Artist care a revoluţionat sculptura printr-o libertate a formei necunoscută până la el, Auguste Rodin (1840-1917) este prezentat până la 1 aprilie, în ipostaza mai puţin cunoscută publicului larg, cea de desenator, într-o expoziţie deschisă la muzeul parizian care-i poartă numele.

Fie că etalează sculpturi sau desene, expoziţiile lui copleşesc vizitatorul prin mulţimea operelor. Ar putea fi comparat, din acest punct de vedere, dar şi prin încercările de a învinge toate dificultăţile pe care le întâmpină în creaţie, cu Picasso.

Expoziţia temporară de la Muzeul Rodin, intitulată "Surprinderea modelului. Rodin 300 de desene: 1890-1917", propune lucrări în creion, cerneală sau culoare (să nu uităm că artistul a fost şi pictor) realizate în ultimele două decenii ale existenţei sale. O selecţie, din totalul de 7.000 de desene semnate de artist, din care două treimi n-au mai fost expuse până acum. Sunt studii de anatomie, în primul rând, realizate ca şi sculpturile sale după model, încercări de descoperire a diferitelor poziţii ale corpului, care să permită o cât mai fidelă redare a intenţiei artistului. Nuduri feminine, personaje acoperite de văluri uşoare, care mângâie corpul scoţându-l în evidenţă, nuduri culcate pe spate, aplecate în faţă, privite de deasupra sau de jos, în care preocuparea pentru sex este vizibilă. O defilare de nuduri senzuale, accentuat erotice. O parte din ele sunt reunite de organizatori într-o secţiune intitulată "Figurile indecenţei".

Nud culcat

Desigur Rodin nu este primul care studiază acest motiv. Cu 30 de ani înaintea acestor desene, Courbet expusese "Originea lumii", care scandalizase cea mai mare parte a vizitatorilor. Dar sculptorul este unul dintre primii care îi consacră un număr atât de mare de studii. Şi, probabil, nu este o coincidenţă faptul că în aceeaşi perioadă Klimt are preocupări similare la Viena, iar Picasso va fi şi el interesat de subiect imediat după 1900.

Zecile de studii de mişcare, posturile complicate, membrele încolăcite, echilibrul instabil, atitudini de contorsionism sau de acrobaţie dezvăluie preocupările artistului şi poartă gândul la modelele care trebuiau să pozeze în poziţii atât de dificile, sprijite, de exemplu, pe palme şi cu picioarele ridicate, ca şi cum ar fi fost surprinse în zbor.

Femeie aşezată

Rodin a creat astfel un repertoriu anatomic atât de complex încât este considerat de critici un "enciclopedist al corpului". A studiat şi a fixat pe foaia de hârtie tot ceea ce poate exprima trupul, cu o linie rapidă sau cu reveniri asupra desenului, cu o singură culoare în acuarelă sau cu reliefări de roşu sau de purpură, de albastru, galben, roşu. Uneori, forma este apăsată, detaliată, crispată, decupată. Alteori este vorba de elipse, de un contur în creion. Toate descoperă un artist genial, vulcanic, nervos, rapid şi metodic, care caută, tatonează, rapid şi neobosit.

Dansatoare cambodgiană

"E foarte simplu. Desenele sunt cheia operei mele, sculptura mea nu este altceva decât desen în toate dimensiunile", nota Rodin. Dar, dincolo de studii pregătitoare, desenul este pentru el un alt câmp de cercetare artistică. De cele mai multe ori, modelul era lăsat să se mişte liber în atelier prin faţa lui, fără indicaţii de poză, pentru a reuşi să capteze pe hârtie naturaleţea mişcărilor.

Personaj ce dă impresia de zbor

Intitulate "Psyche", "Femeie în halat de baie", "Dansatoare cambodgiene", operele defilează pe simeză mărturisind prin corecturile operate de artist, prin reveniri, prin reluarea motivului în mai multe exemplare importanţa pe care o acorda relaţiei dintre corp şi spaţiu. O extraordinară tensiune între naturalismul desenului, captarea gestului şi independenţa liniei şi a culorii.

Începând din 1903, expoziţii dedicate exclusiv operei desenate au fost organizate sporadic, cum ar fi cea din cadrul celei de a opta ediţii "Secession", de la Berlin, sau cele din cunoscuta Galerie "Bernheim-Jeune".

Desenele de după 1890 pot fi considerate ultima manifestare a geniului său.