Cât de mare a fost rolul jucat de fotografie în spaţiul vast al ştiinţelor îl arată povestea reală a cuvântului „morgă”, al cărui început se află plasat cu mult înainte de apariţia fotografiei.
Explicaţia a fost oferit de către doctorul Mina Minovici într-un cerc de intimi, undeva către finalul anilor ’20, iar acele mărturisiri nu apar nici în valorosul său Tratat de medicină legală. Savantul român şi-a început povestea spunând că „morga însemnează figură. Figura omului. Înainte de apariţia fotografiei, când erau puşi deţinuţii de drept comun în libertate, aceştia erau aduşi într-o cameră cu o singură ferestruică. Erau puşi apoi pe un scaun în faţa ferestruicii, iar prin aceasta se uitau cu atenţie toţi poliţiştii din oraş. Şi prindeau figura deţinutului pe retină, ca să vadă ce face dumnealui, când va fi pus în libertate. Evenimentul acesta cu «prinderea morgii» se petrecea în camera închisorii unde se depuneau cadavrele. Şi de aici s-a legat actul de identificare a figurii cu faptul că în aceeaşi cameră se depuneau cadavrele. Şi a rămas cuvântul «morgă» şi la insitutele medico-legale”. Aceste amintiri au fost oferite de dr. Şerban Milcoveanu, martor al acelei întâlniri, la vremea aceea fiind student în anul al II-lea la Medicină.
Fotografia a uşurat munca poliţiştilor, clişeul păstrând chipurile delincvenţilor, faţă şi profil; un astfel de tip de fotografie a fost propusă de doctorul Nicolae Minovici la începutul secolului XX, imagine care însoţea fişa de specialitate pentru identificarea delincventului. Dar fotografia a uşurat şi munca medicului legist, a cărui activitate dificilă de la finalul secolului al XIX-lea este descrisă de Mina Minovici astfel: „Neavând nici un ajutor, nici un secretar, care să noteze chiar în momentul autopsiei tot ceea ce medicul legist constată, el era nevoit să-şi întrerupă în tot momentul lucrarea sa, şi cu mâinile pline de lichidele caverice să noteze cele ce descoperea, lucru ce-l silea să facă autopsia cu totul incompletă” iar „o autopsie rău făcută nu se mai repară!”. Prin urmare, detaliul este foarte important deoarece în medicina legală „interpretarea unei răniri este cu totul alta pentru un medic legist decât pentru un chirurg; medicului legist îi trebuie o preciziune din cele mai minuţioase pentru a putea determina fapte care sunt cu totul indiferente practicii medicale, şi ce concluzii neaşteptate se trag din aceste constatări speciale”. Doctorii adesea se vedeau nevoiţi să-şi dezvolte talentul plastic pentru a desena detalii anatomice sau împrejurările unor evenimente nefericite precum sinuciderea. Nicolae Minovici de pildă, până la apariţia fotografiei în folosinţa uzuală a mediicnii legale pe teren, a desenat pentru studiile sale numeroase cazuri de sinucidere, dar şi zeci de modele de tatuaje pe care le-a cercetat şi publicat la 1898.
Morga Bucureştilor, astăzi Institutul Naţional de Medicină Legală „Dr. Mina Minovici”, avea încă de la întemeierea sa în 1892 o sală de fotografiere, astfel încât morga bucureşteană era la data aceea singura din Europa care răspundea cerinţelor justiţiei, cât şi învăţământului medico-legal. În sala de expunere erau fotografiate cadavrele, îndeosebi cele nerecunoscute, iar fotografia putea fi oricând de folos pentru a orienta pe cineva în timpul investigaţiilor ulterioare.
Fotografia a uşurat munca de cercetare şi în alte domenii precum botanica, zoologia, arheologia etc., în multe cazuri de la începutul secolului XX. Pe parcursul unei sute de ani, fotografia ştiinţifică a căpătat valoare antropologică, dar şi artistică. Renumite sunt saloanele internaţionale de fotografie care surprind detaliile unei lumi mai puţin vizibile de atenţia umană imediată. Însă antropologia a câştigat foarte mult în urma folosirii fotografiei pe scară largă, pornind de la banalele fotografii de familie sau fotografii-portret, pot fi construite studii privind fizionomia în istorie şi rolul evoluţiei societăţii, nivelul de trai şi incultură asupra fizionomiilor umane. Fotografia, profesionistă sau nu, oferă astăzi specialiştilor din variate domenii ştiinţifice un foarte valoros material de documentare şi investigare. Sociologii, psihologii, istoricii, etnografii, medicii, antropologiii etc. se folosesc de ajutorul fotografiei în cercetările lor de teren. Renumite au rămas în peisajul ştiinţific românesc şcoala sociologică coordonată de Dimitrie Gusti şi aceea de antropologie a doctorului Francisc Rainer. Ambele şcoli, foarte tinere la finalul anilor ’30, au creionat eşafodajul potrivit pentru cercetările de mai târziu, eşafodaj ridicat şi cu ajutorul fotografiei.
Astăzi, din bagajul instrumentelor de obligatorie folosinţă al cercetătorilor de orice fel, fotografia este indispensabilă cercetării. Multe dintre realizările ştiinţifice au avut aportul substanţial al fotografiei iar lumea ştiinţifică românească a aplicat-o pe scară largă încă de la finalul secolului al XIX-lea, după cum am prezentat prin cazul medicinii legale, modernizată la noi, datorită proiectelor reuşite ale doctorilor Mina şi Nicolae Minovici.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.