Mai urmează Bacăul şi sud-vestul Harghitei. Gândiţi-vă că este un culoar deschis spre Curbură şi apoi spre Dobrogea şi litoral. Nu se putea începe cu litoralul, pentru că sunt hoteluri şi pensiuni. Gândiţi-vă numai la personajele sus-puse care deţin lanţuri hoteliere la mare. Se va termina şi cu potenţialul turistic după ce vor începe săpăturile. Deja se lucrează şi pe platforma continentală, unde la fel pot avea loc accidente. Credeţi că e nevoie de mai multe pe durata exploatării ? Ajunge unul singur ca să distrugă Marea Neagră, s-o polueze ireversibil. Dar să revenim la Bârlad, că începem primii; dacă ia foc o sondă, o valvă nu se închide – ştiţi că s-a prăbuşit şi o navetă spaţială din cauza unei bucăţi de cauciuc – şi vin pompierii… Nici nu ştiu ce substanţă arde şi cu ce poate fi stinsă. Vă spun că accidentul de la Mihăileşti a fost o glumă pe lângă ce se poate declanşa aici. Nimeni nu va spune ce substanţe ard şi rişti să pui paie pe foc, că e mai important secretul decât viaţa unor oameni.
Eu, ca geolog, îmi doresc ca aceste gaze să fie exploatate, dar tehnologia folosită să nu prezinte atât de multe inconveniente pentru mediul înconjurător.
– Ce ar fi de făcut?
– Contractul trebuia să fie făcut public. Dacă tot s-a trecut la secret, măcar să fi venit compania să prezinte situaţia reală, nu să spună că va introduce lapte şi va scoate miere. Probabil va cumpăra tăcerea unora şi va plăti tot ce se poate prin presa locală şi centrală…după modelul Roşia Montană… Deja acest lucru s-a şi făcut. Se trece la următoarea etapă. Este un joc de şah în care, ştiţi, românul a fost întotdeauna foarte pornit şi foarte combativ în situaţia în care şi-a cunoscut şi şi-a văzut duşmanul. Dar acum e un duşman care nu se vede niciodată , vine doar cu oferte… Dar eu n-am nimic cu ei!
– Este dreptul lor să-ncerce, nu?
– Da, este dreptul lor, după cum este şi dreptul nostru să- i refuzăm! Noi acum ce facem ? Plecăm de-aici ? OK, plecăm, dar trageţi dumneavoastră nişte cercuri prin ţară, pentru zonele de forare. Urmează Costineşti, Adamclisi, Năvodari… Vă spune ceva lucrul ăsta ? Apoi mai trasaţi cercuri de foraje, de 200 de kilometri şi în Bacău, Craiova, Timişoara, Oradea şi vedeţi unde mai putem trăi în ţara asta!
– Rămânem tot cu Maramureşul, probabil, …dacii liberi!
– Cam aşa, Maramureşul şi ceva din Transilvania! Dacă vă uitaţi la Mausoleul de la Mărăşti scrie clar pentru ce s-a murit. Pentru pământul românesc, nu pentru altceva. După interviul ăsta probabil o să vină mulţi să spună că sunt cumpărat de ruşi, de chinezi, de japonezi sau de alte naţii. N-am nicio treabă cu numeni, dar m-am născut aici şi aici vreau să mor…Strămoşii mei aici au trăit, aici au fost îngropaţi.
– Nu spuneţi de două ori, că dacă dau drumul la exploatare vi se-ndeplineşte înainte de termen…
– He, he… rămân să mă lupt. Avem în faţă o forţă foarte puternică , au strategi, sunt foarte bine organizaţi. Dar e dreptul nostru să încercăm să ne apărăm. Dacă reuşim, bine, dacă nu, ne merităm soarta!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.