Ieşirea din convenţional implică adesea ceea ce putem numi îndreptăţit drept “special”. Evenimentele ce ies din scena convenţională a sălilor de spectacol s-au înmulţit în ultima vreme şi se pare că publicului îi place chestia asta. Concertele în aer liber în pieţe şi locuri publice au devenit ceva firesc în viata urbelor. Într-un spaţiu deschis muzica se aude altfel, şi nu mă refer la sonorizare, ci la cum este percepută ca simţire şi emoţie muzica. Un concert de jazz într-un spaţiu deschis aduce cu sine o vibraţie şi atmosferă aparte. Când această muzică se încadrează doar generic stilului de jazz, avem de-a face cu ceva chiar cu totul special. Muzica ce s-a auzit la cea de-a 3-a ediţie a Festivalului de Jazz de la Castelul Bran, în weekendul 28-30 august,este o muzică ce poate fi numită mai degrabă “muzică cultă contemporană” sau, dacă vreţi mai simplu, dar fără nicio conotaţie peiorativă, “nonjazz”, o muzică ce induce la imaginativ şi visare. Este “muzica nouă” ce se cântă deja de câteva decenii, promovată în special de casa de discuri germană ECM. Cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc, iar cei ce nu ştiu se pot informa de pe YouTube.
Recitalurile au fost susţinute în ambientul medieval al curţii interioare a castelului şi la Biserica Evanghelică din Râşnov de către “menestreli” veniţi din ţările scandinave şi din Italia, oferind un melanj interesant de temperamente şi personalităţi artistice, între pasionalul latin şi contemplativul nordic. Au fost trei seri de o magică transpunere într-o lume de un rafinament şi nobleţe cu totul specială în care publicul s-a simţit precum nişte veritabili nobili castelani.
Serile la curte au fost deschise de italienii Luca Aquino (trompetă), Carmine Ioanna (acordeon) şi Marco Bardoscia (contrabas), urmaţi în partea a doua de Jörg Brinkmann (violoncel), Oliver Maas (pian, orgă) şi Dirk-Peter Kolsch (baterie, percuţie). Ziua a doua a debutat la prânz în ambianţa sobră a Bisericii Evanghelice din Râşnov cu recitalul trompetistului danez Palle Mikkelborg acompaniat la orga de Ståle Storløkken. Apoi seara din nou la castel cu excepţionalul pianist italian Stefano Bollani şi danezii Jesper Bodilsen (bass) şi Morten Lund (baterie), iar în partea a doua mult aşteptatul Terje Rypdal împreună cu, din nou, Palle Mikkelborg, Ståle Storløkken şi bateristul Paolo Vinaccia într-un recital inedit de o energie rock şi o libertate improvizatorică adesea plină de umor în manieră chiar dadaistă. Ultima seară a fost sub imperiul melancoliei inspirat de fiordurile norvegiene, cu pianistul Ketil Bjørnstad şi Svante Henryson (violoncel). Serile festivalului s-au încheiat cu un alt proiect în primă audiţie – “Nomad” al trioului compus din Ferenc Snétberger (chitară), Arild Andersen (bass) şi Paolo Vinaccia (baterie), care au adus în plus conceptului general al ediţiei din acest an, sonorităţi exotice şi manuchi.O selecţie excepţional gândită de producătorul acestui eveniment special – Fundaţia Jazz Festivals & Events!
Fotografii de Vladimir Bulat şi Andei Kivu
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.