Faţa întunecată a DNA: incompetenţa, corupţia şi imoralitatea unor procurori anticorupţie (I)

• Proba incompetenţei: 60% condamnări cu suspendare + 10-12% achitări = 70-72% rebuturi profesionale • Procurori şi poliţişti corupţi la cele mai înalte nivele ale DNA • Procurori anticorupţie arestaţi pentru fapte de corupţie • Procurori anticorupţie anchetaţi pentru trafic de tablouri sau pentru trafic de minore • Cum a şantajat SRI un fost procuror şef din DNA care a întreţinut relaţii adulterine cu o subalternă, care a recurs la avort • Cum a fost şantajat de un alt serviciu secret un procuror important din structura centrală a DNA pentru relaţii homosexuale • Cum au făcut unii procurori din serviciile teritoriale ale DNA jocurile unor grupuri de interese politice şi economice locale • Se amestecă binomul SRI-DNA în viaţa politică din România şi urmăreşte controlul Parlamentului, Guvernului şi Justiţiei? • Pulverizează binomul SRI-DNA capitalul românesc şi favorizează capitalul strain? • A ajuns binomul SRI–DNA sub comandă străină? • Necesitatea şi urgenţa unui audit asupra activităţii DNA • Lupta anticorupţie trebuie să continue, dar trebuie să fie bazată pe o politică penală structurată şi eficientă, pe profesionalism, pe administratea unor probe pertinente şi concludente şi, bineînţeles, pe respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale

Într-unul din ultimele sale interviuri, care au devenit tot mai frecvente în ultimii ani, fapt pentru care a început să fie comparată cu un star rock, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna doctor a naţiunii Laura Codruţa Kovesi, le-a reproşat judecătorilor din România că în peste 60% din dosarele DNA au pronunţat hotărâri definitive de condamnare la închisoare cu suspendare condiţionată. Se vede încă o dată că doamna doctor Kovesi acceptă cu greu prescripţia constituţională că justiţia se înfăptuieşte în ţara noastră prin instanţele de judecată, nu prin binomul SRI-DNA. Dar ce se vede cel mai clar este calitatea slabă, precară a dosarelor instrumentate de DNA. Aplicarea de către instanţele de judecată a unor pedepse cu suspendare condiţionată în cazul a aproape 2/3 din inculpaţii trimişi în judecată de DNA indică, pe de o parte, că DNA nu s-a concentrat pe marea corupţie, ci pe cazuri mărunte, având ca obiect infracţiuni conexe faptelor de corupţie, supralicitând dispoziţiile lacunare ale Legii nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, iar, pe de altă parte, lipsa de profesionalism, incompetenţa unor procurori anticorupţie. Procentul mare de suspendări condiţionate nu se datorează indulgenţei judecătorilor faţă de inculpaţii trimişi în judecată, ci indulgenţei faţă de DNA. Dacă unii judecători n-ar fi fost timoraţi de DNA şi SRI, probabil că numărul suspendărilor condiţionate ar fi fost şi mai mare ori că în multe cauze s-ar fi pronunţat achitări în loc de suspendări.

În România a fost înregistrat în ultimii ani şi cel mai mare procent de achitări în dosarele trimise în instanţe de DNA. Procentul de achitări în dosarele DNA a ajuns la 10-12%, cu mult peste media europeană în cazul dosarelor de corupţie, care este în jur de 6%. Procentul de achitări înregistrate de DNA depăşeşte substanţial, chiar exponenţial, procentul de achitări înregistrate de celelalte unităţi de parchet din România, care a fost de 1%. Majoritatea achitărilor în dosarele DNA au fost pronunţate pentru că fapta nu exista sau nu era probată ori nu era prevăzută de legea penală.

Însumând 60% suspendări condiţionate cu 10-12% achitări, rezultă un procent de rebut profesional al DNA de 70-72%. Adică aproape 3 din 4 dosare trimise în instanţe de DNA ridică mari semne de întrebare. Este o situaţie fără precedent, în Europa cel puţin. Un nivel atât de ridicat de rebut profesional impune de urgenţă un audit al Ministerului Justiţiei şi al Comisiei Europene asupra activităţii DNA. De la înfiinţare (2003) şi până în prezent asupra activităţii DNA a fost efectuat un singur audit, care a fost comandat de ex-ministrul de justiţie Monica Macovei, a fost realizat, cu finanţare europeană, de Freedom House, organizaţie condusă de prietena sa Cristina Guseth, şi a vizat perioada în care instituţia a purtat denumirea Parchetul Naţional Anticorupţie. Fondurile şi încrederea investite în DNA trebuie confirmate prin parametri profesionali, nu prin comunicate pompieristice şi prin spectacole mediatice de genul „pâine şi circ”.

Simptomatic este faptul că în primele luni ale acestui an a fost înregistrată o explozie de achitări în dosare răsunătoare ale DNA. Au fost achitaţi 46 de inculpaţi în dosarul privind referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu din iulie 2012, dosar care a fost instrumentat de procurorul Lucian Papici, şeful Secţiei de combaterea corupţiei din DNA, şi în care trimiterea în judecată a fost avizată de procurorul şef Laura Codruţa Kovesi. Au fost achitaţi toţi cei 39 de inculpaţi trimişi în judecată în dosarul fostului secretar general al Ministerului Afacerilor Interne, Laurenţiu Mironescu, care a fost arestat timp de 30 de zile. Au fost achitaţi toţi cei 21 de inculpaţi arestaţi şi trimişi în judecată în dosarul vameşilor şi poliţiştilor de frontieră de la Aeroportul Otopeni. Au fost achitaţi toţi cei 19 inculpaţi din dosarul fostului primar al municipiului Reghin, Andras Nagy. Au fost achitaţi politicieni şi judecători trimişi în judecată pentru presupuse fapte de corupţie, dintre care unii au trebuit să suporte spectacolul înjositor al cătuşelor. Exemplificăm în acest sens cu fostul senator PNL şi preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, Dan Radu Ruşanu, care a fost arestat preventiv şi cu senatorul PDL Mircea Banias, faţă de care DNA a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara. O achitare răsunătoare pentru DNA este cea a preşedintelui Consiliului Judeaţean Vrancea, Marian Oprişan, trimis în judecată cu un deceniu în urmă, după ce în cursul judecăţii procurorii anticorupţie au exercitat presiuni asupra unor experţi şi a unor judecători pentru a obţine condamnarea politicianului PSD.

Alegerea la scrutinul din 5 iunie, cu majorităţi absolute cuprinse între 50 – 70% , a mai multor candidaţi care au fost condamnaţi definitiv pentru fapte de corupţie (Mircea Gutău la Râmnicu Vâlcea) sau au fost recent arestaţi şi trimişi în judecată (Cătălin Cherecheş la Baia Mare) ori au fost reţinuţi şi inculpaţi (Olguţa Vasilescu la Craiova) sau trimişi în judecată (Dorin Florea la Târgu Mureş, George Scripcaru la Braşov, Nicolae Bădălău la Giurgiu) denotă o schimbare de percepţie a opiniei publice asupra activităţii DNA şi o decredibilizare a acestei instituţii. În ultimele luni a fost vizibilă şi o abordare mai critică, mai reticentă a acţiunilor DNA de către majoritatea mass-media din România, inclusiv de către ziare şi televiziuni care ani la rând au manifestat obedienţă faţă de binomul SRI-DNA. Evoluţia unor dosare foarte importante ca Microsoft, EADS, Transgaz sau Hexi-Pharma au creat serioase îndoieli asupra scopurilor şi capabilităţilor DNA.

Cu toate acestea, procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, s-a lăudat presei străine relativ recent că DNA se bucură de încrederea a 66% dintre români. Doamna doctor Kovesi ar trebui să ţină cont că încrederea populară, aşa cum s-a dovedit de multe ori în istorie, este foarte volatilă. N-ar strica să mediteze în acest sens la evoluţia şi soarta celebrului procuror Antoine Fouquier-Tinville, acuzatorul public al Tribunalului revolutionar care a funcţionat în Paris în timpul Marii Terori din perioada Revoluţiei Franceze. În perioada Marii Terori (1793-1794), care a fost instaurată de Comitetul de Salvare Publică condus de liderul iacobin Maximilien Robespierre (poreclit „Incoruptibilul”) şi în care au fost condamnaţi şi ghilotinaţi, rând pe rând, regalişti, începând cu regina Maria Antoaneta, girondini (22 de deputaţi), iacobini moderaţi, în frunte cu Georges Danton şi Camille Desmoulines, şi apoi iacobini radicali, în frunte cu Robespierre şi Saint Just, în numele salvării Franţei şi al combaterii corupţiei, procurorul Fouquier-Tinville şi călăul Sanson au avut cea mai mare popularitate în rândul francezilor. Dar, la un moment dat, după decimarea tuturor facţiunilor politice, Convenţia Naţională (Parlamentul francez) a decis reorganizarea Tribunalului revoluţionar şi arestarea procurorului Fouquier-Tinville şi a principalilor săi colaboratori. Ironia sorţii a făcut ca atotputernicul şi popularul acuzator public să fie ultimul ghilotinat al fazei radicale a Revoluţiei Franceze.

Senator

Valer Marian

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.