Festivalul percheziţiilor şi arestărilor

Mărturisesc că mie îmi place. Privesc captivat la banda de sus a micilor ecrane, pe care dimineaţa începe să curgă numărul locurilor percheziţionate iar pe la amiază curge lista invitaţilor la DNA. Nu e rău deloc, chiar dacă nu este plăcut să te trezeşti cu mascaţii la poartă şi cu lucrurile răvăşite. Parcă adie un aer de curăţenie. Prea era de tot mizerie şi hoţie. Adică până în tavan! Tot prostul se băga în politică până în gât şi te scuipa de sus. El a făcut bani, asta devenea sinonim cu el este deştept, şi începea să dea sfaturi, să facă analize cretine să ne împartă viaţa, chit că din creierii lui vâjâiţi nu ieşea decât o bâlbâială gâjâită. În ultimii 15 ani, de când Adrian Năstase a devenit un fel de model al noii clase politice (mai ales în partea rea), toţi bulamacii fără serviciu au intrat pe uşile partidelor politice pentru a face bani. Toţi autorii marilor tunuri s-au vrut în Dorobanţi şi în Primăverii şi toţi şi-au acoperit criminalitatea economică spunând ”ce mare noroc am avut”. Şi liberalii au procedat la fel cu pesediştii. Iar oamenii lui Băsescu din PD au dus tupeul până la curajul execuţiilor economice în piaţa publică. S-au considerat îndreptăţiţi să amestece afacerile cu politica spre a-şi umfla conturile. Liberalii au ajuns să perfecţioneze acoperirea legală a jafurilor cu iz politic. Iar PSD-ul a dus totul într-o boierie născută din proletari şi activişti de mâna a doua, în spatele cărora se ascundeau privatizările măsluite şi gemeau conturile. Viorel Hrebenciuc şi Miron Mitrea au devenit şi ei clasici în viaţă care s-au îmbogăţit de la sine. Au respirat, şi-au încasat salariul de aproximativ 1.000 de euro şi s-au trezit în altă lume. Adică în clasamentele „Forbes”. A dracului economie, asta din România. S-au dus cu Loganul la parlament sau la guvern şi au urcat în clasamentul „Forbes” de la sfârşitul anului de parcă ar fi câştigat de 200 de ori la Loto. Unora le cresc gradele, doctoratele, proprietăţile, decoraţiile. Din neica nimeni cu cap semi-mobilat s-au trezit ober generali şi mega proprietari. Ca Gabriel Oprea, ca Onţanu, ca atâţia alţii. Sau din şterşi şi discreţi funcţionari publici au început să trăiască pe picior mare, la umbră, discret, cu puţine panseuri scăpate la televizor. Dar cu ce bani şi cu ce ifose! Ca Dorin Marian şi Cătălin Harnagea! Câţiva ani la SIE şi omul pare a fi lovit-o pentru toată viaţa. Ce, lui Mihai Răzvan Ungureanu i-a fost mai rău? Un fel de Truică din servicii a început să mişune prin preajma politicii. O lume nebună, venită de la periferie care se înghesuia până la sfâşiere şi încerca să ocupe o poziţie politică. Lupta de fapt pentru a decide privatizări, pentru a arbitra licitaţii sau pentru a pune de-o nefăcută pe care să n-o dezlege nici anglo-americani.

Am trăit cea mai nebună epocă de decădere din toate câte a cunoscut România. N-o mai curăţă nici dracu’. Asta a şi înteţit bătălia politică, asta a făcut din partide nişte bande organizate şi asta a făcut ca legile care să blocheze fenomenul să nu mai poată fi adoptate. Pur şi simplu hoţia României era dirijată de la vârf. Clica politică îşi concepea legile de protecţie şi conducea instituţiile cu care să se apere. Între guvernarea Năstase şi regimul Băsescu a fost doar o mică diferenţă generată de chiar numele protagoniştilor şi al instituţiilor. Adică dispeceratul afacerilor murdare s-a mutat de la premierul din Piaţa Victoriei la preşedintele din Palatul Cotroceni. Tăticul banilor a fost schimbat. Traian Băsescu i-a luat locul lui Adrian Năstase. Iar acum Victor Ponta se luptă cu disperare să devină el dirijorul autoritar al acestora. Din fericire, cei de afară şi câteva instituţii ale statului încearcă să stopeze fenomenul. Într-un stil aproape manifest, au băgat cupa excavatorului în mlaştina politicii româneşti. Şi scot, şi scot şi pute de trăsneşte! Încă n-au început să-i ia la scuturat pe cei din guvern şi încă în România nu are cine să ia la puricat afacerile serviciilor secrete. Prea mulţi pămpălăi în parlament, plus câţiva controlaţi de servicii blochează orice transparenţă a acestora. Casa de afaceri a SRI-ului, am numit aici firmele lui Sebastian Ghiţă – pasate unor rude sau unor înaintaşi -, nu este spartă nici de procurori şi nici de Fisc pentru că România ar lua foc. Şi n-ar mai rămâne piatră pe piatră. Şi nici Traian Băsescu nu ne-ar mai ţine lecţii de cinste şi morală.

Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei eu aştept cercetările la Adriean Videanu, Anca Boagiu şi dosarele lui Liviu Negoiţă, ale lui Blejnar şi Coanei Joiţica şi, de bună seamă, lămurirea afacerilor dirijate de la Traian Băsescu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.