ULTIMA ORA
Previous Pause Next
 
Home » Comentatori » Invitati » Fondul „Lovinescu-Ierunca“

Fondul „Lovinescu-Ierunca“

24 Apr 2008 Liviu Antonesei | 1 comentarii | 1640 vizualizari
Rating:
6 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Monica Lovinescu a plecat să-l întâlnească pe cel alături de care a trăit o lungă viaţă de luptă comună pentru apărarea culturii noastre în vremuri secetoase.
 
Noi am mai rămas pe aici şi am marcat trista despărţire cum am ştiut mai bine. N-au fost să fie funeralii naţionale, cum s-ar fi cuvenit, dar măcar de un serviciu religios ne-am învrednicit concomitent cu slujba de înmormântare de la Paris. Preşedintele i-a conferit postum „Steaua României“, deşi ar fi fost unul dintre cei câţiva români care ar fi binemeritat-o în viaţă fiind.

În ipocrizia noastră, după ce, două zile, am plâns prin ziare şi pe la televiziuni, mai cu seamă prin politrucienii noştri simţitori, am început s-o uităm. Înjurătorii de serviciu au injuriat-o şi acum că aşa e creştineşte! Un coleg de pagină a avut marţi o idee foarte bună - o putem omagia cu adevărat pe Monica Lovinescu recitindu-i, iar unii abia citindu-i, cu atenţie, cărţile.

Întâmplarea a făcut ca, în toamna lui 1990, să fiu invitat de dna Lovinescu şi dl Ierunca la ei acasă, pentru o discuţie ce avea să intre în cartea de interviuri realizate în acea perioadă la Paris cu o sumă de intelectuali români desţăraţi sau aflaţi doar temporar acolo.

Acea casă era un adevărat muzeu viu al culturii române din ţară şi din exil - zeci de mii de cărţi, colecţii de publicaţii antebelice, ale exilului postbelic ori din ţară, zeci, poate sute de tablouri, desene şi lucrări de grafică ale unor celebri artişti români sau străini, bogata colecţie de muzică a lui Virgil Ierunca (el era şi un distins meloman, imprimată pe cele mai variate suporturi.

Şi încă amfitrionii se plângeau că mai erau o mulţime de documente, cărţi, publicaţii etc. în pod şi intenţionau să angajeze pe cineva care să le inventarieze şi arhiveze profesionist. Luaţi de vâltoarea evenimentelor de după 1990, mă îndoiesc că marii şi liberii cărturari vor mai fi avut timp să se ocupe de asta.

Mă gândesc că poate nu e târziu ca acest lucru să se întâmple acum şi să asistăm la inaugurarea la Paris a unui Muzeu al exilului cultural românesc din vremea comunismului, care să le poarte numele.

Nu cunosc situaţia moştenitorilor regretatului cuplu, dar nu mă îndoiesc că ei ar accepta o despăgubire corectă din partea statului român pentru a pune la dispoziţia publicului casa, laolaltă cu valoroasele exponate. Şi, poate, plecând de aici, am putea gândi un sistem de burse pentru tinerii artişti şi cărturari români, un Fond „Lovinescu-Ierunca“.
 
 
Cotidianul.ro va recomanda portalul MONEY.ro si MONEY WEB TV.
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
Sofia Nadejde 25-Apr-2008 09:27
Ganduri fel de fel.
Intrebarea pe care trebuie neaparat sa si-o puna romanii cei ADEVARAT carora le mai pasa de aceasta tara, ar fi de ce nu au acceptat aceste MARI VALORI sa se intoarca in Romania...? Ca niste oameni foarte luminati au realizat si perceput oamenii, sistemul si ticalosia de care erau inconjurati. Oare de ce Romania nu isi cauta valorile adevarate acum pentru insanatosire evocand pe cei care numai sunt si intronandu-i pe cei care mai traiesc ? Pentru-ca nu cred ca exista mari diferente de caractere, exista mai multa perfidie , atata tot. In aceste zile cati dintre cei care astazi "compatimesc" atat pe MAREA DOAMNA Monica Lovinesc si DOMNUL Virgil Ierunca, ieri erau cei care infierau cu manie proletara pe toti cei care erau pe aceleasi lungimi de unda sau erau creditati de catre aceste mari valori ? Daca veti fi sinceri, veti vedea ca sunt enorm de multi farisei si javre corcite, asa ca....doar acum cand vocile nu se mai aud, au putut sa fie adusi in Romania. Teama ...teama.....Sa recapitulam in ce stadiu se afla Romania ? Trist si dezolant....Cat despre proiectul propus de Domnul Antonesei....da,da,...vor pune mana cativa dintre cei care erau cei mai mari dusmani pe marea comoara culturala....desi nu vor sti niciodata ce sa faca cu asa ceva. Oare cand se vor ridica blestemele care sugruma libertatea si lumina Romaniei ?
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
 
Citeste si:
 
 
 
 
 
 
INVITATI

„Dreapta“ lui Negoiţă

Liviu Negoiţă este primarul sectorului 3 din Bucureşti şi, mai nou, premier desemnat al guvernului României. Care nu are nici o denumire sau calitate. Nici demis - cum este cel al lui Emil Boc, nici inexistent - cum este cel al lui Klaus Johannis, nici fantomă - cum sunt denumite guvernele preconizate de partidele de opoziţie din Regatul Unit. Liviu Negoiţă declară senin la Bucureşti că este de „dreapta“. Un politician de acest nivel, când declară public ceva, înseamnă că are şi proprietatea termenilor.

Garda, invidia şi dezgustul

Adulatorii lui Băsescu se cred impecabili, aşa cum se simte şi grobianul lor maestru. Drept urmare, se complac în halucinaţia că numai invidia şi resentimentul inspiră criticile ce li se aduc.

Cele trei axe

Indiferent de numărul candidaţilor şi de curentele pe care ei le reprezintă, campaniile electorale sfârşesc întotdeauna prin a fi o confruntare între doi actori principali între care se formează o axă a dezbaterii.
 
 
 

Spatiile publicitare F5 sunt administrate de