„eXplore Dans Festival”, la Bucureşti

Mâine debutează “Bucharest International Contemporary Dance and Performance Festival”, care se va desfăşura până în 9 noiembrie, la WASP – Working Art Space and Production.

Încurajând cercetarea coregrafică şi susţinerea tinerei generaţii de dansatori şi coregrafi, diversitatea formelor contemporane de dans şi performance, precum şi creşterea vizibilităţii în rândul publicului larg, programul din acest an va avea ca focus generaţia viitoare.

Programul “eXplore dance festival” 2013 se desfăşoară în jurul a 3 puncte centrale: cooperarea internaţională, educaţia continuă, dezvoltarea unei noi forme de platforme de producţie şi difuzare în dansul contemporan şi performance şi va include spectacole, performance-uri, instalaţii, filme, workshop-uri, proiecte de coaching, discuţii cu artiştii, conferinţe şi lecture-uri.

Invitat special al ediţiei din acest an este renumitul coregraf german Raimund Hoghe, cel care a creat dramaturgia spectacolelor Pinei Bausch şi a cucerit scenele internaţionale prin personalitatea sa unică. “Pas de deux”, unul din cele mai recente spectacole semnate de Raimund Hoghe, va fi prezentat în data de 9 noiembrie.

Dintre producţiile lunii octombrie, am spicuit câteva spectacole.

“Melodrama” este un solo documentar în care Eszter Salamon reia interviuri realizate în 2006 şi 2012 cu o femeie dintr-un sat din sudul Ungariei şi care, întâmplător, are acelaşi nume cu artista. Rezultatul este o meditaţie nu doar asupra posibilităţii de a intra în pielea altcuiva, dar şi asupra măsurii în care speranţele şi dorinţele depăşesc determinările de clasă, vârstă, localizare sau religie.

Eszter Salamon este autoarea solo-urilor „What A Body You Have, Honey” (2001) şi “Giszelle” (2001) împreună cu Xavier Le Roy, “Nvsbl” (2006), o coregrafie pentru film apărută în colaborare cu Bojana Cvejic. „Dance#1/Driftworks” (2008), în colaborare cu Christine De Smedt, „Voice Over” (2009), un spectacol comisionat şi interpretat de Cristina Rizzo, „Dance for Nothing” (2010), şi, împreună cu Bojana Cvejic, Cédric Dambrain şi Terre Thaemlitz, „TALES OF THE BODILESS” (2011).

În 2009, Eszter Salamon a creat “Transformers” împreună cu Christine De Smedt, un proiect de cercetare pentru o coregrafie de grup prin workshopuri, cu ajutorul artiştilor în rezidenţă în Bruxelles, Madrid, PAF-St. Erme, Mexico City, Viena, Tokyo şi Stockholm. După “Transformers”, Salamon şi De Smedt au prezentat la “ImpulsTanz” 2011 duetul „Dance#2”.

Rechtsradikal de Cristoph Winkler

“RechtsRadikal” de Christoph Winkler, din Germania. În ultimii ani, femeile au devenit din ce în ce mai active şi mai prezente în diverse mişcări de dreapta. Multă vreme, ele au fost tratate ca un partener subordonat, ca nişte casnice sau mame neînsemnate. Astăzi însă, din cinci neonazişti, unul este o femeie, iar din 10 atacuri de dreapta, unul este comis de o femeie.

Christoph Winkler a studiat coregrafia la cunoscuta “School for Drama Ernst Busch”. În 1998 a început să profeseze independent coregrafia în Berlin. A fost invitat să îşi prezinte creaţiile la “German Dance Platform” în 2002, 2004 şi 2012, “Rencontres Choreographiques” şi “ImPuls Tanz Viena”. În 2007 a fondat BERLIN GOGOS – Agenţia pentru Dans Contemporan “GoGo”, ca metodă de analiză a mecanismului de exploatare a dansului contemporan. Solo-ul “Baader – A Choreography of Radicalisation” (a doua parte din seria “Evil Bodies”) a avut reprezentaţii în toată lumea, iar dansatorul Martin Hansen a fost desemnat de publicaţia germană „Tanz” dansatorul anului 2012, pentru rolul din acest spectacol.

“Regarding Yesterday” de Adva Zakai, producţie Israel-Austria, este nu unul, ci o serie de spectacole în care publicul prezent influenţează, de fiecare dată, ceea ce va vedea publicul următor. În octombrie 2013, publicul din Bucureşti va determina ceea ce va vedea, mai târziu în aceeaşi lună, publicul din Belgrad.

Adva Zakai a obţinut în 2010 o bursă de cercetare artistică în cadrul programului de studii postuniversitare “a.pass” din Antwerpen, unde a studiat influenţa abordărilor curatoriale în dezvoltarea unor noi formate de performance. A urmat studii de dans în Israel, iar mai apoi “Mime School”, Amsterdam (2000 – 2002). În prezent este artist în rezidenţă la “Les Laboratoires d’Aubervilliers”.

La baza atelierului “Coaching Project” al lui Sergiu Matis (RO/DE) & Mila Pavicevic (HR) stă percepţia corpului ca instrument, ca maşinărie aflată în serviciul unei minţi curioase şi care dă formă, textură şi dinamism imaginaţiei.

Invitat special Raimund Hoghe, care va evolua alături de Takashi Ueno

Mişcările sunt explorate prin improvizaţii structurate şi ghidate, tiparele de mişcare fiind predate mai departe. Începând cu exerciţii bazate pe tehnica “Klein”, coordonând corpul cu mişcarea următoare, înaintând prin structuri anatomice, atelierul se va concentra pe aplicarea acestor principii în fraze de mişcare, improvizate şi coregrafiate în dans. După abordarea organică, va urma o încercare de deconstrucţie a mişcării şi de concentrare pe principiile fizice care operează înăuntrul anatomiei. Dansul va fi poziţionat în afara unui corp hibrid, între om şi robot, iar dansatorul – un cyborg.

“Hematopoesis”, de Mădălina Dan (RO), propune un maraton de mişcare, un tur de anduranţă, un cadru în care protagonista va încerca să fie în mişcare timp de 12 ore. Totul, într-un format de instalaţie performativă, în care spectatorii vor putea fi din când în când interactivi. “La anumite ore voi deschide cadrul pentru sharing, adică, cei care se simt kinestezici pot participa, se pot adăuga instalaţiei. Mă interesează ce se acumulează din fizicalitate şi din epuizarea fizică, din explorarea şi conştientizarea anatomică a corpului şi-a mecanismelor acestuia. Trecerea prin mai multe registre şi calităţi de mişcare, de motoare de căutare şi stimuli diferiţi, fizici şi psihici, într-o estetică sau în afara ei, în tot bagajul meu de mişcare preexistent dar şi în lucru cu un corp nespectaculos care e surprins în căutare, în confuzie şi în schimbare, sinceritatea momentului, plăcerea în mişcare, împărtăşirea şi empatia kinestezică, şi nu în ultimul rând în celebrarea vieţii prin corp şi vitalitate sunt câteva dintre direcţiile de explorare în această instalaţie”.

Mădălina Dan este absolventă a Liceului de Coregrafie “Floria Capsali” din Bucureşti şi a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti – secţia coregrafie. Are un master în play-writing (scriere dramatică) la UNATC Bucureşti. Din 1998 pâna în 2003 a fost membră a companiei de dans “Oleg Danovski” din Constanţa. În 2008 a participt la programul de burse pentru dans contemporan “DanceWeb Scholarship” din Viena. Colaborează cu coregrafii Cosmin Manolescu , Vava Ştefănescu, Gigi Căciuleanu, Sergiu Anghel, Alexandra Pirici, Lisa Naugle, Christine Bastin, Pierr Wiss şi Jean Guizerix. De-a lungul timpului a participat la atelierele coregrafilor şi profesorilor Martin Sonderkamp, Lin Snelling, Andrew Harwood, Lisa Race, Keith Hennessy, Judith Grodowitz, Libby Farr, Ko Murobushi, Paolo Enrique, Laura Simi, Damiano Foa, Donna Uchizona, Mark Tompkins, Lisa Naugle, Florin Fieroiu, Simona Noja, Judith Turros, Wilfride Piollet. Creaţii proprii: “Just like a woman”, “Need for speed”, “Dedublarea”, prezentat la “Springdance Festival” şi “Tanzquartier” din Viena în 2009, “Iluzionistele”, spectacol produs de Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti, “Beginning, Middle, End”, în colaborare cu Andrea Bozic (Croatia/Olanda) şi Michael Pinchbeck (Marea Britanie), spectacol care a avut premiera la “Springdance Festival” din Utrecht în 2009. În 2010 a participat la programul “Moving Dialogue Bucureşti/ New York” şi a fost artist invitat la Şcoala de Dans din cadrul “Arizona State University”.

Secvenţă din I not I de Colette Sadler

“The Victory Day”, al lui Willy Prager (BG), abordează “revoluţia” ca subiect reprezentat pe scenă. Prin însuşirea semnelor, simbolurilor şi accesoriilor tipic revoluţionare, piesa cercetează caracterul performativ al revoluţiei. Se foloseşte de imaginea revoluţiei ca o mecanism automatizat şi o pune în acţiune prin redescoperirea binecunoscutelor stratageme şi căi ale mecanismului teatral, evocând efectele entuziasmului şi dezamăgirii revoluţionare. În încercarea de a le transmite publicului, interpretarea îşi manipulează rolul şi percepţiile, provocând spectatorii să fie “pro” sau “contra” acesteia. Sunt oare revoluţiile posibile şi eficiente astăzi, când teatralitatea lor pare să fi devenit mult mai importantă şi atrăgătoare?

Spectacolul “The Victory Day” a fost prezentat la “Tanztage” – Berlin, “Antistatic Festival” – Sofia, “Impulstanz” – Viena, unde a câştigat premiul publicului “Jardin d’Europe” 2013.

Willy Prager, artist independent, este absolvent al Theatre-studio „4XC“-Sofia. A absolvit „Synthetic Stage Arts“, la Universitatea din Plovdiv. În 2013, Willy Prager a absolvit programul de master “SODA – Solo/ Dance/ Authorship”, la “UdK- HZT” Berlin. A fost bursier “DanceWeb” şi al Teatrului “Treffen” din Berlin şi artist în rezidenţă la “Tanzquartier” din Viena şi la “WASP” Bucuresti, printre altele. De-a lungul carierei a colaborat cu numeroşi regizori şi coregrafi. Pentru o lungă perioadă a lucrat împreună cu Iva Sveshtarova, iar anul trecut a creat o nouă producţie împreună cu Sonja Pregrad. Printre lucrările personale se numără ”Prager Strasse”, “Game-a-porter”, ”Transformability”, ”Egyptina Spring”, ‘Transformability”.

Willy Prager este co-fondator al “Brain Store Project” din Sofia şi “Nomad Dance Academy”, dar şi al festivalului “Antistatic” din Sofia.

“Sounding bodies | moving voices” este o prezentare publică, de Alessio Castellaci (DE/IT), în care sunt explorate tărâmul reprezentărilor fizice şi acustice subconştiente ca o sursă valabilă pentru exprimarea vocii şi a mişcăii, mai întâi contactându-se vocea la un nivel intim, întărind legătura dintre respiraţie, mişcare şi sunet, activând o promptitudine pentru forme neobişnuite de angajament vocal, iar apoi plonjând în corpul liber al dansatorului prin aproprierea traiectoriei fiecărui impuls fizic-vocal efemer ca răspuns la mediu, canalizându-i energia în forme lizibile şi articulate.

Este un joc cu gesturile, cu discursul automat, cu narativitatea suprarealistă, încercând să transmită relaxarea şi ludicul într-o stare performativă intensă şi conştientă.

Alessio Castellacci este performer, profesor şi compozitor de sunet stabilit în Berlin din 2007. În ultimii zece ani a dezvoltat o abordare pedagogică pentru explorarea vocii şi mişcării, bazată pe plăcere, precizie intuitivă şi conştienţă perceptivă, pe care o predă în mod regulat în toată Europa. Este membru al colectivului “Fingersix” şi director artistic al programului de formare în performance experimental “SMASH”-Berlin.

“Keep it real”, de Sergiu Matiş (RO/DE), este dansat de cyborgi, zombi, corpuri alienate şi animate. Aceste corpuri strâmbe sunt aduse în sfera vizibilului, dezvăluind dinamica pervertită a mecanismului capitalist şi punând la îndoială ceea ce este considerat ca acţiune politică.

“Când îmi port costumul la un protest, mă întreb dacă nu cumva va începe să mă sufoce… Oare pantofii Adidas îmi vor face necazuri?“

Sergiu Matiş s-a născut în Cluj-Napoca şi a studiat dans la Liceul de Coregrafie din oraşul natal (1991-2000). Şi-a continuat studiile la “Akademie des Tanzes” din Mannheim. Cariera artistică a început-o la “Tanztheater Nürnberg”, iar în prezent trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea la Berlin, ca masterand la “UdK” în performance şi coregrafie şi colaborând cu “Colette Sadler-Stammer Productions”, Oded Graf, Daniel Kok şi “Sasha Waltz & Guests Company”. De câţiva ani activează şi în calitate de coregraf. Printre spectacolele pe care le semnează se numără “Human Nature”, “Landing”, “ThreeDoors.Search”, “89.Grenzenlos”, “Ploaie de vară”, “Ending-dong”, “Duet, doom room”.

“Crimson Sketches”, de Casandra Stelea (RO/UK), este o colecţie de investigaţii solo autobiografice care analizează dezvoltarea artistică personală, personalitatea şi identitatea. Cu ajutorul gesturilor, mişcării şi mediei, lucrarea va fi o călătorie intrinsecă a momentelor personale considerate provocatoare şi foarte intime.

“Other’s moments”, al aceleiaşi dansatoare, este un duet între un dansator şi un actor; o piesă multifaţetată care îmbină cuvinte şi tehnici de dans latino-americane şi dansul contemporan. Tematica iubirii în cuplu este adesea folosită în dans şi în artă; cu toate acestea, “Other’s Moments” se concentrează pe motivele care menţin o relaţie într-un punct stabil. Este oare vorba despre obişnuinţă, obsesie, dependenţă, dorinţă sau nevoia pentru celălalt? Este posibilă iubirea pentru altcineva fără iubire de sine?

Casandra şi-a realizat studiile de licenţă în coregrafie la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti şi un masterat la Universitatea din Chichester, UK. În ianuarie 2013, Casandra a prezentat prima sa lucrare „Other’s moments” în cadrul celei mai mari platforme de dans din Anglia, “Resolution!”, în Londra, la “The Place”.

Atelier de dans contemporan pentru copii, la „eXplore dance festival”

We Are the Monsters de Colette Sadler

Cel mai important eveniment dedicat dansului contemporan şi performance-ului din România – “eXplore dance festival – Bucharest International Contemporary Dance and Performance Festival” va începe sâmbătă, la WASP-Working Art Space and Production.

Primul weekend al festivalului îi este dedicat lui Colette Sadler (Marea Britanie, Germania). Artista va prezenta în cadrul festivalului două spectacole şi va susţine un workshop de dans contemporan pentru copii.

Sâmbătă, 28 septembrie 2013, de la ora 10.00, la sediul WASP din Strada Ion Minulescu 67 – 93, va fi prezentat performance-ul “We are the monsters”, cu şi pentru copii. Creat în decembrie 2011, spectacolul a beneficiat de numeroase rezidenţe şi prezentări, desfăşurându-se pe durata a 25 de minute.

Performance-ul este urmat de un atelier participativ de aproximativ o oră, adresat copiilor cu vârste între 4 şi 8 ani. Obiectivul atelierului este de a folosi mişcarea, desenul, muzica live, imaginea şi o recuzită diversă pentru a descoperi ce anume face corpurile diferite sau monstruoase, creând o legătură cu ceea ce participanţii au văzut deja în spectacol.

“We are the monsters” a fost creat din dorinţa lui Colette Sadler de a democratiza accesul şi participarea în artă şi dans, astfel îndreptându-şi atenţia către un public nou – copiii, pe care îi vede ca o potenţială forţă a schimbării.

Coregrafie de Sergiu Matiş

În spectacolele lui Colette Sadler vedem trupuri sfidând legile fizicii în căutarea libertăţii de mişcare, nelipsite de umor, care reuşesc să relativizeze limitele acestei forme artistice, dansul.

Duminica, 29 septembrie 2013, ora 20.00, la WASP va fi prezentat spectacolul “I not I”, care “face parte dintr-o instalaţie care invită publicul să pătrundă într-o lume a unei familiarităţi străine; haos de gesturi şi inerţie. Membre şi gesturi se eliberează, prind viaţă şi dobândesc un adevăr propriu, intrând pe un tărâm al formelor şi înţelesurilor părăsite”, explică Colette Sadler. Coregrafa s-a născut la Glasgow în 1974. A urmat studii de balet la “Scottish Ballet”, apoi studii de licenţă în artă la “Laban Centre” din Londra. În 2002 a început să îşi creeze un stil propriu în coregrafie, realizând un număr de spectacole solo împreună cu “CCA”, “TRAMWAY Glasgow” şi “NRLA/New Territories Festival”. Din 2006 locuieşte în Berlin şi îşi promovează activitatea prin turnee în Europa. Pe lângă activitatea coregrafică, Colette lucrează ca freelancer, conducând workshopuri în cadrul unor instituţii precum “Royal Conservatoire Glasgow” sau “HZT Berlin” (curs de licenţă).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.