Extravagante podoabe la preţuri fabuloase

Faimosul bijutier Lalique

Istoria a reţinut vasele şi flacoanele sale, dar a uitat adesea că, înainte de a deveni un maestru al sticlei, René Lalique a fost un incredibil bijutier. Broşele sale sirenă, pieptenii-liliac, brăţările-scarabeu, unele mai spectaculoase decât altele, povestesc o adevărată aventură a creaţiei celui care a fost cel mai renumit bijutier al „Belle Epoque”, curtat de elita întregii lumi.

Broşă Lalique cu motive florale

Lalique s-a impregnat de universul simbolist, de japonism şi un eclectism care prevala în arta epocii, transformându-şi bijuteriile într-o artă totală.

În ele răzbate un cult al graţiei, al feminităţii şi al naturii, de inspiraţie „Art Nouveau” şi „Art Deco”. Şi astăzi bijuteriile sale seduc. Ele nu şi-au pierdut nici azi şarmul şi strălucirea.

Ziua şi Noaptea, creată de Lalique în 1926

Cine putea să poarte asemenea excentricităţi, se întreabă scepticii. Desigur, femei la fel de excentrice ca bijuteriile, nonconformiste, îndrăzneţe, cultivate, ca libertina Liane de Pougy, serioasa doamnă Waldeck-Rousseau sau divina Sarah Bernhardt. Pentru actriţă, cu care era prieten, Lalique a creat bijuterii personale, dar şi de scenă. Faimosul colecţionar şi magnat al petrolului Calouste Gulbenkian considera colierele şi pandantivele atât de frumoase încât le expunea, ca pe operele de artă, în vitrine, în reşedinţa sa pariziană. La Expoziţia din 1889, bijuteriile Lalique reprezentau Casele „Boucheron” şi „Vever”. Adevărata consacrare vine odată cu Expoziţia Universală din 1900.

Femeia-fluture, broşă Lalique

Personalităţi ale universului teatral, dar şi ale lumii politice se ataşează tot mai mult de creaţiile sale. Un ac de pălărie din opal, cu diamante şi perle, a fost vândut pentru 2.000 de franci. Emile Galle, inventatorul bijuteriilor modern, utiliza aur, argint, perle, diamante şi pietre preţioase, în timp ce Lalique folosea şi fildeş, alături de onix, jad, agate, cornelian, coral. Marea parte a pieselor sale erau inspirate de natură. Privirea sa cădea asupra florei şi insectelor câmpurilor copilăriei sale, când cutreiera câmpia din Champagne, alături de bunicul său, în timpul vacanţelor. În bijuteriile sale întâlnim gustul epocii pentru curbe şi senzualitatea „Art Nouveau”-ului, dar şi influenţa artei japoneze. În creaţiile sale apar obsesiv figuri feminine. Soţia sa, Augustine-Alice Ledru, poate fi recunoscută pe graţioasele profiluri ale broşelor sau pandantivelor.

Două Figurine dansând, pandantiv Lalique

Fatale sau angelice, femeile care i-au inspirat bijuteriile sunt sub forma unor nimfe, silfide, cu căşti şi cu armuri. Corpurile lor se metamorfozează în orhidee, păuni şi libelule. Lui Lalique îi plăcea să se joace cu corespondenţele între universul feminin şi regnul vegetal sau animal. Imaginaţia îl împingea să reevalueze podoabe uitate, precum ornamentele de corsaj ale căror motive subliniau decolteurile sau diademele, cu motive agresive, cum ar fi capetele de cocoş sau de viperă.

Pasărea de foc, inspirată de muzica lui Stravinski

Astăzi, ca şi ieri, aplaudăm decizia lui de a înlocui tradiţionalele diamante cu pietre mai puţin folosite, ca piatra lunii, opalul şi acvamarinul. Ne extaziem în faţa perfecţiunii sale tehnice, cu care sculpta cornul, şi a măiestriei cu care colora emailul pentru a realiza diafane aripi de libelule. Mai mult, lăsa să se filtreze lumina, ca într-un vitraliu. Pe deasupra, el ştia ca nimeni altul să redea fiorul vieţii subiectelor sale luate din natură. Femeile sunt cele care acoperă bijuteriile sale şi pentru ele a creat diademe, piepteni, broşe, pandantive, brăţări, coliere, cercei, centuri…

Ornament de corsaj, în aur şi diamante, vândut la Christie’s pentru 168.000 de euro

Începând cu anul 1900, Lalique utilizează pentru ornarea vaselor sale numeroase elemente decorative. Construcţia unei reşedinţe particulare în curtea Reginei, în 1902, îi oferă ocazia de a lucra la o scară mai mare, realizând şi dale de sticlă decorate cu ramuri de pin.

Întâlnirea cu parfumerul François Coty este decisivă. Începe să fabrice în serie flacoane pentru parfumuri. Astfel că în 1918 implantează o uzină în inima Alsaciei, la Wingen-sur Moder, astăzi, sediul producţiei Lalique.

Un muzeu de descoperit

Marea libelulă, creată în 1928, de Lalique

La Wingen-sur-Moder, în inima Alsaciei, s-a deschis prima expoziţie franceză dedicată genialului maestru care a semnat Art Nouveau cu bijuteriile sale şi Art Deco cu vasele şi vitraliile sale.

Decizia de a transfera activitatea în Vosgi a fost luată de maestrul vitraliilor şi bijuteriilor franţuzeşti Rene Lalique (1860-1945), după ce, în 1921, îşi deschisese primul cuptor de realizare a sticlei la Winge-sur-Moder. Lalique, graţie prestigiului numelui său şi faimei tehnicii, a dat un semnal puternic în epocă. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, sticlăria din Alsacia cunoaşte unul dintre momentele sale de vârf, iar la sfârşitul războiului, el deschide o expoziţie intitulată „Arta sticlei”, la Muzeul Artelor Decorative din Paris în 1951. Opera sa renaşte datorită fiului lui, Marc Lalique (1900-1977), care continuă să producă obiecte de artă.

Broşă Lalique cu pietre preţioase

Expoziţia deschisă acum se întinde pe o suprafaţă de aproape 1.000 de metri, în studioul arhitectului Jean-Michel Vilmote, şi include, printre altele, un lampadar creat de Marc Lalique pentru Expoziţia pariziană din 1951, compus din peste 300 de piese şi care are o greutate de 1.700 de kilograme. Un adevărat gigant din cristal. Există colecţii prestigioase la Lisabona (Fundaţia Gulbenkian), la Londra (Victoria&Albert Museum), la New York (Metropolitan Museum) şi în Japonia. Era timpul ca şi Franţa să deschidă un asemenea muzeu, până acum absent din cauza faptului că nu exista o colecţie. Prima piesă achiziţionată în 2002 a fost „Libelula”, iar astăzi sunt inventariate peste 360 de piese, datorită unor donaţii sau achiziţii de la colecţionari privaţi. În acest splendid muzeu, ce are o scenografie modernă, pot fi admirate diferite forme ale florei şi faunei, dar şi cele de inspiraţie japoneză.

Broşă de influenţă japoneză Lalique

O lume de şerpi, insecte, papagali, păsări măiestre prinde viaţă atât pe carafele şi obiectele de design, dar şi în singulare bijuterii ce pot fi admirate la gâtul doamnelor. Dar mai apar şi femei fatale, aristocratice care animă parcă bijuteriile, flacoanele de parfumuri, mesele şi lampadarele. Muzeul propune o mare varietate a acestor obiecte: un prim spaţiu este dedicat bijuteriilor, un al doilea şi al treilea, minunatelor sticle de parfum şi artei decorative a meselor, un alt spaţiu, intitulat „Dialog”, oferă ocazia de a evoca principalele surse de inspiraţie ale lui Lalique.

Flaconul de parfum Leurs Ames, pentru D’Orsay

Un itinerariu care acoperă întreaga carieră a lui René Lalique, bijutierul Art Nouveau şi creatorul de vitralii Art Deco. Se detaşează splendidele lucrările „Sărutul Faunului”, pentru Molinard, în sticlă albă patinată, „Zi şi Noapte”, din sticlă colorată, „Iedera”, din sticlă colorată patinată, „Şarpele”, „Pasărea de foc”, o lucrare iconografică inspirată de muzica compozitorului rus Stravinski, sau bestsellerul „Bacantele”. Sticluţele de parfum sunt piese emblematice ale genialităţii lui Lalique şi muzeul etalează aproape 300 de flacoane pentru „Coty”, „Roge& Gallet”, „Molinard”, „d’Orsay”, intitulată „Leurs Ames”, şi pentru casa de modă „Worth”, Minunate şi mascotele, piese unice create de Lalique pentru fabricile de automobile „Bentley”, „Rols-Royce”, „Bugatti”.

La casele de licitaţii, preţuri-record


Bijuteriile lui Lalique sunt sărace în carate, dar bogate în email şi cu o tehnică excelentă. Travaliul artistic este cel care stabileşte preţul bijuteriei, dincolo de valoarea sa intrinsecă. Este mult mai uşor astăzi să vinzi o broşă ornată cu o figură feminină decât cu o pasăre sau un motiv vegetal. Sunt puţine opere semnate de el în circulaţie şi o mare parte dintre cele vândute au preţuri confidenţiale. Să semnalăm totuşi şi o broşă octoganală rozacee, în metal, adjudecată cu 7.000 de euro, şi un pandantiv în cristal în formă de coş de fructe, realizat în 1920, cedat numai pentru 567 de euro. Un delicat ac de cravată, în email cu diamante tip navetă, a fost cumpărat cu 7.900 de euro, la fel şi o mică broşă placată în aur, cizelată în formă de şarpe.

Sărutul Faunului, creat de Lalique pentru Molinard

Dacă vorbim de preţuri, toate bijuteriile Lalique, ca şi sticlele de parfumuri, sunt vândute la preţuri ce oscilează înrtre 5.219 euro, obţinut pentru „Sărutul Faunului”, la Casa Christie’s din Londra în 9 decembrie 2010, şi 16.250 la aceeaşi casă de licitaţii, în 31 martie 2011 pentru un flacon realizat pentru Lucien Lelong, în 1929. Un alt flacon Lalique, creat în 1912, a fost adjudecat în 8 aprilie 2011, cu 23.316 euro, un adevărat record mondial. La bijuterii, „Marea Libelulă”, concepută în 1928, a fost cumpărată pentru 70.500 de euro, iar un ac de cravată „Cometa”, din 1925, cu o altă sumă la fel de exorbitantă.

Celebrul vas Bacantele

În magazine, vasele Lalique sunt achiziţionate cu 2-3.000 de euro până la 25.000 de euro, cum a fost obţinut pentru „Bacantele”, vândut la New York, iar un alt vas, intitulat „Papagalii”, a fost cumpărat la Christie’s din Londra pentru 30.000 de euro.

În jurul anilor ’90, Barbra Streisand vindea în Statele Unite pentru 650.000 de dolari o piesă din sticlă opalescentă împodobită cu perle şi diamante. Preţurile par să se stabilizeze. S-a constatat că între un pandantiv vândut cu 49.500 de euro, ornat cu patru libelule cu aripile de email placate cu aur, şi o altă broşă achiziţionată pentru 50.000 de euro, preţul nu a variat semnificativ de la unul la altul. Pe de altă parte, un ornament de corsaj în aur, email şi perle a fost, adjudecat pentru 209.930 de euro şi o broşă din aur email şi opal a fost vândută cu 206.400 de euro la Drouot.

Look german, semnat Grosse

Colier Grosse, aurit şi pictat de mână

În 1906, în Germania, Florentin Grosse şi Heinrich Henkel fondau o fabrică de bijuterii, nu preţioase, dar care au făcut istorie. Metalele, aurite sau argintate, plasticul, strasurile au fost materiile prime ale creaţiilor pentru celebra Casă franceză, semnate „Grossé”. Cei doi cumnaţi au deschis în 1907, la Pforzheim, capitala germană a bijuteriilor, o fabrică specializată în bijuterii şi lanţuri pentru ceasuri.

Creaţia acestor protagonişti ai „Art Deco” a fost urmată de fiii lor, care, pentru a face faţă crizei din 1929, s-au îndreptat către aşa-numita „Costume Jewelry”, exportând atât în Statele Unite, cât şi în America de Sud. În 1936 deschid un birou la Paris, pentru care sunt răsplătiţi cu Medalia şi Diploma de Onoare a Expoziţiei Universale din 1937. Între timp, Henkel se retrage din această afacere, iar cei doi fii, Adaelbert şi Arthur, se lansează într-o nouă producţie de bijuterii moderniste, caracterizate prin forme geometrice şi contraste de culoare, dar foarte armonioase prin proporţii, care atrag atenţia lui Marcel Breuer (1902-1981), marele arhitect maghiar, unul dintre protagoniştii de la „Bauhaus”.

O bijuterie de colecţie, unicat, cu motive tipice pentru Art Nouveau

Producţia Casei „Henkel&Grosse” plăcea foarte mult în Germania şi în exterior, dar, din păcate, bombardamentul britanic din februarie 1945 transformă fabrica în moloz. Dar fraţii Grosse nu se descurajează şi, ca şi Pasărea Phoenix, fabrica lor reînvie din cenuşă. Cu bijuteriile lor ei atrag atenţia lumii întregi. Coliere, brăţări, ace de cravată încep să fie din ce în ce mai căutate. În 1955 semnează un acord de colaborare cu „Christian Dior” şi, de aici, drumul le este deschis către bijuteriile haute-couture, semnate de Lanvin, Schiaparelli, Chanel, precum şi cu marile magazine „Harrods” din Londra şi „Sachs” din New York, devenind şi furnizorii oficiali ai Casei „Dior”. Ei sunt ajutaţi şi de către tânărul Valéry Giscard d’Estaing (care devine apoi preşedintele Franţei între 1974 şi 1981), care le susţine proiectul şi îi ajută în administraţia financiară.

Legătura dintre „Henkel&Grosse” şi „Dior” a ţinut mai mult de o jumătate de secol. Devenind un adevărat brand, „Grosse” şi-a ales litera „G” ca o coroană. Două linii, „Bijoux de Couture”, pentru „Dior” şi „Costume Jewelry” pentru „Grosse”. Primele, pentru a exalta noul look al Casei pariziene, erau rafinate şi clasice, cu strasuri Swarovski (cunoscute sub titlul de „Aurora Borealis”, datorită reflexelor), celelalte erau aproape numai în metal, fiind o imitaţie a bijuteriilor preţioase, dar pictate de mână şi cizelate. „Dior era foarte atent la particularităţi şi totodată preţuia pietrele Swarovski”, explică renumitul bijutier Deanna Farneti Cera. Aşa se explică faptul că, la Pforzheim, există singurul muzeu de bijuterii din Europa.

Colier Grosse pentru Christian Dior

Dar care este secretul succesului creaţiilor „Henkel&Grosse”? Desigur, faptul că au ştiut să se adapteze noutăţilor, prin capacitatea tehnologică şi exigenţa de a crea noi tendinţe. Cele mai căutate bijuterii create pentru „Dior” sunt cele rare, realizate până în 1957, anul morţii stilistului. Un colier, în acest sens, nu se găseşte pe piaţă sub suma de 2.000 de euro. O astfel de piesă, semnată „Grossé”, din 1953, aurită, cu partea centrală reglabilă, a fost vândută la casa de licitaţie de la „Dorotheum” din Viena cu o sumă importantă, rămasă secretă. La fel şi un altul, realizat în 1935, pictat de mână, a repurtat un succes de preţ la Casa de licitaţii de la München. Să mai amintim şi de un alt colier, realizat în 1957 pentru Chistian Dior, din metal argintat şi în parte cu strasuri, cu o circumferinţă de 40 de centimetri, care prin frumuseţea sa a atras numeroşi clienţi.

Astăzi, aceste creaţii revin în forţă în magazine prestigioase precum „Tadema Gallery” din Londra sau „Ornamenti d’Epoca” din Milano, impunându-se ca o nouă tendinţă în moda bijuteriilor.

Perlele lui Hannah de Rothschild

Bijuterie Grosse pentru Christian Dior

O parură de perle şi diamante, o brăţară şi o broşă, provenind de la Hannah de Rothschild, una dintre cele mai bogate britanice din secolul al XIX-lea, au fost puse în vânzare la Christie’s din Londra în 8 iunie. Licitaţia a pornit de la două milioane de lire sterline şi bijuteriile au fost adjudecate pentru 7.460.725 de lire sterline.

În 1878, căsătoria contelui de Rosebery a provocat un mare scandal. El avea un domeniu lângă Edinburgh destul de modest. Ea era foarte bogată şi se numea Hannah, fiind unicul copil al lui Mayer Amshel de Rothschild. La moartea tatălui ei, a moştenit o fabuloasă avere de 2 milioane de lire sterline, plus mai multe proprietăţi în Londra şi în provincie, o colecţie de opere de artă spectaculoase, dar şi numeroase bijuterii. Dar căsătoria între o evreică din Frankfurt şi un aristocrat scoţian care urmărea o carieră politică strălucitoare a indignat nobilimea de ţară.

Bijuteriile lui Hannah de Rothschild, ducesă de Rosebery

Lady Rosebery avea să devină una dintre răsfăţatele societăţii londoneze. Ea organiza petreceri somptuoase pe domeniul de la Mentmore, reşedinţă construită într-un stil neogotic cu fastuoase colecţii de mobile din secolul al XVIII-lea, adunate de părinţii lui Hannah, dar şi porţelanuri de Sevres, piese semnate Weisweller sau Boulle, orfevrerii de Augsburg, bijuterii ale Renaşterii, depozitate în vitrine. Mentmore încarna chintesenţa gustului lui Rothschild, care se putea defini astfel: „În orice domeniu, tot ce e mai bun, mai frumos şi mai rar”. Bijuteriile lui Hannah cu diamante sunt celebre. În timpul căsătoriei ea a comandat o parură de perle şi de diamante unice, compusă dintr-o diademă, o brăţară, o broşă, cu şapte enorme perle înconjurate de diamante. Diamantele somptuoase. Ansamblu regal. Este posibil ca acestea să fi fost inspirate de un ansamblul similar creat de bijutierul Garrard pentru Marchiza de Londonderry, în 1854.

Hannah de Rothschild, contesă de Rosebery, a purtat aceste bijuterii până la moartea sa în 1890. Zece ani mai târziu, cu ocazia căsătoriei fiului ei cu Dorothy Gorsvenor, care aparţinea unei alte familii foarte bogate britanice, cea a ducilor de Westminster, bijuteriile i-au revenit acesteia.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.