Factorii politici care decid proiectul Roşia Montană au o viziune limitată

Academia Română a avut, de mult timp, o poziţie fermă împotriva proiectului susţinut de Gold Corporation (RMGC) la Roşia Montană. Poziţia aceasta a fost exprimată printr-o serie de comunicate repetate cu insistenţă. În paralel însă, de la un moment dat, au început o serie de discuţii în secţiile specializate ale instituţiei, în vederea elaborării unor studii aprofundate şi avansate, referitoare la situaţia actuală a sitului (mediu, poluare, structura geologică, demografie şi populaţie, monumente ale trecutului etc.) şi la soluţiile de viitor (elaborarea unor soluţii alternative viabile, legate de minerit sau nu, care să salveze regiunea de la stagnare şi chiar recul). Academia Română dispune de forţele ştiinţifice necesare pentru astfel de studii, fiind cea mai importantă instituţie de cercetare cultural-ştiinţifică şi de consacrare a valorii din ţară.

Un timp, am pierdut însă legătura cu aceste realităţi, fiind profesor asociat şi director al Institutului Român de la Veneţia. Relativ recent, acad. Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” şi şeful Secţiei de Istorie şi Arheologie de la Academie, mi-a readus în atenţie actualitatea acelor vechi iniţiative de implicare activă a instituţiei noastre, a noastră, a membrilor Academiei, în găsirea unor soluţii viabile pentru Roşia Montană, inclusiv pentru conservarea monumentelor de acolo. Concret, mi s-a relatat despre constituirea unui grup de experţi în monumente istorice, menit să elaboreze un fel de „audit” cultural, prezentând starea, valoarea şi perspectivele fiecărui obiectiv de interes istoric din zonă. Nu mi s-a părut nimic nefiresc aici, mai ales că invitaţia venea de o personalitate recunoscută a arheologiei româneşti, directorul celui mai institut de profil şi şeful meu la Academia Română (sunt membru al Secţiei Istorice şi de Arheologie). Invitaţia mi s-a părut normală şi pentru că eram cunoscut de către specialişti ca expert în domeniu, în istorie medievală, cu un certificat obţinut în acest sens încă din anii ’90 ai secolului trecut. Nici când am aflat că finanţarea muncii grupului (în care intrau nu doar academicieni, ci şi profesori universitari, cercetători din institute ale Academiei şi universităţi din Bucureşti, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Constanţa, Târgovişte) se va face de către RMGC, nu am fost foarte alertat: legislaţia română şi cea europeană prevăd că orice investiţie de acest gen trebuie precedată de studii aprofundate de teren (săpături arheologice, analize ale monumentelor, expertize etc.), finanţate chiar de către probabilul investitor, înainte de a primi sau nu aprobarea de începere a lucrărilor.

Toată operaţiunea mea de expertizare s-a desfăşurat în prima jumătate a anului 2011 şi a avut în atenţie monumentele şi vestigiile medievale din zona Roşia Montană. Din fericire, am constatat, după atente investigaţii, că în acel loc nu există nici un monument medieval, toate bisericile şi casele cele mai vechi datând cel mult din secolul al XVIII-lea (mai exact de după jumătatea sa): bisericile greco-catolice din Roşia şi Corna din 1741, respectiv 1781; biserica romano-catolică din 1783, cea unitariană din 1796, cea calvină tot de la finele secolului menţionat etc. Se ştie că Evul Mediu pe teritoriul României se extinde pe circa un mileniu, cam din secolele VI-VII până la finele secolului al XVI-lea. Asta nu înseamnă că monumentele din epoca modernă cu trebuie conservate şi restaurate, ceea ce am şi recomandat cu insistenţă, mai ales includerea pe lista monumentelor istorice a două biserici. Galerii medievale (în şirul celor circa 150 de km de galerii disparate) există, dar nu sunt accesibile decât în mică măsură; am avut acces într-o zonă restrânsă, unde nu se păstra niciun inventar medieval (adică nu erau inscripţii, unelte, obiecte, veşminte etc.). Concluziile mele au fost de strictă specialitate şi nici nu mi s-a cerut altceva.

După câteva luni de la constituirea acestui grup, mi s-a comunicat de către dl acad. Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei, că iniţiativa nu a fost aprobată de Prezidiul Academiei Române, ceea ce m-a mirat, în condiţiile în care dl acad. Alexandru Vulpe era şi este membru al Prezidiului! În aceste împrejurări, după un timp foarte scurt, mi-am anunţat decizia de retragere din grup, respectând poziţia generală a instituţiei care m-a onorat atât de mult, alegându-mă între membrii săi. În acelaşi timp, am înţeles că activitatea grupului putea fi instrumentată în scopuri străine intenţiilor şi convingerilor mele.

Doresc să menţionez însă că toate campaniile de săpături arheologice şi orice alt gen de investigaţii (istorice, etnografice, artistice etc.) din regiunea Roşia Montană – cele mai ample din întreaga istorie a zonei – au fost făcute cu concursul celor mai importante institute de cercetări ale Academiei Române (din Bucureşti şi Cluj-Napoca) şi muzee (Muzeul Naţional de Istorie, Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei, Muzeul Unirii din Alba Iulia, Muzeul Naţional al Satului etc.), fiind finanţate de către potenţialul investitor, aşa cum prevede legea. Aceasta nu a însemnat nicio clipă şi nu înseamnă nici acum că specialiştii de marcă implicaţi în aceste activităţi de cercetare şi de expertizare au vreun cuvânt de spus în decizia de aprobare sau de respingere a proiectului. Este un gen de muncă ştiinţifică abordată în chip identic sau asemănător în toată lumea. Deciziile de asemenea importanţă, cu implicaţii inclusiv etice, sunt apanajul factorului politic şi administrativ de la cel mai înalt nivel.

În privința acestui proiect şi a nocivității lui comunitatea ştiințifică din România s-a pronuntat deja : Academia Română, cadrele Universității „Babeş-Bolyai” Cluj, cadre ale Academiei de Ştiinte Economice din Bucureşti, ale Universității de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucuresti, cercetătorii Ad Astra, experții Ordinului Arhitecților din România, Uniunii Arhitecților din România. Totodată organizații internaționale precum ICOMOS, Europa Nostra, Uniunea Internaţională a Arhitecţilor sau Consiliul European al Arhitecţilor au alertat în numeroase rânduri ca implementarea acestui proiect va duce la dispariţia în cvasi-totalitate a resurselor valoroase, unice ale zonei, a patrimoniului cultural şi natural al sitului Roşia Montană.

Singurul motiv pentru care azi mai vorbim de acest proiect care afecteaza ireparabil mediul, distruge patrimoniul cultural al zonei şi incalcă drepturile localnicilor şi ale cultelor religioase la proprietate este acela ca factorii politici care îl decid au o viziune limitată şi preferă sa dea curs argumentelor RMGC privind pauperitatea zonei şi lipsa de importanță a vestigiilor arheologice antice şi moderne de la Roşia Montana, dar şi promisiunilor lipsite de conținut despre mii de locuri de munca.

Cluj-Napoca

28 februarie 2012

Prof.univ.dr.Ioan Aurel Pop

Membru al Academiei Române

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.