Adversarii proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană se bucură cam prea repede. Deocamdată nu au decât declaraţiile de intenţie ale lui Crin Antonescu şi Victor Ponta. Cât valorează acestea? Mai nimic. Gargară de televizor. În vreme ce opţiunea PNL de a respinge proiectul pare mai serioasă, ceva mai consistentă, Victor Ponta face ce ştie el mai bine: joacă în continuare la două, trei sau patru capete. Votul din Parlament e încă în faţa noastră, voturile din comisii nu înseamnă mare lucru. Oricând se poate degaja o nouă majoritate în favoarea proiectului, cu PSD, PDL, UDMR şi alţi consumatori de cianură. Ceea ce ar însemna şi sfârşitul USL şi formarea unui alt guvern, cu Crin Antonescu şi PNL în opoziţie, acolo unde deja se şi autoplasează preşedintele liberal. Semnele sunt numeroase în acest sens. Socrul Ilie Sârbu, secondat de scamatorul Hrebenciuc, mari iubitori de aur, lucrează deja, probabil, pe brânci. Cu acordul şmecher al lui Victor Ponta, personaj capabil de orice combinaţie.
L-aţi văzut pe prezidentul gubernator găvărind despre intervenţia militară din Siria sub conducerea SUA? Semăna cu unul care tocmai pierduse multe milioane de dolari pe Bursă la Toronto, de exemplu, într-o afacere neclară, foarte dubioasă, cu exploatare de aur, argint şi metale rare strategice, titan, germaniu, arseniu, molibden, vanadiu, nichel, cobalt, galiu şi wolfram, „evidenţiate calitativ şi cantitativ în documentaţia pe care Roşia Montană Gold Corporation a cumpărat-o de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale”, după declaraţia domnului Aurel Sântimbrean, fost geolog-şef al minelor de la Roşia Montană. Un Băsescu descompus, jalnic, îmbătrânit brusc a refuzat să discute despre subiectul arzător al momentului, Roşia Montană, el care altfel vorbeşte oricând despre orice şi oricum.
Toată lumea care îl cunoaşte a rămas surprinsă de fostul preşedinte Ion Iliescu, care s-a trezit şi el sărind din baie pe tema proiectului Roşia Montană. Ce l-o fi apucat? s-au întrebat cei care îi cunosc prudenţa, ca să nu spunem laşitatea beton. Mai ales că exploatatorii de la Roşia Montană nu domiciliază la Moscova. Dar iată că moscovitul Ion Iliescu s-a dedulcit şi la cianuri, împreună cu Ioan Talpeş, Frank Timiş şi, probabil, Ovidiu Tender şi Serviciul de Informaţii Externe, care a avut, în vremea lui Iliescu, tot timpul un om în miezul afacerii de la Roşia Montană. Avea obligaţii serioase Nea Nelu, de aceea a sărit din baie şi s-a trezit vorbind. Biografii lui Ion Iliescu vor trebui să adauge la studiile de la Moscova complicitatea gravă cu teroristul Omar Hayssam şi apetitul său insaţiabil pentru cianuri. În plus, când aude sau vede tineri şi studenţi care manifestează, bolşevicul Iliescu îşi aminteşte de Revoluţia de la Budapesta din 1956 şi de exmatriculările şi arestările studenţilor români care au urmat şi la care a participat în calitate de lider comunist la Bucureşti în 1957 (vezi memoriile lui Constantin Eretescu).
Acţiunile Roşia Montană s-au prăbuşit pe Bursă la un nivel atât de jos, că un investitor păcălit poate să o ia razna. În 2011, în culmea obrăzniciei şi agresivităţii guvernării PDL, valoarea bursieră a afacerii Roşia Montană era de trei miliarde două sute de milioane de dolari canadieni (echivalenţi cu dolarii americani). După declaraţiile pe picior, aparent haotice, necoordonate ale lui Crin Antonescu şi Victor Ponta şi tăcerea asurzitoare a lui Traian Băsescu, acţiunile au mai căzut o dată la jumătate, adică au ajuns la o valoare bursieră de două sute şaizeci de milioane de dolari canadieni. Adică au atins o valoare de peste 10 ori mai mică decât în 2011. Valoare speculativă sau nu? Să fie aceasta doar o nouă manevră bursieră în favoarea unui nou exploatator al Roşiei Montane (se vorbeşte de speculatorul George Soros)? Timpul imediat următor, cu votul din Parlamentul României, ne va clarifica. Şi vom afla dacă Victor Ponta şi Traian Băsescu, coabitanţii, sunt cu vechii sau cu noii „exploatatori”. Sau şi cu unii, şi cu ceilalţi.
Şi Victor Ponta, pe urmele maestrului său, bătrânul edec stalinist Iliescu, a sărit cu zgomot din baie. În loc să fie procuror pentru statul român, s-a trezit vorbind ca un avocat al lui Gold Corporation. A descoperit că ar urma să plătim despăgubiri de două miliarde de dolari dacă se rupe contractul cu ciudaţii care ne vor aurul pe de-a moaca. „Ponta, câţi bani ai luat să semnezi pentru Roşia Montană?”, a întrebat preşedintele Băsescu. Dar adevărul care nu va întârzia să iasă la iveală e că „investitorii, exploatatorii” de la Roşia Montană nu se vor grăbi să dea în judecată statul român într-un proces de arbitraj internaţional. Pentru că se bazează pe hârtiuţe foarte slabe. Pe un ordin de ministru al lui Radu Berceanu, care nu valorează mare lucru. Riscul trecerii prin Parlament a unei legi privind exploatarea aurului de la Roşia Montană e tocmai acela de a legitima o imensă fraudă, o golănie girată de guverne succesive, toate corupte. Tocmai de aceea au investit şmecherii din Australia, Canada şi New York atâţia bani în presă şi în partide, deopotrivă corupte. Pentru că nu au documente solide.
Ar merita întocmită o listă a trădării naţionale cu averile persoanelor de la care ar putea să-şi recupereze banii pierduţi diferiţii căutători de aur din Munţii Apuseni. O sumă care nu are cum să depăşească 200 de milioane de dolari la o afacere care, ea, poate depăşi 20 de miliarde de dolari. Nu ar lipsi de pe această listă dom’ Profesor Virgil Măgureanu, care i-a adus pe australieni mai întâi la Baia Mare, cu cianurile deversate în Tisa, Ioan Talpeş, care s-a plimbat cu dosarul Roşia Montană de la Ion Iliescu la Traian Băsescu, Radu Berceanu, extrem de implicat, iar din 2008, tot PDL-ul, în frunte cu Băsescu şi Elena Udrea. Ce se mai aude de sumele colosale recuperate de la Fondul Proprietatea şi investite pe Bursa din Toronto în afacerea în discuţie? Ai cui sunt aceşti bani? Dar şi PSD se poate înscrie cu brio pe aceeaşi listă prin Ion Iliescu, Victor Ponta, Ilie Sârbu şi restul partidului. Poate ca averile celor citaţi, plus bune părţi din televiziuni şi presă, supertoxice din cauza cianurii, să facă suma pentru despăgubiri. Şi statul român va fi mai bogat cu o mare mină de aur, plus alte metale rare şi foarte preţioase pentru că-s strategice.
Afacerea Roşia Montană e departe de a se fi închis. Febra aurului e o boală grea.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.