Faţadele se joacă cu transparenţa

Pereţii dispar, interiorul şi exteriorul se confundă. La Viena, Lima, în Manhattan sau la Torino, faţadele din ce în ce mai contemporane sunt din sticlă şi alte extensii translucide, prin care răzbate lumina.

Sky Condos din Lima

Recunoscut pentru bogăţia patrimoniului său arhitectural, oraşul Lima a intrat în jocul celei mai contemporane arhitecturi. Dovadă, proiectul unui turn de locuinţe de lux, „Sky Condos”, realizat de „DCPP Arquitectos” din Mexic, care îmbină spaţiul public cu cel privat. Fiecare apartament este dotat cu o mare terasă şi o piscină spectaculoasă. Terasele deschid spaţiul privat către exterior şi creează o faţadă cu topografie dinamică. Predominanţa sticlei pentru exterior accentuează ideea de construcţie fluidă.

Blocul rezidenţial Sky Condos din Lima

Designul are în vedere o vizibilitate panoramică, clădirea fiind menită să interacţioneze cu uimitoarea imagine a Oceanului Pacific. Rezultatul este un poligon neregulat. Lumina naturală este de asemenea un element crucial. Terasele, grădinile interioare şi faţadele transparente asigură o eficienţă maximă a consumului de energie. Noaptea, clădirea devine un fel de lampă urbană care străpunge peisajul.

Parterul este un spaţiu intim de primire, cu o cafenea. Structura clădirii este formată din două elemente, învelişul exterior şi spaţiul interior, amândouă interacţionând în întreaga clădire pentru a oferi stabilitate şi posibilitatea configurării propriului stil de viaţă. Materialele folosite, betonul, metalul şi sticla, asigură aspectul modern.

O vitrină a excelenţei

O vitrină a excelenţei, de la Columbia University Medical Center

Centru al învăţământului medical, „Columbia University Medical Center” a ales o extensie arhitecturală pe măsură. Proiectul, care trebuie să încarneze viziunea contemporană a medicinii, prevede o faţadă de sticlă de la parter până în vârf. Faţada clădirii dezvăluie spaţii publice şi locuri de socializare. O imensă deschidere permite pătrunderea luminii naturale prin multiple faţade. Această vitrină a excelenţei a fost semnată de „Diller Scofidio” şi „Renfro&Gensler” din Statele Unite. Un turn cu 14 etaje va încorpora sălile de curs, spaţiile comune şi un centru de simulare pentru metodele curente de predare, specifice secolului al XXI-lea. Totul, înconjurat de spaţii verzi. Noul campus va revitaliza pe verticală spaţii vitrate pentru activităţile sociale şi comune.

Universitatea de Arte Aplicate

O fabuloasă Universitate de Arte Aplicate la Viena

La Viena, în cadrul „Noii Universităţi de Arte Aplicate”, studioul „Wolfgang Tschapeller Architekten” te face să-ţi imaginezi că există o a doua piele a edificiului. Propunerea pentru noua universitate este spectaculoasă. Se detaşează un exterior hi-tech din sticlă ondulată, care închide diferitele căi de circulaţie, cât şi spaţiile. Transparenţa pune în evidenţă compoziţia diferitelor părţi ale clădirii: arhitectura istorică, noile echipamente din sticlă care parcă zboară. Se poate afirma cu siguranţă că este un loc propice creaţiei.

Plasat în cent

Aşa va arăta interiorul Universităţii de Arte Aplicate din Viena

rul Vienei, pe Ringstrasse, acest conglomerat de trei clădiri se prezintă ca un întreg, deşi fiecare edificiu îşi păstrează fizionomia proprie. Câştigând concursul de proiect, „Wolfgang Tschapeller’s design” şi-au propus, pe lângă restaurare şi extinderea edificiului deja existent, crearea unei faţade care să revigoreze ţesutul urban al zonei. Două imense baloane pneumatice, plasate pe acoperiş, vor servi pentru promovarea evenimentelor speciale. O scară largă „à la Broadway” este plastă în diagonală servind de cale de acces către cele 17 ateliere diferite.

„La Stampa” şi-a început călătoria spre viitor

Noul sediu al cotidianului La Stampa

O fabuloasă clădire, semnată de arhitectul italian Massimo Roj, distins recent cu “BD World Architecture 100”, în forma unei astronave gata parcă să decoleze, reprezintă noul sediu al cotidianului „La Stampa” din Torino. La bordul acestei antreprize se poate vedea totul. „Am ţinut cont de părerile directorului Mario Calabresi, de a fi un fel de astronavă hipertehnologizată, de absolută transparenţă, în care prin transparenţă se înţelege ca fiecare jurnalist să observe, din orice punct, ceea ce se întâmplă în sălile de întruniri, în studiourile de televiziune şi cele radiofonice din exterior. Aceşti pereţi din sticlă de ultimă generaţie contribuie în a oferi căldură ambientului.”

Proiectul, ce aparţine uneia dintre cele mai mari societăţi, care are la activ şi alte lucrări în câmpul editorial, s-a dovedit a fi de anvergură. Noul sediu din centrul oraşului Torino are şi un muzeu, o cofetărie şi un mic restaurant. La acest proiect au lucrat profesionişti din diverse domenii: experţi în acustică, în ambient, arhitecţi. O parte fascinantă este aceea care priveşte „maşina” jurnalului, pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, care este ca o dublă astronavă: secţia de actualitate dispune de spaţii analoage ceva mai reduse, la o distanţă mică faţă de redacţia centrală. Rezultatul este acela că toate locurile de lucru sunt concentrate şi se permite astfel un flux rapid al informaţiilor. Toţi jurnaliştii pot convieţui în diferitele faze de prelucrare a cotidianului pentru a prinde forma finală. Tehnologia merge mână în mână cu aspectul estetic. Lumina naturală izbucneşte din fiecare latură vitrată a construcţiei. Culorile din interior sunt alb, gri şi negru.

Interiorul noii redacţii

Profesia de jurnalist s-a schimbat în ultimul timp, deşi ritualurile sunt aceleaşi în societate. Ritmurile însă s-au schimbat rapid. S-au lansat noi dezbateri care povestesc despre întreaga lume. Sursele de informaţie s-au multiplicat şi ritmul s-a accelerat în ultimii 10 ani din cauza schimbărilor tehnologice şi chiar crizei economice. „Din cauza acestor noutăţi neaşteptate, pericolul era acela de a ne găsi orfani de identitate şi plini de nostalgie. Şi atunci m-am hotărât că trebuie făcută o schimbare rapidă. Mi s-a întâmplat după o vizită la cotidianul american «Miami Herald», conţinând peste 200 de pagini, care, la un an după aceea, şi-a abandonat spaţiile, ce seamănă acum cu o catedrală părăsită a vremurilor trecute. M-am gândit că acesta era un risc şi pentru noi şi atunci am avut forţa de a construi o nouă redacţie, un loc care să vorbească despre viitor, care să fie casa jurnalismului de azi şi de mâine. O redacţie în care integrarea să fie naturală, de la circulaţia ideilor reale la un spaţiu televiziv, şi nu un spaţiu într-un colţ, ci unul gata să te primească în orice moment. Cred că e o reţetă ideală în timpuri de criză ca acestea. Şi apoi, e un spaţiu foarte frumos. Aşa cum spunea Dostoievski, «Frumuseţea va salva lumea». Şi cred că aceeaşi convingere a avut-o şi Steve Jobs. Acest spaţiu foarte frumos este cu siguranţă o reuşită şi va fi pentru noi un punct de plecare spre viitor. În acelaşi timp, ne-am gândit că trebuie să îmbrăţişăm şi trecutul cu demnitate, cu orgoliu. De aceea am creat «Muzeul La Stampa», deşi unora li s-a putut părea un lucru bizar. Încetul cu încetul acesta va înflori, devenind primul muzeu al unui cotidian. Acesta este sensul unei istorii care ne urmăreşte de 145 de ani”, mărturiseşte cu mândrie directorul cotidianului, Mario Calabresi.

Ziarele au o existenţă de 500 de ani, primul fiind publicat în Germania, în 1609, dar puţine muzee le povestesc istoria. Paul J. Reuter a format prima agenţie de presă şi a început să transmită ştiri cu 40 de porumbei călători. Cel mai important muzeu de ştiri este în Statele Unite, la Washington, pe 555 Pennsylvania Avenue, şi povesteşte evoluţia jurnalismului şi faptul că o presă liberă a salvat prin democraţie progresul societăţii civile. Alte jurnale, precum „New York Times”, au hotărât să povestească istoria lor în interiorul redacţiilor. În zgârie-norul de pe 8 Avenue, sala „board-ului” e tapetată cu fotografii ale personajelor faimoase care au lucrat la cotidian. Pe coridoare, o serie de tablouri amintesc de „Premiile Pulitzer” pe care le-a câştigat „Times”, iar pe pereţi sunt fotografiile fotoreporterilor cotidianului.

Un spectaculos acoperiş vitrat care aduce lumina direct pe birourile jurnaliştilor

Şi acum, „La Stampa” este între primele jurnale care au realizat propriul muzeu, care de astăzi poate fi vizitat şi de public.

Noua structură a redacţiei, proiectată către viitor, este focalizată pe informaţia digitală, şi exista riscul de a nu fi perceput parcursul celor 150 de ani în care ziarul şi-a creat credibilitatea.

Muzeul s-a deschis cu o scurtă istorie a cotidianului „La Stampa”, cu fondatorii săi, cu clădirile care l-au găzduit şi cu sediul său din Piazza Solferino. Pe un perete, în rame, sunt primele pagini istorice, divizate pe argumente: războaie, dezastre, personaje, sport şi multe alte teme filmate în epocă.

Un colţ este dedicat directorilor marilor firme de cotidiene, cu biografiile, scrisorile şi documentele oficiale. Aici poţi zări un articol semnat de cunoscutul editorialist Enzo Biagi despre uciderea lui John Kennedy, documentele lui Mike Buongiorno, tânărul cronicar sportiv care în 1943 trimetea scrisori cu autografe importantelor personalităţi din epocă, contractul exclusiv mondial pe care Mihail Gorbaciov l-a semnat cu cotidianul „La Stampa” la puţin timp după căderea URSS şi multe alte bucăţi de istorie care amintesc de marii scriitori, intelectuali şi filosofi care au colaborat cu acest cotidian. O vitrină este dedicată dezvoltării tehnologiei de transmisie a ştirilor, de la telegraful uzat la primele jurnale din Italia, plecând de la 1880, la telefonul din 1897, la primul transmiţător telefoto, la reportofonul care înregistra vocea invitaţilor până la inventarea telexului şi faxului. Anii ’80 au însemnat şi apariţia telefoanelor celulare, care au deschis o nouă epocă a transmiterii ştirilor.

Un cotidian devenit muzeu, La Stampa

O altă secţiune povesteşte evoluţia procesului hârtiei, de la primele casete cu caractere mobile, care se mai foloseau încă în anii ’70, la primele sisteme editoriale dotate cu terminale video care îi îngrozeau pe jurnaliştii obişnuiţi cu liniştitoarea hârtie de ziar. Pentru că odată apăsat pe tastatură, aceasta memoriza şi vedeau cum propriul articol dispărea în câteva molecule de siliciu fără a avea o idee clară despre cum ar putea să-l recupereze. În această secţiune este expus şi un linotip, una dintre maşinile complexe construite de om, folosită în tipografii timp de un secol pentru a compune din bucăţi de plumb textele articolelor. În cotidianul „La Stampa”, linotipul a funcţionat până în 16 octmbrie 1978, ziua alegerii lui Karol Wojtila ca Papă. Ultima pagină de plumb este dedicată acestui eveniment şi expusă în muzeu.

Secţiunea finală povesteşte istoria ziarului de azi, care iese de 145 de ani şi produce în fiecare zi ediţii speciale pe web, pentru smartphone, pentru tablete şi social network. Structura noii redacţii, ilustrată într-un tur virtual, a fost concepută tocmai cu gândul la viitor. Un motiv în plus pentru a ne aminti cine suntem şi de unde venim.

Muzeul se numeşte „Spazio” şi exprimă perfecţiunea trecerii temporale între diversele tehnici folosite pentru imprimarea jurnalelor şi difuzarea lor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.