Inventăm un nou sistem democratic?

Să fim serioşi! Protestul ăsta devine lipsit de sens dacă admitem ideile unor oameni din Piaţă care refuză orice fel de participare politică. Soluţia, în mod inevitabil, va fi tot una politică. Nu avem altă cale, va trebui să alegem, să votăm, dacă vreţi, între jucătorii politici. Aşa că, din punctul meu de vedere e bine că opoziţia îşi asumă protestul oamenilor de acolo şi ar fi fost destul de bine dacă şi puterea ar fi încercat un dialog direct şi nemediat cu oamenii ieşiţi în stradă. Tipul ăsta de atitudine a puterii mie mi se pare mai supărător decât insultele cu care au fost cadorisiţi protestatarii în primele zile. Atitudinea de superioară îngăduinţă faţă de ce se întâmplă acolo:„ Îi lăsăm, îi înţelegem, e firesc să protesteze". Nu mi se pare departe acest tip de atitudine de afirmaţia lui Dinescu care spunea în '90, - el, şi nu Iliescu, aşa cum s-a împământenit - „Să-i lăsăm să fiarbă în suc propriu!" Cam asta face puterea azi. Ba, mai mult, din când în când mai aţâţă focul. Aşa cum au făcut şi alaltăieri noapte.

Sunt şi unii „dirijaţi"?

Este foarte probabil. În înghesuiala şi diversitatea din piaţă e o teribilă oportunitate de PR pentru tot soiul de nebăgaţi în seamă. Şi au apărut tot soiul de personaje din astea care parazitează viaţa noastră publică. Stau pe-acolo şi transmit tot soiul de mesaje şi mă refer explicit aici la gunoiul ăsta de partid sau televiziune, spuneţi-i cum vreţi, numit OTV. Mă refer la apariţia unor personaje stranii precum Columbeanu, Bebe Ivanovici... În schimb, nu înţeleg o formă nefericită de fundamentalism, care s-a manifestat în piaţă. Să iau doar cazul lui Ludovic Orban. Toţi sunt cetăţeni care au tot dreptul să-şi exprime acolo punctul de vedere. Pot fi primiţi, sau ignoraţi. N-am înţeles nici opinia lui Cristian Pârvulescu, conform căreia protestele din piaţă sunt antisistem. Da, e un lucru cu care n-am nicio problemă să fiu de acord. Se înscriu în seria protestelor antisistem la nivel european. Dar, mai departe, soluţia, ne place sau nu ne place, va fi dată tot de un sistem. C-o fi ăsta, c-o fi unul care se naşte pentru viitor, soluţia e tot aia... Una politică!

Ba, mai avem soluţii! Dictatura sau anarhia...

Sigur că da! Însă la o discuţie mai serioasă, nici nu pot fi luate în calcul.

Cum vedeţi rezolvarea acestor probleme din stradă? Care ar fi paşii de urmat într-o societate normală?

Într-o societate normală, care implicit este democratică şi spre care continuăm să aspirăm de 21 de ani, fără însă a reuşi să nimerim destinaţia, ar fi trebuit să avem deja demisia guvernului Boc. Nu merg mai departe, spunând că ar fi trebuit să avem şi demisia de onoare a preşedintelui. Încerc să fiu prudent aici şi nu ştiu dacă e soluţia cea mai bună. Poate că ea ar trebui să vină tot dinspre opoziţie, adică demiterea lui în urma suspendării. Dar demisia cabinetului Boc era obligatorie. Concret, revenind la lumea din stradă şi la posibilităţi, maximum pe care-l putem obţine, ar fi revenirea la alegeri la termen, renunţarea la mizeria cu alegeri comasate, la votul prin corespondenţă, la reorganizarea teritorială doar cu ţintă electorală şi probabil formarea unui guvern de tehnocraţi. Ar mai fi şi anticipatele o soluţie, însă greu de obţinut.

Au ieşit intelectualii la rampă?

Am scris acum câteva zile într-un articol că vom avea de-a face cu proteste, un articol pe care l-am numit „Şobolanii", preluat şi de cotidianul.ro şi încă o dată mulţumesc pentru asta. Spuneam acolo că totul ţine de o mecanică a românului, a relaţiilor noastre cu cei din preajmă. Suntem o naţie de oportunişti, ăsta-i adevărul, ne place sau nu ne place. Nu vezi, e un post de televiziune care mi-l scoate pe Tatulici pe sticlă. Eu am fost şocat să văd o chestie: Tatulici transmiţând şi vorbind despre ce vor oamenii ăia din piaţă. Era exact aceeaşi echipă –mai puţin Oana Dobre - care acum cinci ani făcea de acolo tot o transmisie prin care-l sprijineau într-un mod deşănţat pe Băsescu. Era un miting de susţinere a lui, la suspendare. Nu trebuie să ştim foarte multă istorie literară ca să ne amintim de-a lungul timpului câţi s-au aliniat cu puternicii zilei, oricare-ar fi fost ei. Or, în momentul de faţă e limpede că barca puterii actuale ia apă multă şi şobolanii, fireşte, unii se îneacă sub punte, alţii ies repede la suprafaţă, încercând să se legitimeze. Am auzit pe cineva astăzi spunând că de un an şi jumătate se opune lui Băsescu, dar suntem noi de rea credinţă şi nu vrem să admitem lucrul ăsta.

Eu vorbeam de intelectuali adevăraţi, nu de pseudointelectuali...

Îmi pare rău, simt că şi pe tine te încearcă aceeaşi tristeţe când spui lucrul ăsta, dar ei sunt cei autoproclamaţi, autodefiniţi, găşcuţa asta care se tot înfoaie că e crema intelectualităţii româneşti, că ei duc portdrapelul culturii române. Există o grămadă de intelectuali care au tăcut până acum, care vor continua să tacă, care nu au nimic de spus. Pentru că lehamitea e mai mare decât revolta.

Intelectualii „nevăzuţi" nu pot ieşi la rampă?

Sunt mulţi dintre ei în Piaţă. Am văzut actori acolo – vorbesc de Piaţa Universităţii, nu de Piaţa Victoriei - în mulţime, cuminţi. Am văzut câţiva scriitori, îngheţând acolo, am văzut muzicieni. Dar mă tem că e un lucru pe care-l tot aud, că dacă nu ne iese, dacă nu scăpăm, ăsta ne beleşte...

Şi? Au fost şi alţii "beliţi"...

Ca om care scrie, mi-aş fi dorit să văd mulţi dintre viitorii ..."emblematici" ai României venind acolo. Mă uit, am câteva gazete... Nimic, nicăieri... linişte. Cred că pentru foarte mulţi încă nu e suficient de clar deznodământul.

Unde e Boema? Nici aceea nu mai există?

Prietene, să-ţi zic o chestie. Boema exista pe vremea când nu exista sinecura... Ce nevoie mai ai de Boemă? Sinecura să trăiască! Ce nevoie mai ai de spiritul de cafenea, să te întâlneşti cu ai tăi să cârcoteşti, câtă vreme există Institutul Cultural Român şi dacă eşti băiat bun, calificat sau calificabil, na poftim o bursă şi te du'! Şezi pe banii ICR-ului la Londra, la Veneţia...

Îndoaie banul orice fel de coloană?

Mă tem că da! Într-o lume ideală, în care mă mai refugiez din când în când, spunem: „Nu, n-ar trebui !". Suntem o mână de nătângi care încă mergem din inerţie... ne acceptăm sărăcia şi mizeria ca o condiţie socială şi ne lăsăm încântaţi de zăngănitul idealurilor. Banii, da! Banii îndoaie nu numai coloana, mai îndoaie şi genunchii, apasă binişor şi pe ceafă, pe care o apleacă... da, suntem îngenuncheaţi în faţa unor licurici mici.

Măcar de ne-ndoiam în faţa unui licurici mai mare...

Măcar să fi fost! Fiecare cu licuriciul lui, sau cu cel care-i stă deasupra. Mă tem că s-a 'ntâmplat o schimbare de relaţii în intelectualitatea noastră. O spun cu o adâncă tristeţe, prea devreme parcă, deşi natura, biologia, ştii cum e, nu-mi cere mie părerea. Mă refer la plecarea prea devreme dintre noi a unor oameni, care cred că ar fi avut o poziţie mult mai asumată. Mult mai limpede. Uite, un Octavian Paler, un Alexandru Paleologu, Dumnezeu să-i ierte !

N-am ştiut să ni-i apropiem, să învăţăm prin învecinare.

N-am ştiut să le păstrăm cu demnitate moştenirea. Dar, cine ştie...?