FIAC, locul vrăjit al artei internaţionale şi al colecţionarilor

Târgul Internaţional de Artă Contemporană de la Paris (FIAC) a devenit unul dintre cele mai importante din lume. Dovadă, anul acesta numai un sfert dintre galeriile participante au fost franţuzeşti. S-ar părea că are toate şansele să ajung din urmă celebrul Târg de la Basel, cu care încearcă să concureze de multă vreme.

Cea de a 42-a ediţie din acest an a găzduit 173 de expozanţi din toată lumea, printre care şi din Columbia şi Brazilia. Printre nou veniţi se remarcă Tanya Bonakdar din New York, galeria germană Buchholz, madrilena Elvira Gonzales sau Luisa Sandrina din Sao Paolo. Şi, nu în ultimul rând, Modern Institut dinGlasgow. A fost propusă, evident, artă modernă, cu artişti şi piese de excelenţă, dar s-a constatat o creştere semnificativă a artiştilor pe cale de afirmare.

Fundaţia Galeries Lafayette a susţinut şi de această dată 10 tineri, ale căror lucrări au fost expuse la etajul de la Grand Palais.

La celălat capăt al Parisului, la Cetatea Modei şi Designului, s-a mizat pe eleganţă. Un nou proiect, Muzee pe Sena, s-a dovedit de succes, reuşind să creeze o legătură între toate muzeele de pe malul fluviului. De la Casa Radio, noul partener anul acesta al Târgului “în afara zidurilor”, la Jardin des Plantes cu sculpturile în aer liber, trecând prin La Monnaie, s-a constituit un traseu artistic ce a adăugat energie FIAC.

Beaux Arts Magazine, în numărul din noiembrie, care cuprinde un “bilanţ” al Târgului, oferă şi un articol, destinat “artei de a cumpăra artă”.

Există cumpărători cu un talent înnăscut, interesaţi mereu de descoperiri, şi care nu sunt neapărat cei mai bogaţi colecţionari. Pentru cei care vin la Târg fără posibilitatea de a investi, numai din plăcerea de a admira operele de artă, autorul articolului consideră că standul cel mai potrivit este cel al lui Frank Elbaz, unde, la această ediţie, Davide Balula, unul dintre nominalizaţii la Premiul Duchamp a fost o surpriză. De asemenea, vizitatorii ar trebui să profite de o asemenea manifestare pentru a se apropia de artişti, încercând să-i înţeleagă. Iar ca amintire, pot fi păstrate invitaţiile sau chiar biletele de intrare, pe care unii artişti, cum ar fi Tania Mouraud le desenează şi care pot fi ele însele adevărate opre de artă.

Pentru cei cu bani puţini (300 de euro) a fost interesantă Galeria Semiose care, alături de secţiunile sale Printuri şi Things and Books, a lansat serigrafii de artist, în 100 de exemplare, la preţul de 100 de euro. Au fost aleşi Abdelkader Banchamma, Karina Bisch, Guillaume Dégé, Richard Fauguet, Jochen Gerner, Arnaud Labelle-Rojoux, Laurent Le Deunff, Françoise Petrovitch, Julien Tiberi…

Celine Duval, Cercul, serigrafie

Ghidul continuă pentru cei care economisesc lunar 150 de euro din salariu. Desigur nu este cazul să vizeze marile galerii, dar există galerişti pasionaţi, cumar fi Bernard Utudjian, de la galeria Polaris, care nu se sfiesc să accepte profesori care trimit un cec în fiecare lună pentru a-şi plăti achiziţiile.

Cei care dispun de 5.000-10.000 de euro, ar trebui să se îndrepte către galeriile tinere, cum au fost, la ediţia din acest an, Eva Meyer, Melanie Rio sau De Roussan.

Mulţi galerişti îşi doresc să-i “educe” pe colecţionarii lor.

O altă soluţie pentru a achiziţiona opere de artă este hotărârea de a merge cu bicicleta pentru a investi preţul unei maşini într-o operă de artă. Şi sfaturile continuă pentru cei care dispun de 50.000 de euro sau mai mult şi care sunt aşteptaţi, de exemplu, de Galeria Gagosian…

Revenind la dimensiunea internaţională a FIAC-ului din acest an, trebuie amintit că au sosit galerii din 23 de ţări.

America Latină este interesată de Fiac, deşi acesta este concurat de Art Basel Miami. La loc de onoare s-a situat în această toamnă Sao Paolo, metropola care posedă unele dintre cele mai puternice galerii sud-americane. Au sosit la Paris Raquel Arnaud, care propune întotdeauna bijuterii de artă concretă, Luciana Brito, interesată mai ales de iluzionistul argentinian Leandro Erlich şi de compatriota sa Liliane Porter, dar şi de francezul Raphael Zarka. Luisa Strina a prezentat creaţiile venezueleanului Alessandro Balteo Yazbeck cu instalaţia sa House of Cards care denunţă hegemoniaamericană.

Noua generaţie a fost reprezentată de Mendes Wood DM, care a expus lucrări abstracte din lemn semnate de Lucas Arruda. Şi tot din Brazilia, dar din zona cea mai festivă, este galeria A Gentil Carioca, fondată de artistul Ernesto Neto. Standul lor a mizat pe Laura Lima care se distrează transformând fotolii-cult ale designului modernist în scaune cu rotile.

Un alt capitol de remarcat: mexicanii. House of Gaga, a expus la loc de cinste un craniu încrustat cu sticlă în caboşon, ca nişte diamante false, pe care autorul lucrării, Danny McDonald l-a intitulat Imitaţia unui obiect de artă cu valoare discutabilă.

Dar din Mexic a venit şi Kurimanzutto, o galerie de primă mână. Galeriştii Monica Manzutto şi Jose Kuri au adus, evident, lucrări de Orozco, dar şi piese ale exilatului cherokee Jimmie Durham, ale thailandezului Rirkrit Tiravanija sau ale polonezei deconstructiviste Monika Sosnowska.

N-au lipsit nici galeriile asiatice, dintre care trei dinamice galerii chineze, cu multe opere pop, cu artişti care favorizează kitschul, cumr fi Tianzhuo Chen care a expus la Palais de Tokyo boxeri pitici şi canişi gigantici.

Galeriile-star au fost găzduite de Grand Palais. Ele au propus artişti “istorici” dar şi mai recenţi, care au devenit însă nume de neocolit, cum ar fi Danh Vo. Daniel Buchholz a etalat sculpturi plasate în cutii, care continuă proiectul privind istoria colonială şi circulaţia populaţiilor de la un continent la altul.

Galeria Continua, s-a prezentat cu opere de Ai Wei şi de Pascale Marthine Tayou, cu o artă politico-poetică.

Scena chineză a fost prezentă la Galeria Pace, cu uimitoare asamblări de obiecte găsite şi scanate de Hong Hao şi cu delicate sculpturi în porţelan de Liu Jianhua. Şi lista poate continua.

FIAC este şi ocazie de a descoperi galeriile noi, ale căror standuri s-au aflat la etajul de la Grand Palais, sub acoperişul de sticlă. De la Cortex Athletico al lui Thomas Bernard la Galeria Marcelle Alix sau la cea din Zürich Raeber von Stenglin selecţiile lor au fost o lecţie de modernitate.

Rachel Harrison, Hoarders

Criticii au stabilit şi 6 artişti preferaţi. Prima este Rachel Harrison de la Galeria Greene Naftali din New York, puţin cunoscută în Franţa, care se dovedeşte un artist inventiv, influenţat de pop art, cu o relaţie explicită cu actualitatea şi dezordinile mondiale. Urmează Michel Blazy expus de Art:Concept din Paris. Un expert în degenerescenţă, care a produs recent unele dintre operele sale cele mai frapante, el face din descompunere o artă. Danezul Alexander Tovborg reprezentat de galeriile Nicelle Beauchene din New York şi Nicolai Wallner din Copenhaga, este autorul unor picturi folclorice cu motive de patchwork, străpunse de perechi de ochi curioşi şi populate de siluete mascate, aureolate de un curcubeu.

Hector Zamora de la Galeriile Luciana Brito din Sao Paolo şi Labor din Mexic, desenează un peisaj abstract, pornind de la cărămizi sau şape de beton. Foloseşte tot felul de materiale “sărace”, cum ar fi penurile, bidoanele… pentru a crea compoziţii efemere.

Michel de Broin, recomandat de Eva Meyer din Paris, este un adept al bricolajului. Prin intermediul fotografiei, videoului sau sculpturii, artistul dinQuebec duce a luptă declarată împotriva lucrurilor sau vieţilor prea ordonate.

În sfârşit, să-l amintim şi pe Marc Camille Chaimowicz, etalat de Andrew Kreps dinNew York. A propus o instalaţie care seamăna cu o ceremonie. Spaţiile sale, tapisate cu hârtie pictată în culori dulcegi, amintind de interioarele anilor 1950, sunt populate cu obiecte stranii, iluminate baroc.

Despre arta în aer liber propusă de FIAC, am vorbit într-un articol anterior, ca şi despe Premiul Marcel Duchamps.

Nimic nu poate înlocui însă o vizită la FIAC, cu agitaţia lui, cu operele care te ameţesc prin numărul lor şi prin cantitatea imensă de propuneri formale, opere evaluate la preţuri ce acoperă, la rândul lor, o plajă foarte largă, de la 100 de euro la un milion şi peste…

Anthony Gormley, sculptură estimată la 400.000-500.000 de euro

Mircea Cantor, Lumea aparține celor care îi dau foc, estimat la 15.000-20.000 de euro

Michel De Broin, Supraputere

Sculptură de Kengo Kuma în Grădinile Tuilleries

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.