La prima întâlnire dintre miniștrii de Externe rus și finlandez după alegerile din aprilie 2015 din țara scandinavă, Serghei Lavrov și-a exprimat îngrijorarea față de un raport privind posibila aderare la NATO, pe care îl pregătea noul guvern de la Helsinki. O asemenea evoluție ar schimba paradigma relațiilor bilaterale din ultimii peste 60 de ani. Noul ministru de Externe finlandez, Timo Soini a liniștit imediat apele, spunând că nu poate fi vorba de o decizie clară a guvernului pentru aderarea la NATO, iar discuțiile s-au axat pe teme economice – construcția unor centrale nucleare în Finlanda și gestionarea fluxului de imigranți care ajung în cele două țări.
Aceasta poziție foarte ponderată a Finlandei vine pe fondul temerilor tot mai mari din regiunea baltică față de Rusia, după anexarea penisnulei Crimeea, războiul din estul Ucrainei și implicarea militară a Moscovei în Siria. Vecinii Finlandei se tem că vor fi noile ținte ale Rusiei, iar un raport al Pentagonului arată clar că, în cazul unei confruntări, armata rusă ar câștiga. Prin urmare, Suedia, principalul aliat non-NATO al Finladei, a început să ia măsuri pentru întărirea apărării și remilitarizare unor insule din Marea Baltica, pentru prima dată după încheierea Războiului Rece. Estonia, Letonia și Lituania au cerut sprijinul aliaților din NATO și Statele Unite și-au înmulțit considerabil exercițiile militare în regiune.
Finlanda abordează însă o altă linie de politică externă. Foreign Policy a discutat cu noii guvernanți de la Helsinki pentru a înțelege resorturile acestei orientări. Guvernul finlandez arată că secretul pentru orice națiune mică aflată în vecinătatea Rusiei este să-și apere poziția în fața provocărilor, fără însă a provoca la rândul ei Moscova.
”Ca națiune mică știm că atunci când se luptă marile puteri este bine să fii în public, nu în ring”, spune ministrul Soini. ”Puteți crede ce vreți despre Rusia – și asta facem și noi – dar este foarte important să menținem relații bune cu ei. Este o politică bună”, spune ministrul de Externe. ”Economia lor este într-o situație groaznică, prețul petrolului a scăzut și au niște limitări din punct de vedere militar. Însă dacă iau o decizie, așa rămâne. Nicio putere occidentală nu poate rivaliza cu acest gen de angajament și trebuie să ținem cont de asta”.
Rusia și Finlanda au o istorie ce poate alimenta oricând resentimente majore. În 1809, Finlanda devenea Mare Ducat în cadrul Imperiului Țarist, după revoluția bolșevică a urmat declararea independenței și Finlanda a reușit să iasă cu bine din războiul civil ce a urmat în Rusia. A venit apoi invazia sovietică din 1939 și un război ce a curmat 400.000 de vieți, anexarea unei porțiuni din teritoriu și alianța cu Germania nazistă în vederea recuperării teritoriilor. După Al Doilea Război Mondial, Moscova a cerut daune de război Finlandei. Apoi țara a urmat o politică de neutralitate în Războiul Rece, menținând un echilibru între integrarea în lumea occidentală și păstrarea bunelor relații cu Moscova, o politică pe care criticii din Vest au numit-o ”finlandizare”. Însă finlandezii consideră că acest concept simplifică foarte mult din strategia țării lor din acea perioadă. Până la urmă, strategi americani precum Henry Kissinger și Zbigniew Brzezinski recomandă acum Ucrainei să urmeze exemplul finlandez din urmă cu decenii.
”Este important să știi cum gândesc rușii. Sunt o țară de șahiști, vrem sau nu vrem, și fac acele mișcări care sunt strategice pentru ei la momentul respectiv”, spune ministrul Timo Soini.
După încheierea Războiului Rece și căderea URSS, Finlanda a aderat la UE în același ”val” cu Austria și vecinii suedezi. A rămas însa o tara neutră, deși cele trei mici state baltice au aderat la alianța militară. În schimb, Finlanda a preferat să dezvolte relațiile economice cu Rusia, care a devenit cel mai important partener comercial al țării. Pe de altă parte, Finlanda rămânea dependentă în proportie de 50% din punct de vedere energetic – toate gazele naturale importate și 90% din petrol provin din Rusia. Însă, la fel, sute de mii de ruși vin în Finlada pentru a-și petrece vacanțele, opentru a face cumpărături și achizitiona produse finlandeze de export cu valoare adăugată mare.
Președintele Vladimir Puitin nu poate fi decât mulțumit cu o asemenea politică a Finlandei și a a numit-o ”cel mai bun model pentru țările nealiniate care doresc relații bune garantate”. Afirmațiile lui Putin au fost primite de finlandezi fie ca atare, fie ca un avertsisment voalat în privința aderării la NATO.
Această neutralitate nu trebuie echivalată însă cu o periculoasă automulțumire, scrie Foreign Policy. Asta pentru că Finlanda investește mult în apărare, achiziționând rachete de croazieră americane, mine din Italia și antrenând o armată de aproape 250.000 de militari la o populație de 5,5 milioane. În acest an sunt programate și cele mai importante exerciții militare din Finlanda implicând aviația americană. Și în tot acest timp, Finlanda a menținut o relație de cooperare cu NATO, participând cu trupe la misiunile din Afganistan și intrând in componența grupului de luptă nordic al UE, alături de statele membre NATO din regiune.
”Puțini oameni în lumea asta ar fi putut anticipa ce s-a întâmplat în Ucraina, dar noi nu am fost luați total pe nepregatite. Obiectivul nostru este să avem o apărare într-atât de puternică încât niciun inamic să nu-și dorească să ne atace”, spune Jussi Niinisto, ministrul Apărării de la Helsinki, adăugând că ”Finlanda nu se simte amenințată acum de Rusia, însă suntem îngrijorați de evoluțiile negative”.
Atât ministrul Apărării, cât și cel de Externe fac parte din Partidul Finlandezilor, o formațiune catalogată deseori drept eurosceptică, populistă și naționalistă. Guvernul de la Helsinki este însă unul de coaliție, cu un premier de centru (Juha Sipila) și cu participarea Coaliției Naționale (partid pro-eurpean) condusă de actualul ministru al Economiei, Alexander Stubb. Este motivul pentru care guvernul știe să asculte îngrijorările exprimate de fostul ministru al Apărării, Carl Haglung, legate de amplasarea unor facilități militare ruse în apropierea frontierei.
Însă țara este încă departe de o aderare la NATO. Doar 25% din populație ar dori o asemenea schimbare, arată sondajele. Finlandezii sunt mai încântați că sute de mii de ruși le alimentează tursimul și economia decât de apartenența la alianța militară. Există însă o problemă – efectul sancțiunilor economice și al scăderii prețului petrolului, care i-au sărăcit pe ruși. ”Acum încercăm să ne adaptăm la această spirală descendentă. Având în vedere prețul petrolului și economia nemodernizată a Rusiei, va fi o adaptare pe termen lung”, spune ministrul Economiei, Alexander Stubb.
Prin urmare, sancțiunile europene împotriva Rusiei au o mare miză pentru Finlanda. Spre deosebire de cele trei state baltice, Finlanda s-a abținut să aibă o poziție fermă împotriva Moscovei. Însă nu împărtășește nici entuziasmul italienilor și francezilor atunci când vine vorba de ridicarea sancțiunilor – o problemă ce va fi dezbătută în luna iulie de catre liderii europeni.
”Cred că Crimeea este o cauză pierdută, oricât de mult ne place să credem contrariul, dar dacă Rusia demonstrează că ridică presiunea pusă pe Kiev și în estul Ucrainei, atunci cred că aceasta poate duce la ridicarea sancțiunilor”, spune Stubb, fost premier al Finlandei.
”La fel ca pe parcursul secolului 20, Finlanda nu încearcă să rezolve problemele cu Rusia, ci mai degrabă să le mențină la un nivel gestionabil. Miniștrii de Externe, Apărării și Economiei sunt conștienți că Rusia va fi mereu aproape și că istoria este una a confruntării. Acceptă forța superioară a vecinilor, însă o iau împreună cu comerțul, cu capacitatea de descurajare a propriei armate și cu o diplomație abilă, elemente care pot să evite confruntarea. Ce este mai puțin limpede este dacă acesta este un model pe care și alte țări din Europa pot, sau chiar doresc, să-l aplice”, încheie Foreign Policy.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.