Independenţa Film va aduce pe ecranele româneşti cinci lungmetraje din Competiţia oficială a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, ediţia cu numărul 69 (11-22 mai), anunţate săptămâna trecută. Iată mai jos peliculele care vor veni şi în cinematografele noastre:
Peliculabelgiană La Fille Inconnue, de Jean-Pierre şi Luc Dardenne, o are în rolul principal pe actriţa Adele Haenel.
Un medic generalist refuză să trateze o fată. Ulterior, după ce respectiva este găsită moartă, doctoriţa se simte cuprinsă de remuşcări şi încearcă să-i afle identitatea.
Într-un interviu pentru Variety, fraţii Dardenne au dezvăluit că pentru rolul principal în acest film au încercat s-o coopteze pe actriţa Marion Cotillard. Însă colaborarea lor s-a concretizat atunci (în 2014) într-un alt film celebru: Deux jours, une nuit / Two Days, One Night.
Distribuitor internaţional: Wild Bunch
Secvenţă din pelicula Julieta în regia lui Pedro Almodovar
Julieta, pelicula regizorului spaniol Pedro Almodóvar, este povestea unei femei care trăieşte în Madrid şi tocmai şi-a pierdut soţul. Fiica sa a împlinit 18 ani şi a decis să plece de-acasă fără nicio explicaţie. Julieta face tot posibilul să o găsească, însă singurul lucru pe care îl află este cât de puţin îşi cunoştea fiica.
Julieta este al 20-lea lungmetraj al lui Almodóvar şi este inspirat din trilogia Runaway (Chance, Soon şi Silence) scrisă de Alice Munro, ale cărei drepturi regizorul spaniol le-a cumpărat încă din 2009.
Este al treilea film al său inspirat dintr-un text de limbă străină, după Carne trémula / Live Flesh (1997) şi La piel que habito / The Skin I Live In (2011).
Iniţial, filmul s-a numit Silence, însă în post producţie Almodóvar l-a schimbat pentru a evita eventualele confuzii cu filmul omonim al lui Martin Scorsese, care de asemenea va fi lansat tot în 2016.
The Los Angeles Times a prezis că Julieta va fi reprezentantul Spaniei la Oscar 2017.
În Spania, în primul weekend, Julieta a realizat încasări de 585.000 euro.
Din cauza recentului scandal Panama Leaks, în care a fost pomenită şi o companie a fraţilor Almodóvar, regizorul şi-a anulat toate conferinţele de presă şi întâlnirile cu publicul din săptămâna lansării. Ulterior, Almodóvar a revenit cu un interviu în care a precizat: „Eu şi Augustin (fratele său) ne asumăm în întregime responsabilitatea de a fi apărut în acele dezvăluiri. Am anulat ieşirile în presă deoarece am vrut să evit ca lumea să mă întrebe despre acel caz în loc să mă întrebe despre filmul meu”. Însă, în lipsa dovezilor că firma fraţilor Almodóvar, El Deseo, ar mai fi avut activităţi off shore în ultimii 15 ani, incidentul a fost deja depăşit.
Lea Seydoux în filmul lui Xavier Dolans, Only the End of the World
Juste la fin du monde / It’s Only the End of the World, de Xavier Dolan, producţia Canada-Franţa, aflată în Competiţie anul acesta, aliniază o distribuţie remarcabilă: Nathalie Baye (Laurence Anyways, Catch Me If You Can), Vincent Cassel (Black Swan, Mesrine: L’Ennemi public nº1, L’Instinct de mort), Marion Cotillard (Deux jours, une nuit, De rouille et d’os, La Vie en Rose), Léa Seydoux (Spectre, The Grand Budapest Hotel, La vie d’Adèle), Gaspard Ulliel (Saint Laurent, Hannibal Rising).
Louis, interpretat de Gaspard Ulliel, este un scriitor foarte bolnav întors acasă, după o absenţă de 12 ani, pentru a-şi anunţa familia de moartea lui iminentă.
Filmul este inspirat din piesa omonimă a lui Jean-Luc Lagrace.
”Sunt mândru să aduc acest film la Cannes. Fiind o adaptare a unei piese franţuzeşti, cu actori francezi, mi se pare cu atât mai emoţionant să-l prezint pe teritoriu francez, în contextul acestei competiţii, în cele mai bune condiţii posibile pentru un cineast. Ori de câte ori lumea pomeneşte de Cannes, imediat se aduc în discuţie petrecerile cu multă şampanie, nesfârşitele evenimente de PR şi alte chestii ieftine pentru cei lipsiţi de imaginaţie. Dar ceea ce se întâmplă acolo cu adevărat este altceva: se leagă prietenii, au loc întâlniri, plus senzaţia unică de a-ţi fi proiectat filmul într-un cinematograf celebru, unde toţi respiră alături de tine, râd cu tine sau plâng cu tine. Sunt foarte emoţionat că am fost invitat din nou la Cannes”, mărturiseşte Xavier Dolan.
Juste la fin du monde este al şaselea lungmetraj al tânărului regizor canadian. La numai 27 de ani, regizorul, actorul şi scenaristul Xavier Dolan are deja cinci filme regizate, dintre care trei au mai trecut deja pe la Cannes. J’ai tué ma mère / I Killed My Mother a obţinut trei premii în 2009, din care unul pentru tineri realizatori – Prix Regards Jeune, la fel Les amours imaginaires / Heartbeats, în 2010, iar Laurence Anyways a primit Queer Palm, în 2012. Tom à la ferme (2013) a luat Premiul FIPRESCI la Veneţia şi a făcut parte din Selecţia oficială.
Secvenţă din I Daniel Blake, al regizorului Ken Loach
I, Daniel Blake, de Ken Loach, este o coproducţie Anglia-Franţa.
Daniel Blake este un bătrân din nord-estul Angliei care se îmbolnăveşte şi are nevoie de asistenţă socială din partea statului. În timp ce se chinuie să învingă sistemul birocratic pentru a obţine acest ajutor, el o întâlneşte pe Katie, care ar vrea să scape de la azilul pentru nefamilişti, dar pentru asta trebuie să accepte un apartament la sute de kilometri distanţă.
I, Daniel Blake poate fi considerat ”ultimul film de după ultimul film” al lui Ken Loach. În urmă cu câţiva ani, în timp ce lucrau la Jimmy’s Hall (2014), producătorul tradiţional al lui Ken Loach anunţa că acesta ar fi ultimul film al regizorului britanic.
Ken Loach este autorul unei impresionante liste de filme care cuprinde: Kes (1969), Sweet Sixteen (2002), Looking for Eric (2009), The Wind That Shakes the Barley (2006), Ae Fond Kiss (2004), My Name Is Joe (1998), Route Irish (2010), The Angels’ Share (2011, Selecţia oficială, Cannes, 2012), Jimmy’s Hall / Salonul lui Jimmy (Competiţia Oficială Cannes 2014). Ultimele trei lungmetraje au fost distribuite în România de Independenţa Film.
Ken Loach s-a născut în Anglia şi acum are 79 de ani. A debutat în 1967 cu Poor Cow, iar în 1969 a realizat Kes, care a fost şi încă mai este considerat unul dintre cele mai bune filme britanice. De-a lungul timpului, Loach a regizat un număr impresionant de filme şi a primit un număr la fel de impresionant de premii.
Elle Fanning în The Neon Demon
În The Neon Demon (Danemarca – SUA), de Nicolas Winding Refn. Jesse, rol interpretat de Elle Fanning, este un tânăr şi foarte frumos model care ajunge în L.A. unde este recrutată de un fashion mogul ca fiind muza sa personală. În scurt timp, calităţile respective o fac ţinta colegelor de breaslă.
În distribuţie: Elle Fanning, Keanu Reeves, Alessandro Nivola, Christina Hendricks, Jena Malone.
The Neon Demon este al treilea film consecutiv al lui Refn care intră în competiţie pentru Palme d’Or, după Drive şi Only God Forgive.
”Am decis că am făcut destule filme despre bărbaţi violenţi. Am vrut ca de data asta să fac un film în care să joace numai femei. Am făcut această poveste despre Los Angeles la insistenţele soţiei mele. M-am săturat de Asia, mi-a tot spus. Dacă vrei să mai faci vreun film în străinătate iar eu să te însoţesc, eu nu merg altundeva decât în L.A., a zis ea”, se destăinuie Nicolas Winding Refn.
Recent, Independenţa Film a adus în România 8 filme de la Cannes 2015, printre care şi câştigătorul Palme d’Or: Dheepan / Dheepan (de Jacques Audiard), La Tête haute / Standing Tall (de Emmanuelle Bercot), La giovinezza / Youth (de Paolo Sorrentino), Love (de Gaspar Noé), Trois souvenirs de ma jeunesse (de Arnaud Desplechin), Le tout nouveau testament (de Jaco Van Dormael), Our Little Sister / Umimachi Diary (de Hirokazu Kore-Eda) şi The Assassin / Nie Yinniang (de Hou Hsiao Hsien).
Independenţa Film este o casă de distribuţie care promovează filme independente de referinţă, de nişă sau câştigătoare ale unor premii internaţionale prestigioase.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.