Guvernul de la Paris se confruntă cu proteste la scară națională pentru a patra zi consecutiv. Sunt proteste împotriva proiectului noului cod al muncii, un domeniu sacrosanct pentru zeci de milioane de francezi. Una dintre țintele predilecte în aceste zile este ministrul Muncii, Myriam El Khomri.
Guvernul vrea să avantajeze angajatorii, investitorii, piețele. O face prin relaxarea legilor cu privire la programul de muncă, orele de munca, taxele pentru șomaj, creșterea copiilor. Opozanții spun că situația angajaților va deveni astfel tot mai precară. Prețul unui somaj ridicat ar trebui suportat de companii, nu de angajați, consideră ei. Legea urmează să fie dezbătută în parlament săptămâna viitoare, iar protestatarii încearcă să pună presiune maximă pe deputați până atunci. Mișcarea a început pe 9 martie.
Sindicatele țin foarte mult la săptămâna de lucru de 35 de ore, instituită în 2000 de guvernul socialist Lionel Jospin, o măsură unică în Europa, dar care pe fondul creșterii economice părea sustenabilă. Acum, apărătorii acestei legi vin și spun ”va trebui să muncim 60 de ore pe săptămână pentru un salariu de mizerie”, ”le va fi mai ușor să ne concedieze” sau ”legislația muncii nu va face decât să-i protejeze pe șefi”.
Analistii nu estimeaza pierderi majore pentru economie, însă calendarul este de partea protestatarilor. Actuala mișcare se va conjuga cu tradiționalele marșuri muncitorești de 1 Mai. Acesta ar putea fi momentul coalizării cu sindicaliștii a protestatarilor din miscarea Nuit Debout care organizează proteste de mai bine de o luna in Place de la Republique in Paris și în alte mari orașe. Muncitorii feroviari sunt deja pe cale să pactizeze cu tinerii din această mișcare. Au pactizat cu ei actorii și tehnicienii din industria filmului, care ocupă de zile bune Teatrul Odeon din Paris.
În acest moment, o miză a protestelor este o noua schemă, mult mai generoasă, pentru ajutoarele de șomaj pe care cei cu contracte pe durata nedeterminată ar trebui să le plătească celor cu contracte temporare, așa-numiții ”intermitenți”.
Desigur, protestele s-au lasat cu violențe între poliție și manifestanți. Joi, 200 de studenți din Paris au ocupat un mic port pe Sena. În Le Havre, docherii au aprins cauciucuri pe baricade. În Nantes a fost nevoie ca poliția să folosească gaze lacrimogene pentru a dispersa protestatarii violenți. Tot în Nantes a fost incendiată o mașină sport foarte scumpă. Violențe s-au înregistrat și pe baricadele improvizate în Rennes.
Dincolo de aceste violențe ce fac prima pagină a ziarelor, esențial rămâne aspectul ideologic, cu un impact electoral uriaș în Franța. Guvernul socialist încearcă să mai salveze ce poate din imaginea sa, care este asociată tot mai mult cu cea a unor trădători ai doctrinei de stânga. S-a ajuns ca ministrul Comunicațiilor să viziteze incognito piețele pline de protestatari și apoi să explice în presă că a încercat să-i înțeleagă pe cei care participă la adunări. Guvernul a venit și cu o contra-mișcare, prin care încearcă să deturneze manifestațiile. Se numește ”Hei, stanga!” și încearcă să sublinieze realizările guvernului, despre care considera că sunt amenințate de dreapta franceză.
De partea cealaltă, liderul Republicanilor, Nicolas Sarkozy, care se vede din nou președinte după alegerile din 2017, are un discurs cu care ne-a obișnuit încă de la protestele uriașe din suburbii din 2005, pe când era ministru de Interne. Atunci le spunea protestatarilor ”scursuri”, ”drojdia societății”, ”golani”, ”mardeiași”. Acum spune despre cei care protesteză că sunt oameni care ”n-au nimic în cap” dar ”vor să ne dea lecții de democrație”. Lideri ai Frontului Național spun despre acești tineri că sunt ”școlari fumători de iarbă” și ”extremiști de stânga”. Din rândul dreptei, doar Natalie Kosciusko-Morizat, fost ministru în timpul președinției Sarkozy, a luat apărarea tinerilor, într-un mod voalat. Miza este simplă – Kosciusko-Morizet se va lupta cu Sarkozy pentru învestitura din partea Republicanilor la prezidențiale.
Mișcarea Nuit Debout a surprins prin modul rapid în care s-a extins. A început pe 31 martie, printr-o demonstrație împotriva liberalizării legislației muncii, dar revendicările s-au extins. Se protestează și împotriva extinderii stării de urgență de după atentatele din noiembrie 2015, stare de urgență care va dura și pe perioada Campionatului European de Fotbal. S-a extins și în alte țări: Bruxelles, Liege, Berlin și în șase orașe din Spania (inclusiv Madrid și Barcelona). De altfel, mișcarea s-a inspirat din cea a ”Idignaților” spanioli si din ”Occupy Wall Street”.”Politica nu este ceva pentru profesioniști, este pentru toata lumea”, arată manifestul lor. E un motiv pentru care nimeni nu-i simpatizează la nivelul politic, nici dreapta și nici stânga.
”Avem de-a face cu un sentiment de trădare. Este un guvern de stânga care a instituit stare de urgență și liberalizează legislația muncii. Acești oameni au votat pentru ei și au crezut că guvernul le va exprima îngrijorările. Chiar sunt enervați și nemulțumiți”, spune David Graeber, antropolog american care a studiat mișcarea ”Occupy”.
”Îi spunem forței conjugate a celor care, la guvernare sau în opoziție, se gândesc că poporul nu este capabil să-și construiască singur viitorul si Zilele Fericite… Le spunem celor care nu înțeleg fenomenul Nuit Debout și sunt nerăbdători să pornească asaltul împotriva lui… Celor care ne-au impus calendarul lor, când noi suntem de fapt pe 54 martie era nouă! Dacă nu redevin raționali, dacă nu revin la ideea necesară de ”a ne spune”, atunci noi nu-i vom lăsa să ne transforme în ceva precum societatea imaginată de Orson Welles sau de George Orwell, în toata societatea, la orice colț de stradă, în toată presa, în toate teatrele și cinematografele și în toate locurile vietii sociale dezirabile. Ne vom ridica! Dar nu vom înceta să ne adresăm tuturor micilor genii ale marketingului politic care se laudă că luptă prin metode extrase din manuale militare împotriva marelui capital, a costumelor luxoase, a parfumurilor, împotriva Panama Papers. Trebuie să le spunem acestor scenariști ai propriilor noastre vieți că vor avea mereu un loc la Festivalul nostru”, se arată într-un manifest publicat de membrii mișcării Nuit Debout.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.