Fiica unui demnitar comunist aruncă în aer mitul lui I.M. Pacepa

Mărturia fetei unuia dintre demnitarii comunişti ai României poate schimba fundamental povestea defectării generalului DIE Ion Mihai Pacepa. Ioana este fata lui Gheorghe Bobocea, fost coleg la şcoala de partid cu Elena Ceauşescu, apoi adjunct al lui Tudor Postelnicu la Buzău. Gheorghe Bobocea a fost procuror general al RSR la data la care Pacepa a fugit. Singura sa urmaşă în viaţă povesteşte despre păţaniile familiei, după percheziţia făcută de fostul şef al Procuraturii Generale la domiciliul generalului DIE dezertor Ion Mihai Pacepa. Percheziţia a fost trecută la secret din motive bine întemeiate. Neoficial, tatăl Ioanei ar fi fost îndepărtat după percheziţie, pentru că soldaţii care l-au însoţit au găsit în casa lui Pacepa fotografii compromiţătoare despre care la dosar nu există referiri. Oficial, Bobocea a fost demis prin decret în 27.10.1979, după luni de anchetă. Fata lui spune că a fost iradiat pe parcursul audierilor ce au urmat. Dealtfel, după cum spune Ioana, în mod suspect, aproape toată familia sa a murit de cancer. Dacă se adevereşte, mărturia Ioanei poate ridica vălul de mister aruncat asupra mitului Pacepa, dezvăluind într-o oarecare măsură motivele “dezertării” celebrului general. Se ştie că Ion Mihai Pacepa obişnuia să se pună bine cu apartaul de partid, făcând numeroase cadouri, inclusiv blănuri şi bijuterii pentru Elena Ceauşescu. Întrebat despre caz, fostul magistrat militar Dan Voinea crede că este posibil ca Pacepa să nu fi trădat niciodată România, nici pe Nicolaie Ceauşescu. A fost trimis în Occident cu misiune. Posesor al unor informaţii din interiorul sistemului, Voinea ne îndeamnă să nu credem niciodată Securitatea pe cuvânt.

Eduard Ovidiu Ohanesian

Sunteţi fiica lui Gheorghe Bobocea, fost fost demnitar al R.S.R.

Da. Tata a fost Procuror General al României în perioada 1976-1978. Sunt singura fiică rămasă după decimare, din familia lui Gheorghe Bobocea. O să vă spun povestea. Tata în tinereţe, a lucrat la Comitetul Central împreună cu Elena Ceauşescu. Erau simpli activişti. Tata ajunsese chiar adjunct de şef de secţie. Filmul pe undeva s-a rupt, fiecare a avut evoluţia lui şi, la un moment, dat, tata a fost mutat la Buzău, prim-vicepreşedinte.

Peste tot unde a lucrat, el a fost apreciat ca un om modest şi foarte, foarte muncitor. Foarte conştiincios.

Se spune că nu avea studii juridice.

Ba da. Avea facultatea de drept şi Academia Ștefan Gheorghiu. Erau obligaţi să facă academia. Eu am lucrat la centrul de calcul la Academia Ștefan Gheorghiu. Dar centrul de calcul a fost al Ministerului Muncii, creat printr-un program CEPECA. Centrul de calcul CEPECA. Aici, aproape, este încă Asociaţia CEPECA, preluată după Revoluţie. La o vizită pe care au făcut-o Nicolae Ceauşescu şi cu Elena în judeţul Buzău, tata a fost recunoscut de ea şi, probabil, că s-au gândit – ştiind că este un om foarte muncitor şi conştiincios – să fie pus într-o altă funcţie. I s-a propus să fie procuror general al ţării.

Ioana Bobocea

În ce an a fost vizita?

Cred că … Eu am fost plecată doi ani în străinătate, în Siria. Pe şantier. Nu ştiu să vă spun chiar detalii. Cert este că eram în Siria când el a fost numit, în iarna lui ’76 parcă, procuror general. Atunci când a fost numit, ştiu că am ascultat la radio, a fost o mare problemă pentru tata. La postul Europa Liberă, a vorbit un domn… Nu mai ştiu exact cum îl chema. Nu-mi aduc aminte. O să-mi reamintesc. Cineva care a scris cu tata o carte despre împărţirea teritorială a României. Acest domn i-a făcut un mare deserviciu. Am crezut că o să fie imediat catapultat înapoi la Buzău, pentru că a spus despre tata că era un om corect, conştiicios, modest, la locul lui. Și aşa şi era. El a avut o singură femeie în toată viaţa lui. Era mama. Îşi iubea familia. Tata a fost numit în această funcţie, dar nu a rezistat decât doi ani. Pentru că, se pare că nu a vrut să îndeplinească toate ordinele absurde din acea vreme.

Că veni vorba, unde aţi lucrat în Siria?

La Racca. Undeva în deşert. Ne mai duceam la Alep. La vreo sută de kilometri erau canale de irigaţii. Și la vreo sută de kilometri era oraşul Alep. În momentul în care eu am revenit în ţară, în 1978, ştiu că a plecat Pacepa. Aceasta a fost nenorocirea. Nu numai că tata nu executa ordinele, acesta fiind un motiv de faţadă al schimbării, dar, după ani de zile am aflat adevărul. Motivul cel mai fierbinte a fost ea, Elena. În momentul în care a făcut percheziţia cu soldaţii la casa lui Pacepa, au fost găsite fotografii compromiţătoare cu Pacepa şi Elena. Asta mi-a spus naşul meu, ambasadorul Vasile Gândilă. Într-o zi mi-a spus : “Jenica trebuie să-ţi spun adevărul despre moarte tatălui tău. Să ştii şi tu, pentru că el n-a spus la nimeni. Mi-a spus mie după o perioadă de frământări, să ştiu doar eu.”

Dan Voinea

Asta s-a petrecut imediat după trădarea generalului Pacepa?

Da. În ’78 a fost şi căderea tatălui meu. Imediat, rapid. Pentru că, eu am aflat mult mai târziu povestea. De la naşul meu. Tata nu mi-a povestit niciodată. Eu ştiu acest amănunt de la domnul Gîndilă, fost ambasador în Indonezia şi naşul meu. A murit şi dânsul. Tata i s-a confesat după ani de zile. A intrat în casa generalului însoţit de soldaţi pentru percheziţie. Aceştia i-au adus un teanc de poze compromiţătoare cu Pacepa şi Elena. Tata fiind un om pudic, a fost în mare impas ce să facă : să i le ducă ei, afla el de la soldaţi, să i le ducă lui, afla ea. A ales să i le ducă lui. A dus pozele lui Ceauşescu şi a doua zi în ziar a apărut că este eliberat din funcţie şi va primi noi însărcinări. Povestea a fost mai dură decât vă imaginaţi, pentru că 6 luni de zile a fost fără servici. Mergea pe stradă şi se gândea la care colţ va fi linşat. Era aproape sigur că va fi omorât pentru ceea ce ştia. Noi nu aflasem nimic, pentru că niciodată nu a vorbit de probleme de servici acasă. Absolut nimic. S-au pus microfoane în casă şi au verificat. Gândiţi-vă că înainte puteai să-ţi iei 30 de zile concediu fără plată, pentru studiu. El a avut 6 luni. După perioada asta a fost numit la Ilfov parcă.

Pur şi simplu, după percheziţie, l-au eliberat din funcţie.

A doua zi. A şi scris în ziar. În Scânteia cred. Acesta a fost începutul pentru că în cele 6 luni, a fost chemat de mai multe ori şi a dat declaraţii. A fost chemat şi la Postelnicu. Tata suferea de diabet. Postelnicu a fost foarte darnic şi i-a dat un teanc de medicamente. Eu când le-am citit acasă, erau toate expirate şi probabil că şi iradiate. Luase o parte deja, dar … Pe la Europa Liberă am auzit de un ceas “Radu”. Îl puneau în apropierea ta când dădeai declaraţii. Știu că a dat declaraţii scrise, pentru că eu l-am întrebat de acest ceas “Radu”. I-am spus : “Te-au chemat doar ca să dai declaraţie ?” “Da.” „Și ţi-au pus un ceas pe masă ?” „Da.” Eu auzisem la Europa Liberă. M-am îngrozit cînd mi-am dat seama că văzuse acel ceas.

Deja era bolnav când l-aţi întrebat despre audieri?

Trecuse o perioadă. Făcuse cancer la plămâni.

Era fumător înrăit?

Nu. El nu mai fuma de vreo 25 de ani. Nu era băutor, fumător, nu făcea excese. A fost un om foarte echilibrat, la locul lui. El ştia că asta se va întâmpla, pentru că o singură dată mi-a spus atât şi n-am să uit : “Niciodată, în viaţa ta să nu fii tentată, pentru vreun avantaj, să intri în vreo organizaţie.” Dar fusesem în organizaţia de pionieri, de UTC, de partid.

Gheorghe Bobocea

Se referea la politică sau la alte organizaţii?

N-am înţeles atunci. Chiar nu am înţeles. Vreau să vă spun că, după ce l-au dat afară, a început prigoana împotriva familiei noastre. Eu eram la centrul de calcul CPADC (centrul de calcul al CEPECA) şi trebuia să fiu dată afară, pentru că nu mai aveam dosarul curat. Știţi cum era, trebuia să ai dosarul alb. Mi-au înscenat o aiureală cu nişte ceasuri aduse din Siria şi mi-au dat vot de blam cu avertisment.

Ce s-a întâmplat cu tatăl dumneavoastră?

Tata a fost din ce în ce mai rău cu boala. A lucrat în continuare, a fost dat pe la Giurgiu. A ieşit la pensie de vârstă. A lucrat până în ultima clipă. Tata a fost un om înalt, puternic, rezistent şi a durat mai mulţi ani calvarul lui. Până la urmă s-a terminat, tata a murit în 1986, pe 10 octombrie. Dumnezeu să-l ierte ! Când a murit tata, ce m-a impresionat, este că au venit acasă la noi nişte ofiţeri de Securitate. Nişte uriaşi. Nu am mai văzut oameni aşa mari. Doi-trei sau patru. S-au prezentat şi au intrat în birou cu mama. Eu am plecat. Ei au rămas singuri în birou cu ea. Bănuiesc că a fost ceva, şi au luat, pentru că după moartea tatălui m-am mutat la mama şi tot timpul mi-era rău. Atunci am adus de la IFA (Institutul de Fizică Atomică) pe cineva (care era şi acesta securist) şi a măsurat radioactivitatea din casă. Eram îngrijorată. A spus că nivelul radiaţiilor este uşor depăşit. Eu am văzut că era depăşit cu mult. Mi-a spus că n-am de ce să mă îngrijorez. Erau fotoliile unde a stat tata. M-am gândit fie că tata a devenit sursă, fie că au avut ceva acolo. Am înţeles că se poate pune ser iradiat şi este de ajuns. Atunci locul se iradiază şi rămâne pentru sute de ani activ. Când am aflat, am vrut să arunc toată mobila. Am spălat-o. Nu m-am înţeles cu mama. Ea a dormit în continuare în birou pe canapea stil pat. Mama a făcut şi ea cancer şi a murit. La 10 ani după tata.

Vasile Gindila (x) la masă cu Gheorghe Boboce (xx)

Au fost afectaţi şi ceilalţi membri ai familiei?

Păi să vă povestesc. Când tata a fost adus de la Buzău au vrut să-i dea în Primăverii apartament. Nu a vrut. A zis : “Eu rămân în casa asta.” Un apartament cu trei camere, proprietate, de pe Aleea Tohan, în zona Tineretului. Eu nu am stat mult acolo în casă, pentru că am locuit cu fostul meu soţ, care avea tot felul de probleme. Mereu nefericită, fără prea multă putere să-mi iau soarta în mâini. Aveam doi copii. Tot timpul eram într-un balans: mă despart, nu mă despart. Nu m-am dus să stau în casa părintească. Dar sora mea, care era aproape de ei, a fost foarte des. De asta a şi murit. La 4 ani după tata, sora mea a făcut cancer. Era mai mică decît mine. Era tot timpul la mama. Au copiii acolo, deci era tot timpul în vizită. A făcut cancer şi după 4 ani a murit. A fost o tragedie. Probabil că s-au mai întâmplat lucruri de genul ăsta. Sunt convinsă.

Ca observaţie, “off the record”, după atâţia ani de la evenimente, Ioana Bobocea spune că nu crede că Pacepa şi-ar fi trădat ţara.

Securitatea nu trebuie crezută pe cuvânt niciodată!

Acelaşi lucru lasă să înţeleagă şi generalul Dan Voinea, fost procuror militar. Voinea îşi aminteşte că în ianuarie 1990, a intrat în clădirea Direcţiei a VI-a Cercetări Penale a Securităţii, unde într-o cameră la subsol, a găsit un morman de documente aruncate pe podea. Întrebând ofiţerii de securitate prezenţi la faţa locului, i s-a spus că sunt documente din dosrul lui I. M. Pacepa.

“Am fost surprins să văd documentele aruncate claie peste grămadă, având sentimentul că erau destinate distrugerii. Securitatea obişnuia să îndosarieze până şi ultimul petic de hârtie care avea o semnificaţie anume.”, îşi aminteşte fostul magistrat. Voinea spune că în acele momente s-a gândit că, în realitate, Pacepa nu a fugit. Dezertarea a fost doar o legendă bine pusă la punct pentru occidentali, el trimis fiind în misiune în SUA. Ulterior, americanii l-au deconspirat, izolat şi folosit. Generalul (r) Dan Voinea aminteşte că poate nu întâmplător, în aceiaşi perioadă (1978), din comunitatea de informaţii a blocului sovietic au mai defectat doi importanţi şefi de servicii secrete. “Securitatea nu trebuie crezută pe cuvânt niciodată !”, adăugă Voinea.

‘>

‘>

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.