Nu-mi aduc aminte ca vreun alt președinte postdecembrist să fi fost bombardat cu atâtea sfaturi, recomandări și semnale de alarmă câte îi sunt transmise dlui Klaus Iohannis.
Nici nu apucase să ia calea Palatului Cotroceni că președintelui ales i se întocmiseră deja liste cu ce trebuie să facă; să nu facă; pe cine să nu ia în echipa sa etc.
Înaintea primului tur, “consilieri” voluntari (postelectorali) se întrebau amuzați și spre amuzamentul “opiniei publice”: “Cine este, totuși, dl Iohannis?”
Își răspundeau de unii singuri: “Un Relu Fenechiu cu nume german.” Adică, un viitor pușcăriaș.
După turul întâi, când s-au prăbușit sub succesul unui fabulos 4.6%, s-au reorientat strategic, declarându-se sinceri pro-Iohanniști.
După alegeri, au început bombardamentul – fără noi, candidatul Klaus Iohannis nu câștiga alegerile. Așteptăm acces, decorații, portofolii etc.
Acum au trecut – după un tipic ce ține de genetica gherilelor de intimidare – la amenințări:
“Sincer, pentru așa ceva (situația creată azi cu această decorare a unui admirator al “moralității” legionare) într-o țară normală, ca Germania, un președinte și-ar fi pierdut pierde (sic!) funcția în cîteva zile.”
Așadar, la numai o zi după ce dl Traian Băsescu (un Henric al V-lea, în viziunea cronicarului său personal – aici) nu mai este președintele țării, România a devenit o țară anormală.
Atât de “trainică” a fost stabilitatea dată țării de fostul președinte?
Profitând de o asemenea viteză aprope supersonică, nu m-aș mira ca la Washington să fi ajuns deja o reclamație extrem de vehementă.
S-a mai întâmplat. Scrisorica știe drumul.
Deci: președintele Iohannis l-a decorat pe dl Octav Bjoza în calitate de președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România “pentru sacrificiul şi curajul de care el şi oameni ca el au dat dovadă în vremea dictaturii şi pentru a păstra vie memoria victimelor comunismului”.
În timp ce un parașutat al Moscovei teroriza studenții din București prin cursuri obligatorii și contondente de marxism-leninism, dl Bjoza era “bursier” al unor universități din ivy league-ul concentraționar românesc – Codlea, Gherla, Galați, Brăila, Văcărești, Jilava, Strâmba, Stoienești, Salcia, Bacul 4 și Periprava.
Vina care i-a adus o pedeapsă la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii (pedeapsă redusă ulterior la 4 ani de temniță grea): “între anii 1956-1958 a făcut parte, împreună cu alți 14 elevi, studenți și muncitori din organizașia anticomunistă “Garda Tineretului Român” din Brașov, care avea drept scop” “înlăturarea regimului democrat popular din țara noastră pe calea violenței”.
Regim “democrat” instaurat – cum le explica studenților în “prelegerile” sale parașutatul internaționalist al Moscovei – “prin mijloace pașnice” și “ca urmare a voinței poporului român.”
Aflăm că dl Bjoza nu a fost membru al mișcării legionare, dar în detenție a cunoscut mulți deținuți legionari și mărturisește că a rămas marcat de comportamentul unora dintre ei:
“Nu sunt legionar, nu am fost și e prea târziu să mai devin, dar norocul meu a fost ca la vârsta de 19 ani să fiu educat în temnițele comuniste de unii dintre ei. Mi-au marcat tot restul vieții, de la ei am învățat pentru totdeauna că nimic, fiule, nu se poate realiza fără morală, nici în familie, nici în economie, nici în politica, nici în țară.”
În chip rollerian, subiectul admirației dlui Bjoza (conduita morală dovedită în pușcării de unii dintre deținuții legionari) este substituit de procurorul autosesizat cu lipsa de morală din ideologia și acțiunile Legiunii. După care se cere intervenția Institului “Wiesel”, IICCMER etc.
De ce? Pentru că “Ambele institute au ca misiune confruntarea onestă cu trecutul traumatic. Deci lupta împotriva mistificărilor, a minciunilor propagandistice, a nostalgiilor comuniste și fasciste.”
Avem de-a face cu o mistificare, dar ea nu a fost săvârșită de dl Octav Bjoza, ci de cel care-l demască. În numele cui și a ce?
Cumva în numele unei propagande potrivit căreia numai deținuți politici comuniști s-au putut comporta în pușcărie de o manieră demnă de respect, în timp ce deținuți de alte culori politice nu ar fi fost capabili de așa ceva?
Am fost ba torturați, ba inoculați cu acest “adevăr”, de la prima generație de procurori produsă în laboratoarele moscovite până, hăt, târziu.
Azi, în “reprezentanți ai societății civile” s-a trezit brusc o vigilență debordantă, aflată într-un sabatic de zece ani – exact cât perioada mandatelor președintelui Traian Băsescu.
Când acesta din urmă l-a decorat pe fostul ministru de interne ceaușist, dl Gheorghe Homoștean (aflat pe lista neagră din Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Studierea Dictaturii Comuniste în România), unii dintre vigilenții de astăzi n-au scos o vorbă timp de trei săptămâni (aici). Ba, unul dintre ei umbla cu fofârlica “Proștilor… Homoștean ăsta nu e Homoștean ăla”.
Pentru vigilentul procuror de azi, înțelegerea arătată legionarilor de subalternul său Mihail Neamțu era de înțeles, dar respectul unui fost întemnițat politic pentru comportamentul din pușcărie al unor deținuți legionari este inacceptabil.
Pentru vigilentul de azi nu era nicio problemă că Mihail Neamțu recita o poezie de Radu Gyr (poet și ideolog legionar) nu la un cenaclu literar, ci la o întrunire politică, dar tăria unui om de a mărturisi că a cunoscut în pușcării legionari cu un comportament demn de respect constituie un pericol nuclear la adresa statului de drept din România.
Scrie procurorul Știe-Tot: “Nu credeți oare că ar fi fost potrivită, în acest an centenar Corneliu Coposu, decorarea sa postumă? N-a făcut-o Traian Băsescu, din câte știu. Păcat. Dar o putea face acum Klaus Iohannis.”
Cum altfel – președintele Iohannis, aflat la Cotroceni doar de o zi, e vinovat și pentru ce nu a făcut, vreme de 12 luni, Președintele Henric al V-lea, care, potrivit tot lui Știe-Tot, a făcut totul și încă foarte bine. Logică de lux!
Decât să-l fi proslăvit și în acest an pe Traian Băsescu în kilometri de vorbărie indigestă, Procurorul Știe-Tot ar fi putut să-i sugereze președintelui decorarea postumă a lui Corneliu Coposu.
N-a făcut-o. Concluzie — mare porc Andrei Muraru ăsta!
***
Părinții au deținut monopolul Comunismului. Copiii dețin monopolul Anticomunismului.
În tot acest timp, “monopolul” deținut de ceilalți este să treacă prin viață, cu căciula-n palme și cu frica-n sân – nu care cumva să-i supere pe acești latifundiari ai unei impertinențe lovite de elefantiasis.
De fapt, atacul la președintele Iohannis (aici) are o explicație mult mai simplă și plictisitor de cunoscută: “E șocant ce a făcut la instigarea consilierului Muraru.”/…/”Dar dacă aceasta e poziția d-lui Bjoza, și se pare că așa stau lucrurile, dl Muraru i-a făcut un imens deserviciu noului președinte al României.“/…/”Nu este limpede că din prima zi a noii administrații Iohannis, consilierul pentru relațiile cu societatea civilă a gafat în chip șocant?”
Domnule președinte, tot nu înțelegeți mesajul? Ce Dumnezeu – e foarte simplu: dați-l afară pe consilierul Andrei Muraru și decorați-l pe Vladimir Tismăneanu. Eroul din urmă are o puternică alergie la consilierul dumneavoastră și poate sfârși din pricina unui masiv atac de astmă.
Procedând astfel, veți fi divinizat de mandarini ai societății civile, iar decoratul vă va oferi aceleași servicii de calitate asigurate predecesorului dumneavoastră – președintele Henric al V-lea.
http://www.dorintudoran.com/farmecul-nu-tocmai-discret-al-tranzitiei-vigilenta-debordanta-ii/
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.