Rezultatul ultimelor alegeri prezidenţiale nu l-a avut în centrul atenţiei pe cîştigător, ci o comunitate amorfă, extrem de eterogenă, numită Facebook. Ce Iohannis, ce PNL… Facebook, tată! Iată adevărata miză, spun aceşti activişti ai Internetului, fără să-şi dea seama că ei, purtătorii de cuvînt ai unei ficţiuni, materializîndu-se, nu devin altceva decît praful de pe tobă!
Sînt şi eu, ca atîtea miliarde de oameni de pe planetă, un consumator zilnic de Net pentru că vreau să profit de acest mijloc de comunicare rapidă, de informare sumară din orice domeniu care mă interesează la un moment dat, ba, chiar, la dracu’, uite, şi muncesc în acest mediu virtual! Nu m-am gîndit însă niciodată că relaţia mea cu Net-ul ar fi altceva decît este biblioteca de unde împrumut o carte sau telefonul prin intermediul căruia îmi sun părinţii, copiii sau prietenii.
Ei, bine, în mediul acesta virtual care este Internetul, unii se cred stăpînii inelelor, regii sau împăraţii unei ţări inexistente, proprietarii unor castele de fum şi chiar miezul dintr-o dodoaşcă masculină! Sigur că această naivitate suavă ne-ar putea crea o stare de bine, ca o poveste spusă copiilor înainte de culcare, numai că ieşirea la rampă sub formă materială a unor banali internauţi seamănă cu apariţia reală printre noi a Zmeului! Acolo, în poveste, Zmeul şi, mă scuzaţi!, Spânu sînt simpatici, căci îi înnobilează pe curajoşii Făt Frumos sau Harap Alb, dar să-i vezi lîngă copiii tăi nu-ţi creează altceva decît spaima ce te face să suni la 112!
Aşa e şi cu „liderii” Facebook-ului, născuţi nu din spuma mării, ci din mizeria aceea care se ridică deasupra unei ape murdare. Dacă în privinţa apei e de ajuns să faci palma căuş, s-o plimbi uşor pe deasupra şi, cu o mişcare bruscă, să arunci mizeria cît mai departe, cu activiştii Net-ului e ceva mai greu. Ca să nu vorbim criptic şi să fim acuzaţi că, de frică, o ardem la general, să dăm şi un exemplu concret.
Acum cîteva zile, ditamai Curtea Constituţională, care nu s-a sinchisit în 2012 de cele 7,4 milioane de voturi de la Referendum, s-a îngrozit acum, după alegerile prezidenţiale, de demersul înaintat de Partidul Pirat, format din Petru Bulumac, Ionuţ Cucu şi Claudiu Mărginean, şi a decis să le dea dreptate, schimbînd Legea partidelor prin Decizia care permite înfiinţarea unui partid doar cu trei membri. Motivul este simplu: ce vrei, frate, te pui cu Facebook-ul tocmai acum! Din acelaşi motiv, şi Parlamentul, care nu s-a speriat nici el de Referendumul lui Băsescu din 2009 cu 300 de parlamentari, acum a şi inclus Decizia CCR în Legea alegerilor, că nici politicienii nu vor să se pună rău cu „periculoşii” din Partidul Facebook.
Dincolo de haosul care se va naşte în viaţa noastră politică şi aşa destul de bulversată, făcîndu-ne să călcăm pe partide ca pe dude, iată o altă chestiune extrem de simplă ce duce în derizoriu această Decizie a CCR: dacă un partid are doar trei membri, cum va întocmi listele pentru alegerile locale sau generale? Sau aceste partide vor să participe doar la prezidenţiale, unde e nevoie doar de un singur candidat? Un partid trebuie să aibă vreo 40.000 de candidaţi în cele peste 3.000 de localităţi, vreo 4-500 de candidaţi pentru Parlament şi vreo 30 de candidaţi pentru PE. Pot să coordoneze cei trei membri o astfel de structură sau, dintr-o formaţiune de membri, un partid va deveni o formaţiune de candidaţi?
Din fericire, unele televiziuni i-au invitat pe aceşti lideri ai Facebook-ului, cum se cred cei din Partidul Pirat, şi am avut ocazia să auzim şi noi cum vorbesc şi, mă rog!, cum gîndesc. Într-o emisiune unde era invitată Monica Macovei, unul dintre cei trei (pe bune, nu i-am reţinut numele) şi-a dat în petec, surprinzînd-o chiar şi pe cea care miza pe prietenia facebook-iştilor, considerîndu-se un fel de beneficiară a acestei armate invizibile şi, deci, una care este interesată să le poarte mesajul. Nenea Piratul a făcut-o terci pe Macovei: că e la fel ca şi ceilalţi politicieni, că a distrus visele românilor etc. În emisiune era un alt „lider” al Internetului, Lucian Mândruţă, primul dintre oportuniştii care s-au erijat în coordonatorii Facebook-ului. Nici cu el lucrurile n-au stat altfel şi emisiunea s-a transformat rapid într-o bălăceală cruntă şi reciprocă!
Am reţinut, totuşi, ceva din emisiunea respectivă. Reprezentantul Partidului Pirat repeta obsesiv cuvîntul „Voi”, ca expresie a situării sale „dincolo”. „Voi”-ul acela era rostit cu semnificaţia cuvîntului sanskrit „upacara”, care înseamnă „dincolo”, însă neapărat şi „deasupra”! Aici e şpilul (din germ. „Spiel”), că ei, autopropuşii lideri ai facebook-iştilor, sînt deasupra tuturor, că toţi ceilalţi sînt nişte banali „voi”. Ei sînt „Cineva” (cum scriu pe site-ul propriu), iar ceilalţi sînt „Voi”! Sigur că, mai devreme sau mai tîrziu, aceste noi „vedete” îşi vor da seama că virtualitatea lor se risipeşte imediat ce devine realitate, că numele lor, din propriu, devine un banal nume comun, că, încercînd să fie Cineva anume, vor sfîrşi prin a se înregimenta într-un „Noi” mult mai convenabil, căci acesta este adevăratul simbol al comunităţii şi, implicit, al sociabilităţii, adică al domeniului care justifică însăşi existenţa Facebook-ului!
Un prim eşec al unei astfel de tentative de a ieşi ca puroiul în frunte s-a şi produs: Robert Turcescu, care, imediat după alegeri, a vrut să facă un Partid Facebook, dîndu-şi apoi seama că e mai bine să se însoare!
Ce nu înţeleg aceşti oportunişti este faptul că specificul Facebook-ului este socializarea între oameni fără ca distanţa sau cunoaşterea directă să conteze, că oameni cu orientări politice diferite, cu concepţii diferite despre lume şi viaţă pot să comunice şi să schimbe idei. Orice înregimentare, orice organizare şi orice ierarhizare nu fac decît să distrugă însăşi ideea care-i justifică existenţa. Pe Facebook sînt şi liberali, şi pesedişti, şi pemepişti. Şi creştini, dar şi musulmani. Şi albi, dar şi negri. Şi săraci, dar şi bogaţi. Şi frumoşi, dar şi urîţi. Toţi, la un loc! Tentative de felul celor deja puse pe tapet (Turcescu, Mîndruţă, Partidul Pirat) n-au decît o singură direcţie: să scoată din firea unora frustrările unor neîmpliniri, regrete pentru vise nerealizate sau ambiţia de a prinde ultimul tren pe drumul lung şi greu al celebrităţii pierdute sau neatinse.
Unii ar putea să-mi reproşeze că şi eu am recunoscut forţa Internetului. E adevărat, chiar unul dintre editorialele mele avînd titlul „Forţa Internetului a fost devastatoare în alegerile prezidenţiale”, care poate fi citit la adresa http://www.cotidianul.ro/un-clip-foarte-dur-despre-victor-ponta-a-adunat-peste-650000-de-vizualizari-251571/. Chestiunea este că „forţa Internetului” este o realitate de care trebuie să se ţină cont, însă puterea care face din Internet o Forţă vine tocmai din faptul că nu poate fi controlat şi subordonat de nimeni! Imediat ce ar intra pe mîna cuiva, nu mai rămîne nimic din această forţă.
Aroganţa acestor doritori de şefie nu face altceva decît să decredibilizeze splendida idee că oamenii pot, prin comunicare directă, să evite manipularea celor interesaţi. Imediat ce ar avea un „şef”, tot ce înseamnă acum Facebook devine ţinta manipulărilor profesioniste care şi aşa îşi fac destul de simţită prezenţa pe Net. Mai ales că, deşi Internetul are o atît de bogată arhivă culturală, Facebook-ul este plin de subcultură şi încearcă să impună chiar şi o limbă în care analfabetismul să nu mai poată fi sesizat. Atît mai lipseşte pentru a cădea într-un derizoriu adînc: să aibă şefi de opinie, lideri politici, partid propriu sau chiar parlamentari.
Concluzia este cît se poate de simplă: jos laba de pe Facebook!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.