Leonardo de Vinci şi Tacita Dean la Londra, Victor Hugo şi Allan Kardec la Strasbourg, Fra Angelico la Paris, Mircea Cantor la Ivry-sur-Seine, Diego Rivera la New York… Toamna acestui an este pentru iubitorii de artă o înşiruire de comori.
Preafericitul pictor şi Doamna cu hermină
Fra Angelico, Încoronarea Fecioarei
Patronul artiştilor, de la beatificarea sa de către Papa Ioan Paul al II-lea, în 1982, protector al creaţiei, Fra Angelico s-a distins prin pictura sa cu elemente revoluţionare în epocă. O serie de capodopere, printre care şi „Încoronarea Fecioarei”, va fi expusă la Muzeul „Jacquemart” din Paris, din 23 septembrie până la 16 ianuarie. Un video va evoca frescele de la mânăstirea San Marco, purtând semnătura acestui călugăr dominican, care a pictat în prima jumătate a secolului al XV-lea. Expoziţia urmăreşte formarea sa, atelierul pe care l-a condus, moştenirea pe care a lăsat-o în arta italiană în contextul naşterii umanismului, la începutul domniei familiei Medici. Alături de creaţiile lui sunt etalate zeci de piese de mare frumuseţe, semnate de Masolino, Paolo Uccello, Filippo Lippi, Lorenzo Monaco, sub semnul aurului şi al luminii.
Leonardo da Vinci, Fecioara printre stânci
National Gallery din Londra pregăteşte o expoziţie ce nu trebuie cu niciun chip ratată: „Leonardo da Vinci, pictor la Curtea din Milano”. Este o adevărată performanţă expunerea a 60 de tablouri şi desene ale acestui maestru. Proiectul s-a născut din restaurarea recentă a celebrei „Fecioara cu stânci”, din patrimoniul muzeului londonez, care a trecut mult timp drept o pictură executată de colaboratorii săi. Dacă versiunea de la Luvru, cumpărată în Italia de Ludovic al XII-lea era, fără niciun dubiu, realizată de mâna maestrului, cea de la Londra a pus multe semne de întrebare, cărora expoziţia le va da un răspuns. Dar selecţia de piese s-a oprit mai ales la perioada milaneză, când Leonardo da Vinci a fost pictor la Curtea lui Lodovico Moro şi a semnat acolo poate cel mai frumos tablou al lui: „Doamna cu hermină”, aflat acum în posesia Muzeului din Cracovia. Expoziţia se încheie cu o copie celebră a „Cinei cea de Taină”, datând din secolul al XVI-lea.
De la Art Nouveau la Europa spiritelor şi la societăţile secrete
Vitraliu creat de Jacques Gruber
„Jacques Gruber&Art Nouveau”, ce se deschide în 16 septembrie la „Galeriile Poirel” din Nancy, propune o călătorie în arta vitraliului, începând cu Gruber, care a revoluţionat genul în chiar acest oraş, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor. Invitat să decoreze casele confraţilor săi, Majorelle sau Corbin, el a filtrat prin vitraliile sale şi lumina de la „Credit Lyonnais”, ca şi pe cea a „Magazinelor Reunite” din Nancy sau a magistralei cupole de la „Galeriile Lafayette” din Paris. Vitraliile semnate de el au fost restaurate special pentru această manifestare. Expunerea aminteşte că, la începuturile sale, Jacques Gruber a creat şi vase pentru „Daum”, iar apoi a abordat decorul de mobilier, legăturile de carte din piele, toate în graţiosul stil „Art Nouveau”.
Paul-Elie Ranson, Vrăjitoare în jurul focului
Un incitant titlu atrage atenţia la „Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană” din Strasbourg: „Europa spiritelor sau fascinaţia ocultului (1750-1950)”. Vernisată în 8 octombrie, expoziţia va reuni creaţii ale artiştilor atraşi de iraţional, de necunoscut. Victor Hugo practica spiritismul şi se aminteşte rar faptul că s-a înscris printre cei care au încercat din răsputeri să desluşească iraţionalul. De la societăţile secrete puse în scenă de Mozart la suprarealişti, de la spiritismul lui Allan Kardec la misticismul nabi, latura obscură a raţiunii este urmărită în selecţia de la Strasbourg. Printre artişti, Hilma af Klint, redescoperită recent cu „Urmele sacrului”, Frantisek Kupka sau Piet Mondrian, adepţi ai teosofiei, Paul-Elie Ranson cu „Vrăjitoarele”, sau Albert Von Schrenk-Notzig, autorul lucrării „Mediumul Eva C., cu o materializare pe un cap şi apariţia luminoasă între mâini”.
Şi dacă o expoziţie a fost dedicată iraţionalului, de ce nu şi una a „Societăţilor secrete – a şti, a îndrăzni, a vrea, a păstra tăcerea”? Ea va fi inaugurată în 10 noiembrie la Bordeaux şi promite să lase să planeze, în continuare, un oarecare văl de mister asupra subiectului. Artiştii implicaţi sunt numeroşi, de la „prinţul totemurilor”, Enrico David, la „prinţul tenebrelor”, performerul gothic Terence Koh, de la portretista fetelor cu sex-appeal bizar Lisa Yuskavage la senina Ulla van Brandenberg… Este o propunere adresată vizitatorilor de a sparge codurile „templului”.
Casanova, Mircea Cantor şi suprarealismul
Mircea Cantor, Tracking Happiness
Unde ar putea fi vernisată o expoziţie intitulată „Casanova. Pasiunea libertăţii”, dacă nu la Paris. După cum se ştie, Biblioteca Naţională a Franţei a cumpărat în 2010 manuscrisul, scris în franceză, „Histoire de ma vie” de Giacomo Casanova. Viaţa personajului, călătoriile de afaceri sau de spionaj, concertele de vioară şi escrocheriile vor primi forma unei comedii în zece acte, cu gravuri, sculpturi, picturi, ţesături şi filme care refac decorul baroc şi urmăresc acest personaj, atât de pitoresc în toate derivele sale.
La Ivry-sur-Seine, „Centrul de Artă Contemporană” (CREDAC) se mută într-o veche manufactură din cărămidă, restaurată. Pentru a marca evenimentul, directoarea lui, Claire Le Restif, l-a invitat pe unul dintre cei patru nominalizaţi la „Premiul Duchamp 2011”, românul Mircea Cantor. Acesta va crea, prin trei compoziţii inedite, o atmosferă poetică: un ştrengar declară cu maliţiozitate că nu vrea să salveze lumea, femei în cerc mătură nisipul pentru a şterge urmele celorlalte şi un avion sculptat în canistre de petrol se consideră momeală pentru peşti.
Salvador Dali, Vis provocat de zborul unei albine în jurul unui măr-grenadă, cu o secundă înainte de trezire, din 2 octombrie
„Suprarealismul” nu ar fi însemnat nimic fără Paris. „Fundaţia Beyeler” din Basel evidenţiază relaţiile dintre creatori şi oraşul care a dat naştere mişcării, punând accent pe locul de naştere al avangardelor, în care André Breton, înconjurat de artişti şi scriitori, a lansat în 1924 „Manifestul Suprarealismului”, deschizând larg drumul inconştientului şi oniricului, metamorfozei şi colajului. O demonstrează opere de Dali, Duchamp, Max Ernst, Giacometti, Magritte, Miro, Oppenheim, Picasso…
O lume graţioasă şi… bizară
Diego Rivera, Omul care controlează Universul, compoziţie gândită pentru Rockefeller Center
De la mişcările lui Nijinski la performanţele contemporane ale lui Tino Segal, relaţia între dans şi artele plastice este una bogată. Hipnoza cu mii de văluri a lui Loïe Fuller, valsul măştilor Bauhaus conceput de Oskar Schlemmer, graţia abstractă atinsă de Martha Graham sau Merce Cunningham, momentele care au marcat modernitatea formează obiectul unei expoziţii de la „Centre Pompidou” din Paris, „Să expui dansul”. Este o evocare a relaţiei marilor plasticieni, de la Robert Rauschenberg la Anish Kapoor, cu elita dansului mondial. O demonstraţie a modului în care corpul în mişcare a influenţat pictura şi sculptura, realizată prin intermediul unor artişti ca Tacita Dean, Trisha Brown, Olafur Eliasson.
Trecând oceanul, New York-ul tentează cu două evenimente ce se anunţă spectaculoase.
Autoportret de Maurizio Cattelan, părând să iasă din adâncurile muzeului
Celebrul „MoMA” se întoarce la „Diego Rivera”, după expoziţia monografică pe care i-a dedicat-o în 1931. Opt picturi murale, realizate de artistul mexican pentru acea ocazie, însoţite de schiţele lui pentru capodopera de la „Rockefeller Center”, care au stârnit controverse în epocă, vor fi expuse între 13 noiembrie şi 27 februarie. Din 4 noiembrie în 22 ianuarie, „Muzeul Guggenheim” organizează prima retrospectivă „Maurizio Cattelan”, cu 130 de opere de la începutul anilor ’80 până astăzi. De-a lungul faimoasei spirale se vor succeda un măslin plantat într-un cub de pământ, autoportrete ce par să se ivească din măruntaiele muzeului, un Hitler pitic surprins în timpul rugăciunii… O lume bizară, plină de umor şi de dramă în acelaşi timp.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.