Festivalul Tanz im August

De 26 de ani, Festivalul de dans contemporan “Tanz im August” aduce la Berlin dansatori şi coregrafi din lumea întreagă.

Organizat de teatrul Hebbel am Ufer, evenimentul berlinez propune anul acesta spectacole prezentate de 21 de companii venite din 14 ţări, cu 60 de spectacole. Directoarea acestei ediţii este finlandeza Virve Sutinen, care, timp de 10 ani, a condus festivalul Performing Arts Programm de la Helsinki.

Scena coregrafică s-a schimbat în ultimii 25 de ani. Virve Sutinen a dorit să invite şi companii încă necunoscute la Berlin, pentru a evidenţia internaţionalitatea şi diversitatea ofertei coregrafice.

Trajal Harrell, Antigona Sr.

Antigona Sr. al coregrafului Trajal Harrell a deschis Festivalul. Alegerea lui se datorează preţuirii pe care Virve Sutinen o arată pentru subiecte ca demnitate, identitate, rasism şi homofobie şi deschiderii de spirit a autorului. Faptul că spectacolul porneşte de la un subiect clasic al tragediei greceşti a fost un alt motiv al acestei programări. “E timpul să ne întoarcem la teatru”, a declarat Sutinen, considerând că, după toate tentativele de a pulveriza convenţiile teatrale, dansul trebuie readus în teatru, care este locul întâlnirilor şi al comunităţii.

În Antigone Sr., Trajal Harrell reface cursul istoriei şi leagă teatrul grec de codurile stilului de dans urban voguing şi de cele ale dansului postmodern al Judson Church. Provenind el însuşi din Judson Church Theater, Trajal Harrell are o privire critică asupra esteticii postmoderne.

Alan Smithee Directed This Play al trupei Big Dance Theater

Ca şi în alte piese ale sale, Twenty Looks sau Paris is Burning at The Judson Church, şi aceasta este bazată pe reimaginarea istorică: ce s-ar fi întâmplat dacă postmodernii ar fi ieşit din izolarea lor elitistă pentru a evolua alături de dansatorii voguing din Harlem?

Teatrul grec implică bărbaţii jucând şi roluri feminine, şi roluri masculine, ceea ce face din Antigona un subiect perfect pentru proiectul lui Harrell. Coregrafia lui pune în scenă confruntarea dintre două mişcări estetice, dar mai ales dintre două culturi asociate unor clase sociale diferite.

Judson Church reunea un grup de dansatori ca Lucinda Child, Steeve Paxton, Trisha Brown, grupaţi în jurul dorinţei de a emancipa mişcarea de normele convenţionale. Precursori ai dansului postmodern, ei au conferit autonomie gestului.

Secvenţă din Kinshasa Electric

Harrell pune în scenă figura rebelă a Antigonei, care a plătit cu viaţa nesupunerea faţă de codurile sociale antice şi de ordinele regelui Creon, prin intermediul codurile voguing. Pozele, travestiul şi lipsa de măsură a tragediei îşi găsesc ecoul în pozele şi codurile voguing. Trajal Harrell deconstruieşte codurile, combină culturile, esteticile, domeniile artistice, aboleşte genurile, transgresează codurile sexuale, într-un spectacol hibrid ce trece rând pe rând de la dans la text, de la text la cânt, de la parodie la transa emoţionantă.

Tot abolirea frontierelor între genuri şi interacţiunea pe scenă a unor elemente eteroclite pentru a crea un spectacol hibrid în care se amestecă dansul, teatrul, textul, cântul şi video-ul reprezintă şi intenţia americanilor de la Big Dance Theater, compania fondată în 1991 de Annie-B Parson şi Paul Lazar. Rezultatul este o estetică mergând până la suprarealism şi absurd.

Michael Clark, animal-vegetable-mineral

Noul lor spectacol prezentat la Berlin, Alan Smithee Directed This Play, are ca punct de plecare două filme-cult: Dr. Jivago de David Lean (1965) et Terms of Endearment de James L. Brooks (1983). Contextele diametral opuse ale celor două filme prilejuiesc o confruntare scenică neaşteptată: pe de o parte, o criză politică acută, pe de alta, expunerea pasiunilor pe fondul liberalizării moravurilor în America anilor ‘70.

Un alt spectacol ce s-a dovedit interesant este Kinshasa Electric, semnat de dansatoarea şi coregrafa canadiană Ula Sickle, realizat cu artişti din Kinshasa. Un spectacol despre interacţiunea dintre diferitele culturii în epoca globalizării. Prezentă pentru prima dată la Tanz im August, coregrafa îşi găseşte inspiraţia în special în dansul popular, street dance, hip hop, şi Africa, unde merge regulat începând din 2008. Ea încearcă să înţeleagă mecanismele şi provocările dansului actual: “Nu sunt interesată de dansul popular în materialitatea lui, ceea ce ar însemna să-l maimuţăresc pe scenă. Încerc să descopăr resorturile care duc la naşterea şi evoluţia unui dans, să înţeleg resursele pe care le foloseşte, tensiunile şi mecanismele care îl animă. Pornind de la propria înţelegere a acestor mecanisme, creez o piesă care este ceva diferit, nu o copie a unei mişcări pe care aş fi văzut-o în stadă”.

Anne Teresa De Keersmaeker, Vortex Temporum

Fiecărei piese a coregrafei îi corespunde un nou univers în care se întâlnesc noi sisteme de creaţie. Spectacolul prezentat anul acesta la Berlin evidenţiază latura de “show” a dansului din Kinshasa, capacitatea lui de a capta atenţia, de a încălzi publicul în câteva secunde, aşa cum se întâmplă de multe ori cu spectacolele din cluburile de noapte. Coregrafa a lucrat cu un DJ, Baba Electronica. Particularitatea acestei muziciene constă în capacitatea de a se mişca între stiluri multiple şi foarte diferite, de la muzica underground şi cea a favelelor braziliene la cea africană, trecând prin hiturile pop. Spectacolul este bazat pe mecanismul cheat and run, specific african, care înseamnă a înşela şi a fugi.

Plateau Effect, spectacolul dansatorilor de la Cullberg Ballet

Un spectacol promiţător este Singspiele, semnat de Maguy Marin, figură majoră a dansului contemporan francez. De formaţie clasică, Maguy Marin a fost solistă a Ballet Béjart, înainte de a-şi fonda propria companie în 1970.

Afirmându-şi dorinţa de a renunţa la normele clasice, piesele ei sunt impregnate de teatralitate apropiindu-se de cele ale Tanztheater dezvoltat în aceeaşi epocă în Germania de Pina Bausch.

Singspiele este un solo al lui David Mambouch, care îmbracă pe rând diverse apariţii, legate de fiecare dată de căutarea identităţii. Pornind de la un citat din Robert Antelme, “Istoria fiecăruia se creează prin intermediul nevoii de a fi recunoscut fără limite”, Maguy Marin pune în scenă un ritual tulburător în care multiplicitatea identităţilor ia forma schimbărilor de costume, de gesturi, de figuri, plasând de fiecare dată spectatorul în faţa insesizabilului fiinţei.

Alain Buffard, EAT

Ediţia din acest an a Festivalului Tanz im August cuprinde şi mari producţii ale unor artişti aflaţi la mijlocul carierei lor, cum ar fi britanicul Michael Clark, care prezintă împreună cu compania sa piesa animal/ vegetal/ mineral, sau coregrafa belgiană Anne Teresa Keersmaeker, cu Vortex Temporum, realizat cu Rosas şi muzicienii ansamblului Ictus.

Sunt aşteptaţi cu mare nerăbdare dansatorii de la Cullberg Ballet, care vor încheia festivalul cu piesa Plateau Effect.

Trebuie semnalat şi Omagiul adus excelentului coregraf francez Alain Buffard, dispărut în decembrie 2013, prin instalaţia sa EAT, ce poate fi văzută pe toată durata festivalului.

Pentru Virve Sutinen, pragmatică şi idealistă în acelaşi timp, este important ca festivalul să aibă două coordonate: o manieră de a gândi, dar şi o poziţie politică.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.