Feţele unui mit: Eros, la New York

La “Metropolitan Museum”, bronzuri, ceramici şi bijuterii din secolul al V-lea î. Ch. până la Baroc povestesc despre divinitatea greco-romană cea mai iubită. Un parcurs de la “Eros dormind” al Antichităţii, care l-a inspirat pe Michelangelo. Este vorba despre expoziţia “Diferitele reprezentări ale lui Eros din Antichitate până în Renaştere”, deschisă până la 23 iunie, cu 45 de lucrări.

Eros, în diversele maniere din toate epocile, este atât de cunoscut încât nu mai are nevoie de nicio prezentare, mai ales când “Metropolitan Museum” îi oferă o expoziţie întreagă, dedicată lui şi mitului său, din care avem nenumărate lucruri de învăţat. Prima descoperire a fost că extraordinarul bronz “Eros dormind” din secolele III-II î.Ch. nu este o copie, ci un original, o capodoperă elenistică. Sculptura prezintă un copil nud, adormit pe o stâncă. Braţul drept atârnă pe lângă corp, ca şi cum tocmai ar fi lăsat să-i cadă arcul. Aripile de pe spatele lui sunt minunat lucrate. Uimitor pentru epocă este faptul că ochii sunt închişi şi gura uşor întredeschisă. Conservatorul expoziţiei, Sean Hemingway, nepot al scriitorului Ernest Hemingway, spunea amuzat că Eros “îşi face o scurtă siestă în timp ce lucrează”, adăugând: “Ideea dragostei este un concept universal. Pentru greci, Eros era un  zeu important. Şi noi continuăm să ne gândim că dragostea, chiar fără zeu, este importantă”.

Realizată probabil în insula Rhodos de unul dintre marii sculptori din acea perioadă, “Eros” are acum peste 30 de copii în întreaga lume. Pentru a ajunge la această soluţie au fost făcute nenumărate studii de istoria artelor, dar şi de laborator, care au relevat compoziţia acestui bronz.  Rezultatul este definitiv, dar se pare că o parte din mână, a fost completată ulterior, în perioada Imperiului Roman.

În mitologia greacă, Eros era zeul dragostei şi tocmai de aceea putea să facă fericit un om sau să-l distrugă. Trebuie amintit că Eros avea în tolba sa săgeţi de aur, care provocau “o dorinţă arzătoare”, dar şi “săgeţi de plumb” care îndepărtau oamenii de această dorinţă. Poetul grec Homer susţinea că acesta poate să reprezinte un potenţial pericol pentru pământeni. Literatura antică îl descria pe Eros ca pe un tânăr capricios, puternic şi crud, capabil să-i scoată din minţi atât pe oameni, cât şi pe zei, în timp ce Platon şi Epicur gândeau că el reprezintă cumva centrul existenţei umane. Nu degeaba spuneau poeţii că dragostea erotică are “dulceaţa mierii şi veninul albinelor”, iar poetul roman Longus scria: “Nu există leac pentru Dragoste, nimic ce poţi  bea pentru ea, nimic ce poţi mânca”.  

Numai în perioada elenistică Eros s-a transformat într-un copil inocent şi adormit, pe care îl găsim  mai târziu în operele renascentiste sau baroce. La început, Eros apărea ca un tânăr frumos şi crud.

În sculptura elenistică, reprezentarea copilului dormind a fost o absolută noutate, iar iconografia sa a fost amplificată de transferarea bronzului la Roma, unde sculptura a fost nu numai admirată, dar şi copiată. Imaginea lui Eros copil a început să fie utilizată pentru a împodobi diferite fântâni şi curţi, dar şi mormintele copiilor. El a început să apară şi pe vase, diverse obiecte, bijuterii pentru logodnici.

Eros dormind

“Eros dormind” a inspirat o seamă de reprezentări similare, de la Cupidon din mitologia romană la picturile heruvimilor înaripaţi din Renaştere şi până la cultura populară actuală. Popularitatea imginii unui Eros copil este legată de mitul potrivit căruia el era fiul Afroditei, născut din relaţia ei cu Ares, zeul războiului.

Expoziţia de la “Metropolitan” preia numeroase exemple din perioada clasică, în care Eros era acompaniat de alte divinităţi din Olimp, în diferite episoade mitologice. Este cazul vasului cilindric, dotat cu capac, folosit pentru diferite unguente sau bijuterii, decorat cu “Judecata lui Paris” sau de superbul “onichoe”, un vas pentru vin sau pentru apă din secolul al IV-lea î.Ch., unde tânărul Eros este pictat cu sandale, gata pentru a pleca să-şi îndeplinească misiunea în alaiul lui Dyonisos. Odată cu secolul II î.Ch., un Eros nu atât de ştrengar, dar vesel, începe să apară pe colierele greceşti şi romane, dar şi pe cercei. Apoi, în trecerea de la epoca elenistică. Eros apare stând pe genunchii mamei sale, Afrodita, sau pe un sarcofag roman unde Cupidon uneşte doi tineri căsătoriţi. În expoziţie poate fi admirat un minunat bronz auriu cu un “Cupidon dormind pe blana leului din Nemeea”, poate beat, ce ţine în mână o sticlă. Piesa provine din Italia de Nord. Motivul lui Eros dormind pe blana leului ucis de Hercule e foarte populară în epoca romană, mai ales în sculpturile funerare. Imaginile lui cu blana leului şi cu arc era o alegorie a triumfului dragostei asupra puterii brute. Micile cutii de argint, cu imaginea zeului, cu ghirlande şi capete de taur purtau de fapt un vechi simbol al fertilităţii. Iconografia avea o mare popularitate şi în partea de răsărit a Imperiului Roman, unde a continuat să existe chiar după apariţia creştinismului, ea trecând din culturile păgâne în lumea clasică. “Eros dormind”a fost una dintre primele statui antice descoperite în timpul Renaşterii. Artiştii au revizitat tema, piesa părând că l-a influenţat şi pe Michelangelo.  

Eros dormind pe blana leului lui Hercule

Cercei cu Eros

Venus si Cupidon de Lorenzo Lotto

Sebastiano Ricci, Venus si Cupidon

Cutie de argint din secolul al IV-lea, cu Eros dormind

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.