Extrema dreaptă europeană şi avertismentul prezidenţialelor austriece

Importanţi politicieni europeni au răsuflat uşuraţi când ecologistul Alexander Van der Bellen, 72 de ani, a câştigat „la mustaţă” alegerile prezidenţiale din Austria, după ce, în primul tur, Norbert Hofer, liderul partidului de extremă dreapta FPO, îl devansase spectaculos, însă reacţia amintită ar trebui urmată de serioase preocupări faţă de ascensiunea acestui curent politic radical nu doar în respectiva ţară, ci chiar pe continent. Înainte de toate trebuie notat că, în Austria, unul din doi alegători a votat cu Norbert Hofer, ceea ce face ca, acum, ţara să fie profund divizată. Astfel, harta este în general albastră (culoarea extremei dreapta), cu excepţia centrelor urbane, în particular a capitalei, Viena, care l-a votat pe Van der Bellen cu 63%. Dar Viena rămâne o excepţie, primarul său, Michael Haupl, aflându-se încă din 2010 în fruntea unei coaliţii dintre social-democraţi şi verzi. Pe urmă, această capitală este una dintre cele mai ecologice din lume, într-o ţară în care die Grunen (verzii) au impus o politică energetică îndrăzneaţă: după 1978, prin referendum, cetăţenii au spus „NU” energiei nucleare, 75% din energia electrică provenind din resurse regenerabile, iar austriecii sunt în fruntea luptei împotriva folosirii produselor toxice în industria agro-alimentară.

Electoratul a respins partidele istorice ce au guvernat ţara după 1945, care, acum, a trecut de puţin pe lângă o preşedinţie extremistă, arătând cât de puternic este acest curent. Astfel, după ce, în primul tur de scrutin obţinuse doar 21,3% din voturi, Alexander Van der Bellen l-a câştigat pe cel de al doilea cu 50,3%, devansându-şi adversarul cu numai 0,6% puncte, adică 31.026 de voturi, Norbert Hofer având 49,7%. Analiştii sunt de acord cu toţii că rezultatele votului prin corespondenţă cunoscute abia luni au pus capăt acestui „thriller” electoral, dat find că până atunci Norbert Hofer avea un avans de două procente. Or, acum a fost vorba de 750.000 de alegători, adică 16,7% dintre voturile exprimate, ceea ce a produs bascularea neaşteptată, dar nu cu rezultate spectaculoase. Van der Bellen a beneficiat de o participare mare la urne – 72,7% – şi de importante voturi dirijate din partea partidelor tradiţionale, care, cum s-a văzut, au suferit un revers istoric. Este limpede că el a primit voturile unei coaliţii eteroclite dintre verzi, independenţi, conservatori şi social-democraţi, realizată ad-hoc doar spre a-l bloca pe Norbert Hofer. Agenţia France Presse extinde insuccesul partidelor istorice austriece la nivelul întregului continent, ea opinând că „deruta social democraţilor şi conservatorilor, care guvernaseră ţara după 2007, într-o coaliţie, traduce discreditarea care loveşte partidele tradiţionale din Europa”.

Pornind de la cele de mai sus apar fireştile întrebări: Alexander Van der Bellen era singurul candidat anti-Hofer şi alegerea lui este o veste bună pentru Austria? Dar cine este el? Van der Bellen descinde dintr-o familie nobilă olandeză care a emigrat în Rusia pe timpul ţarului Petru cel Mare. În anul 1917, din cauza revoluţiei bolşevice, această familie a trebuit să fugă în Estonia, unde s-a amestecat cu baronii locali, de fapt, germani în exil. În 1941, când bolşevicii au invadat ţările baltice în înţelegere cu Hitler, nemţii care trăiau pe acele meleaguri au fost autorizaţi să plece în Germania. În ce-o priveşte, familia Bellen a profitat de aceste evenimente, instalând-se în Austria, unde Alexander s-a născut în 1944. Asemeni multora din generaţia lui şi-a început activitatea politică înscriindu-se în Partidul Comunist din Austria, formaţiune politică în care a activat din 1968 în curentul maoiştilor. Ulterior, el s-a alăturat partidului ecologist, care s-a bucurat de un anume succes în ţară, dat fiind că a rupt repede legăturile cu stângismul. A devenit preşedinte al Ecologiştilor (die Grunen), pe care i-a reprezentat în Parlamentul Austriei între 1990 şi 2000. La actualele alegeri prezidenţiale nu a beneficiat oficial de sprijinul stângii parlamentare, dar totul s-a datorat unor raţiuni pur tactice: nu trebuia să apară ca un candidat al sistemului. Van der Bellen este un profesor de economie, pensionar al Universităţii din Viena. În timpul campaniei electorale prezidenţiale a pus accent pe poziţia sa pro-europeană.

Cum spuneam, cele mai autorizate voci europene în domeniul politologiei cred că insuccesul la limită al extremei dreapta la prezidenţialele din Austria rămâne, totuşi, un avertisment pentru toţi europenii. „Da, întrucât extrema dreaptă nu a fost niciodată atât de aproape de putere”. De altfel, luni seara, liderii FPO, partidul naţionalist austriac, le-au spus militanţilor lor: „Nu fiţi trişti, am semănat seminţele pentru viitor!”, transmitea din Viena reporterul canalului de televiziune Francetv Info. „Eforturile făcute în această campanie nu sunt în van, ele sunt investiţii pentru viitor”, arăta Norbert Hofer. De aici pornind, mulţi vorbesc că s-a făcut un prim pas spre cucerirea cancelariei Austriei. Tot ce e posibil, dat fiind că legislativele au loc peste doi ani şi, de data asta, partidul populist ar putea ajunge în frunte, câştigând funcţia de cancelar, post mult mai important decât cel de preşedinte, care este onorific. „Trebuie semnalat că această creştere a naţionalismului în Austria nu este o noutate. Ea a început acum mai bine de 20 de ani, când extrema dreaptă a participat la coaliţii guvernamentale, cum a fost cazul în anul 2000, cu Jorg Haider, ceea ce a dus la sancţiuni diplomatice adoptate de UE împotriva Austriei”, spunea Emmanuelle Lagarde de la Francetv info.

Noul preşedinte îşi va prelua mandatul la 8 iulie, el angajându-se că va fi deasupra tuturor partidelor”, spre deosebire de intenţiile cotracandidatului său, Hofer, care se anunţa „un preşedinte jucător” (Unde şi când am mai auzit noi expresia asta?). El vrea să reprezinte „în toată diversitatea ei” o ţară căreia scrutinul prezidenţial i-a evidenţiat pregnant divizarea.

Constatările referitoare la Austria devin şi mai îngrijorătoare, ele intervin în momentul în care Europa este atinsă de o evidentă creştere a populismului, din acest punct de vedere fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy opinând că „ceea ce se întâmplă acum în Austria putând să se producă şi la noi”. Pe urmă, alegerile legislative cipriote de duminică au fost marcate de intrarea în Parlament a unui partid de extremă dreapta, o premieră în această mică ţară. Între reacţiile din rândurile partidelor omoloage europene o semnalăm pe cea a liderului dreptei populiste germane AfD (Alternative für Deutschland), Frauke Petry, care spunea că votul din Austria este o dovadă că o nouă eră începe în Europa. Fireşte, aceste sunt realităţile din Austria, unde, cum nota ziarul german „Süddeutsche Zeitung”, „mulţi dintre oameni l-au votat pe Van der Bellen pentru a face totul spre a-l bara pe liderul FPO”. Întrebarea este dacă liderii vest-europeni au tras învăţămintele de rigoare din acest scrutin şi, în general, din evoluţiile extremei dreapta de pe continent?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.