În urmă cu trei ani, copiii unui cuplu românesc care trăia în nordul Londrei au fost puși în custodie de către serviciile sociale britanice și adoptați de un cuplu de englezi de același sex. Pe Florin Barbu l-am găsit în parcul de lângă Ambasada Angliei din București, unde se afla în plină grevă a foamei de peste zece zile. El face tot posibilul ca autoritățile să îi audă strigătele de disperare.
Povestea celor doi părinți a început în ianuarie 2007, când Florin Barbu s-a mutat din România în Marea Britanie, pentru a-și găsi de muncă. A lucrat ca muncitor în construcții, iar mai apoi a fost instruit să devină gardian și ulterior taximetrist. Cei doi s-au cunoscut online, pe când soția sa avea 25 de ani și lucra ca bonă. La câteva luni după ce s-au întâlnit, Claudia Racolța a rămas însărcinată. Primul lor copil, o fată pe nume Diana, s-a născut în februarie 2008, urmând ca doi ani mai târziu să aibă și un băiețel. După un timp, viața lor de familie a devenit tensionată. „Am greșit, ne-am certat în fața copiilor“, povestește cu lacrimi în ochi Florin Barbu. „S-ar fi certat cu mine din orice. Lua niște medicamente pentru o leziune la genunchi și nu mai puteai să te înțelegi cu ea uneori. Când ne certam, ea a sunat la poliție și m-au arestat. Odată s-a întâmplat în fața fiicei noastre. M-au dus la secție și m-au întrebat dacă am fost vreodată violent cu copiii și cu soția mea, și când m-am întors acasă a doua zi, totul era foarte bine, minunat chiar.“
Ordin de restricție și terapie pentru violență domestică
Florin și Claudia au intrat în atenția asistenților sociali în jurul anului 2010, iar după vizite frecvente la ei acasă, copiii au fost luați de autorități, în 2014. Unul dintre motivele pentru această decizie a asistenților sociali a fost că Florin a încălcat un ordin de restricție pe care Claudia l-a obținut împotriva lui. „Nu ar fi trebuit să-l las pe soțul meu să se întoarcă acasă“, a afirmat Claudia. „Nu ar fi luat copiii dacă nu aș fi făcut asta. Ne-am făcut-o cu mâna noastră: ne-am certat unul cu celălalt în loc să ne concentrăm pe copii, am petrecut un an în terapie din cauza violenței domestice.“
Florin și Claudia sunt acum divorțați, iar în timp ce Claudia continuă să trăiască în Anglia, Florin s-a mutat înapoi în România. Claudia este acum hotărâtă să se căsătorească cu actualul iubit și spune că vrea o viață normală.
Românca nu crede că micuții lor trăiesc o viață normală alături de cuplul care i-a adoptat. „Nu sunt atât de îngrijorată pentru fetița mea, cât sunt pentru băiețel“, a explicat Claudia. „Cred că este o boală să ai o orientare sexuală diferită. Nu cred că este normal, Dumnezeu nu a lăsat așa pe pământ.“ Florin bănuia de atunci că soția sa avea să se căsătorească cu bărbatul care odată îi era amant: „Soția vorbea cu un coleg de muncă, un polonez, cu care lucra de mulți ani. Eu începusem să am bănuieli că au o relație și de aici au pornit neînțelegerile. Acum totul s-a confirmat, ea e împreună cu el“.
Interdicție la limba română
Identitatea cuplului britanic este păstrată privată, dar aceștia i-au trimis o scrisoare Claudiei pentru a o ține la curent cu starea copiilor. Părinții adoptivi scriu că cei mici au propriile lor albume de poze cu fotografii ale Claudiei și Florin, dar și că își amintesc de părinții lor biologici. Cuplul încurajează copiii să practice limba română și să fie mândri de moștenirea lor românească. Aceștia spun că au un membru român în familie care le răspunde copiilor la toate întrebările pe care le au. Claudia, mama lor, consideră însă că astea sunt doar vorbe goale. La rândul său, Florin este convins de faptul că cei doi părinți nu vor putea niciodată să le ofere afecțiune, ba mai mult decât atât, minorii sunt ținuți ostatici: „Referitor la acel cuplu de homosexuali care are copiii, nu am cuvinte. De la părinți, înainte de toate, există o dragoste necondiționată. Indiferent de situație, e vorba de cum crește un copil, ei acum nu cunosc dragostea părintească. Indiferent că încearcă lumea să mă liniștească, că nu o să-l violeze pe Andy, că nu se vor atinge de ei. Înțelegerea, mângâierea și afecțiunea sunt lucruri pe care ei niciodată nu le pot găsi acolo unde se află acum. Vor crește cu mari, mari traume. Dacă mâine copiii mei ar veni acasă, le-ar lua cel puțin un an de zile de implicare, de iubire, de afecțiune, pentru ca ei să treacă peste această perioadă nefastă a vieții lor. Ce se întâmplă cu ei acum este un coșmar, sunt ostatici. Eu consider că fata mea, mereu când se duce seara la culcare, începe să plângă, sperând că cineva va veni să o ia de acolo“.
Un tribunal britanic a decis că minorii ar putea fi adoptați după ce asistenții sociali au monitorizat familia Barbu-Racolța timp de șase ani. Instanța a constatat că era clar că părinții biologici îşi iubeau copii, dar că aceştia nu au putut să-i îngrijească în condiții de siguranță. Copiii erau prezenți la certurile părinților lor, iar Claudia a fost absentă de la una dintre întâlnirile stabilite cu copiii ei, după ce aceștia fuseseră luați. Când a fost întrebată despre acest episod, Claudia a spus: „Da, s-a întâmplat o dată, când am fost în Polonia pentru a vizita familia noului meu partener“.
„Aruncă cu pietre în mine, în loc să lupte“
Există și alte incidente în rapoartele prezentate de către asistenții sociali. Despre cum a avut acces fiul ei, de exemplu, la un cuțit, dar Claudia le neagă pe toate. Românca susține că unul dintre asistenții sociali a făcut totul doar pentru a se răzbuna, pentru că ea a refuzat să o lase să intre într-o seară la clubul în care lucra. „Am refuzat să o las înăuntru pentru că bea și pentru că prietenul ei avea o pungă mică cu pulbere albă la el. O lună și jumătate mai târziu ea mi-a fost încredințată ca asistent social“.
Autoritățile române au recomandat ca Diana și Andy să fie plasați în grija rudelor, dar oficialii britanici au respins această idee. Ambii copii s-au născut pe teritoriul britanic și nu au vizitat niciodată România. În prezent, Florin riscă închisoarea pentru că a făcut publică identitatea cuplului care i-a adoptat copiii pe contul său Facebook și le-a postat poze. „Nu am nimic împotriva oamenilor homosexuali, dar nu vreau să facă nimic în public. Cum se vor simți copiii noștri când îi vor vedea sărutându-se pe stradă sau ținându-se de mână?“, ne-a povestit Florin. Întrebat dacă i-a contactat vreodată pe cei doi părinți, Florin a răspuns tranșant: „Le-am scris părinților adoptivi în momentul în care am aflat cine sunt și au circulat poze cu ei și cu adresa lor de Facebook, dar nu mi-au răspuns. Le-am scris avocaților lor, dar degeaba. N-au luat legătura cu mine“. Cât despre fosta lui soție, Florin spune că el nu mai crede că vrea să lupte pentru copiii lor: „De când m-am recăsătorit nu mai vorbesc cu fosta mea soție, a intervenit o ruptură. Ea luptă pentru copii în felul ei, aruncă cu pietre în mine, în loc să se concentreze pe această problemă, mai ales în rol de mamă“.
Între timp, o petiție online cu privire la acest caz a ajuns la peste 22.000 de semnături, cerând ca copiii să fie trimiși rudelor din România. Petiția afirmă: „Chiar și în circumstanțe extraordinare, precum separarea copiilor de părinții lor biologici, copiii au dreptul la o mamă și la un tată“.
Legal, copiii nu mai sunt ai românului
În luna mai a acestui an, Florin Barbu a primit răspunsul la sesizarea pe care a făcut-o la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ultima instanță de la care spera să obțină dreptul de a-și lua copiii înapoi. Însă CEDO i-a comunicat românului că nu i-a admis cererea, adică procesele pierdute în Marea Britanie rămân definitive. Hotărârea CEDO este irevocabilă.
Pe 18 iunie, Barbu a intrat în greva foamei, iar pe 19 iunie a fost vizitat de deputații Doru Coliu și Constantin Codreanu. Atunci, deputatul Coliu a spus: „Încă o dată statul român demonstrează că nu își apără cetățenii din Diaspora! în timp ce ei se bat pe ciolan, astfel de oameni trăiesc adevărate drame. În acest caz nu mă interesează dacă este sau nu vinovat domnul Florin Barbu, ci faptul că statul român nu îi recuperează pe cei doi copii și să îi dea spre adopție rudelor sau unei familii de români, și nu unei perechi de homosexuali din Marea Britanie!“.
„Mai bine fugeam cu ei înainte de proces“
Florin Barbu mărturisește că unele persoane i-au spus că ar fi fost mai bine dacă ar fi fugit cu copiii de atunci, pentru a evita să treacă prin această dramă: „Multe alte familii au auzit de cazul meu și m-au contactat din alte țări. Ei au fugit, pentru că nu au vrut să mai asiste la procese false și nu aveau nicio șansă să le câștige. Probabil că, dacă aș da timpul înapoi, ar mai fi lucruri pe care aș fi putut să le fac, însă acum eu nu voi pleca din acest loc unde protestez până nu vorbesc cu copiii mei. Absolut nimeni nu a avut contact cu ei în ultimii doi ani. Să nu lași tu un ambasador, un parlamentar să vorbească cu ei. Îmi fac tot felul de gânduri, poate nu mai trăiesc. Eu până nu vorbesc cu ei prin intermediul unui video, pe Skype, pe Facebook, să-i și văd, să avem o discuție și să afle că în curând vor fi salvați, eu nu mă gândesc să renunț. În momentul de față sunt recăsătorit, stau la Buzău, am două fete acasă, de care mă bucur foarte mult și mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat această familie ca să-mi aline durerea și suferința. Cu toate astea, trăind în liniște și pace în familia ei, eu nu am uitat de micuții mei“.
Alina Chiriță, Marina Dumitru
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.