Calificate drept “pântecul Parisului” de către Emile Zola, Halele sunt centrul strategic al capitalei franceze. “Le Forum des Halles” (Forul Halelor), centru comercial instalat pe locul vechilor hale, pe jumătate subteran, primeşte în fiecare zi în jur de 150.000 de vizitatori.
Dărâmarea vechilor Hale a fost hotărâtă în 1960, de prim-ministrul de la acea vreme, Michel Debré, pentru a permite un vast proiect de urbanism menit să dinamizeze centrul de pe malul drept al Senei. S-a decis atunci crearea unui adevărat oraş subteran, legat de mijloacele de transport în comun, prevăzut cu spaţii comerciale, culturale, sportive şi de divertisment. Guvernul a luat decizia de a realiza acolo punctul central de interconexiune a Reţelei Expresului Regional (RER), situat la peste 20 de metri sub pământ.
A fost necesară dărâmarea, în 1971, a Halelor Baltard, concepute în 1863, pentru a crea, sub cerul liber, gara subterană a RER. Golul şi spaţiul liber rămase au fost supranumite rapid de parizieni “Trou de Halles” (Groapa Halelor). Nu multă lume îşi amineşte că acest spaţiu a servit, în 1973, filmării aventurilor lui Buffalo Bill, ale generalului Custer şi ale indienilor în filmul “Non toccare la donna bianca!”, al lui Marco Ferreri, interpretat de Marcello Mastroianni şi Philippe Noiret. Locul mai apare şi în filmul “Les Gaspards”, de Pierre Tchernia, care are ca temă marile lucrări urbanistice ale epocii.
Interiorul Halelor în 2012
Un an mai târziu, “Societatea de Economie Mixtă a Amenajării Halelor”, proaspăt creată, în claborare cu Asociaţia “Espace Expansion”, a definit contururile Forului, cu ajutorul arhitecţilor Claude Vasconi şi Georges Pencreac’h. Proiectul viza spaţiul disponibil între gara RER şi suprafaţă, pe o structură fixă de 11,313 x 16,000 metri. Inaugurarea a avut loc în 1979, în prezenţa lui Jacques Chirac, pe atunci primar al Parisului.
La aproape 30 de ani de la inaugurare, imaginea Forului era negativă, din cauza traficului de droguri, a lipsei de siguranţă şi a viciilor de construcţie. În 2004, a fost lansat un concurs internaţional pentru reabilitarea Forului, la care au participat arhitecţii Rem Koolhaas, David Mangin, Winy Maas şi Jean Nouvel.
Piaţa pătrată din interiorul Forului Halelor
A fost ales proiectul lui David Mangin, căruia i s-au adus mai multe modificări. Acesta prevedea iniţal o construcţie cu baza pătrată, înaltă de 9 metri şi cu latura de 145 de metri, cu un acoperiş casetat, din aramă patinată sau vitrat. Potrivit proiectului, liniile de cale ferată trebuiau să rămână vizibile sub sala de tranzit. Mangin a propus un mare puţ de lumină săpat de la suprafaţă, prevăzut cu scări, până la al treilea nivel, deasupra sălii de tranzit a RER, cu un acoperiş vitrat. Podeaua sălii de tranzit, perforată în centru, era pevăzută cu un balcon şi o pasarelă deasupra liniilor de cale ferată. Dar ideea acestui puţ a fost abandonată. În plus, partea de la suprafaţă a Halelor, pavilioanele Willerval, trebuia să fie înlocuită cu o construcţie cu forme curbe, de inspiraţie vegetală, aşa-numita “La Canopée”, termen folosit în general pentru partea superioară a pădurilor, în contact direct cu lumina soarelui.
Fiind diferită de proiectul iniţial, “La Canopée” a determinat un concurs special, în 2007, câştigat de arhitecţii Patrick Berger şi Jacques Anziutti. Renumit la Paris pentru parcul “André Citroën”, proiectat împreună cu Jean-François Jodry şi Jean-Paul Viguie în 1992, şi pentru “Viaduc des Arts” în 1996, Patrick Berger, care a obţinut în 2004 “Marele Premiu Naţional pentru Arhitectură”, a conceput o imensă structură de sticlă şi oţel, înaltă de 14 metri, ce acoperă un patio central şi prevede în două corpuri de clădire ce flanchează patio “un conservator, un centru hip hop, o bibliotecă, un atelier pentru amatori şi un centru cultural pentru hipoacuzici şi persoane cu dizabilităţi mentale”.
Proiectul deja celebrei La Canopee
Acoperişul va fi susţinut de 12 piloni de oţel, câte şase de fiecare parte, pe un spaţiu de 96 de metri între cele două clădiri.
Acet proiect-far este menit să facă vizitatorii “să se simtă la adăpost în aer liber” şi să lumineze spaţiul subteran al Halelor, lăsând vizibil cerul în proporţie de 80%.
Primarul Bertrand Delanoë a validat alegerea sticlei, de culoare galben-verzui, care va varia uşor în funcţie de lumina soarelui şi de unghiul de vedere. Armătura metalică va avea aceeaşi culoare.
Pentru o imagine mai clară, a fost creat un prototip înalt de 10 metri chiar pe şantier.
Imagine a şantierului
Noul proiect a dus la dărâmarea “Pavilioanelor Willerval”, construite în 1980, şi la deplasarea sculpturii de marmură “Pyegemalion”, realizată în 1979 de argentinianul Julio Silva special pentru acest spaţiu.
Lucrările acestui şantier faraonic trebuiau să dureze şase ani şi să coste 760 de milioane de euro. Dar, la sfârşitul anului 2010, costul renovării se ridicase la 802 milioane de euro.
În plus, proiectul a suscitat o seamă de critici, atât în ceea ce priveşte finanţarea, în parteneriat public-privat, cât şi, mai ales, faţă de mult mediatizata “La Canopée”, a cărei construcţie a fost estimată, numai ea, la 216 milioane de euro. O adevărată bătălie a cifrelor, acuzaţii aduse soluţiilor estetice şi structurale, proiectul fiind considerat “paranoic”. În fruntea protestatarilor, Asociaţia „Accomplir”, nemulţumită de prezenţa acestei structuri luminiscente şi a bârnelor aparente care o susţin în mijlocul zonei urbane haussmaniene.
Montarea structurii pentru La Canopee
Secretarul Asociaţiei “Accomplir” a denunţat şi abandonarea spaţiilor culturale în favoarea celor comerciale.
O altă problemă spinoasă a fost exploatarea şi întreţinerea noii Canopée după terminarea ei anul viitor, costurile fiind estimate la 400.000 de euro anual.
La sfârşitul lunii august a acestui an, au început lucrările la “Canopée”, cu ridicarea celor mai importante suprastructuri, comparate de jurnalistul Frédéric Edelmann cu “un monumental joc de construit ale cărui cele mai grele fragmente (peste 9,5 tone pentru o piesă) au nevoie de calmul din timpul nopţii şi de mai multe macarale de mari dimensiuni pentru a fi aşezate în ordine, în ceea ce nu poate fi calificat drept o operă aeriană. E ciudat cum materializarea unui asemenea proiect s-a putut îndepărta de liniile fine şi aproape fragile ale schiţelor iniţiale ale arhitectului Patrick Berger”.
Inaugurarea noului For al Halelor, complet terminat, este prevăzută pentru 2016. Frédéric Edelmann apreciază că, pe măsură ce parizienii se vor obişnui cu noua construcţie, criticile vor înceta, aşa cum au încetat şi cele legate de Piramida Luvrului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.