Studiile de fezabilitate sunt ultima tehnică românească în materie de furat bani publici și de sprijinit tot felul de clienți politici. Șmecheria asta ține din 1992-1993. Adică de îndată ce golanii s-au dezmeticit. Nimic nu se poate face fără studiu de fezabilitate. Adică fără o simulare, fără o estimare, fără un proiect prealabil ce poate să fie și abandonat, și modificat, și amînat, și ingorat. Studiul de fezabilitate a devenit ceva în genul iarba fiarelor. Sparge toate lacătele, vindecă tot, scoate bani și nu lasă urme. O inginerie legală de subtilizat bani publici. Cine a fost campionul studiilor de fezabilitate? Bietul Ludovic Orban, pe vremea cînd era ministrul Transporturilor, avea și el un prieten revenit din America sau rămas pe acolo și care a devenit marele expert favorit al liberalului de la Transporturi. Se numește Michael Stanciu și lumea povestește despre el ca despre un mare descurcăreț. Cică omul și-a făcut un bloc de birouri numai din studii de fezabilitate. Chiar aș fi curios să aflu dacă vreunul din studiile de fezabilitate efectuate de Search Corporation al lui Michael Stanciu s-a aplicat vreodată. Dacă nu, e bai. Chiar mare bai.
Acum trecem de la un exemplu la problemă. Toată lumea vorbește despre afacerea studiilor de fezabilitate. Inginerul Nicolae Noica a ținut marți o comunicare despre acestea, descoperind că unele studii de fezabilitate sunt copiate după lucrări de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Dezvăluirile fostului ministru au meritul de a semnala tehnica de prăduire a banilor publici, și așa pomenită în tot soiul de articole și emisiuni. De ce lucrurile au rămas la fel? Oare cum se explică faptul că procurorii, indiferent din ce trupă, de la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte sau de la DNA, nu au investigat jongleria? A trecut un sfert de secol, au fost invocate nenumărate cazuri, sumele șterpelite din bugetul public s-au mărit cu fiecare studiu și nu s-a întîmplat nimic. Ori suntem loviți în cap de păcatul nepăsării, ori îndărătul studiilor de fezabilitate se ascunde un mecanism de făcut bani negri sau de făcut bani pentru SRI sau pentru clienți politici. Nu este treaba mea ca jurnalist să o iau pe urmele acționarilor care au făcut bani din studii de fezabilitate copiate și nici să-i traduc în justiție. Avem instituții care să se ocupe de asta. Studiile de fezabilitate au fost folosite și în cazul proiectelor mari de la calea ferată. Și apoi aruncate. Cum se face că nu am avut parte de nici o reacție, de nici o cercetare?
Sper să nu mă înșel, dar din 1990 pînă acum nici un beneficiar de studii de fezabilitate nu a fost luat la întrebări și nici n-a ajuns în situația de a restitui banii. Studiile de fezabilitate mai trădează și mizeria clasei noastre politice, gîndirea limitată a primarilor și prefecților, cei care au încercat să tragă șoseaua mai spre localitatea lor sau au certificat lucrări care n-au avut loc. Cazul de la autostrada Sibiu – Sebeș, unde este implicat celebrul fost soț al șefei DNA, este deja faimos în discuțiile particulare. Mulți oameni din construcții știu despre felul cum a funcționat șmecheria cu materialul de umplutură, facturat, încasat și inexistent. Și, cu toate acestea, nici procurorii nu cercetează, nici poliția, nici cei de la CNAIR nu declară nimic. Și nici Ministerul Transporturilor nu cercetează și nu dă în vileag.
Studiile de fezabilitate copiate sau inventate și abandonate sunt numai una dintre șmecheriile cu care ne furăm singuri căciula. Altă mare golănie a acestor vremuri vine de la felul în care se desfășoară licitațiile. Totul este electronic și totul este mînărit. Cîștigă numai cel care oferă prețul cel mai mare. Sunt zeci de trucuri practicate mai ales de companii străine. Se contestă, se judecă, se fac înțelegeri și aproape întotdeauna pierde cel care a oferit prețul cel mai mic. Dacă șmecheria nu funcționează, în cele din urmă licitația se anulează, România pierde proiectul, iar banii europeni rămîn nefolosiţi. De cel puțin 15 ani licitațiile trucate blochează absorbția banilor europeni și dezvoltarea României. Și, cu toate acestea, nici o instituție nu intervine, nici un parlamenatr nu încearcă să inițieze o modificare de lege. Ce înseamnă asta?
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.