Franţa: o mare victorie care bagă mizeria sub preş

Frontul Naţional a fost înfrânt în toate regiunile Franţei, inclusiv în cele sase în care câştigase în primul tur. O victorie şi un test trecut cu brio de francezi, dar şi de Europa, scrie presa internaţională despre alegerile regionale din Franţa. Însă puţine sunt publicaţiile care încearcă să privească şi dincolo de acest moment, fără a băga mizeria sub preş.

“Problema este dacă acest al doilea tur va marca o îndiguire a Frontului Naţional care să dureze şi să se consolideze sau dacă extrema dreaptă va profita de implantarea sa în consiliile regionale pentru a convinge tot mai multi alegători, în perspectiva prezidenţialelor din 2017”, scrie cotidianul elveţian Le Temps.

“Aceste alegeri îi privesc pe toţi europenii. Ce semnal va transmite Franţa partenerilor? Un mesaj de întărire a viziunii republicane după cutremurul atentatelor teroriste? Sau imaginea unei replieri identitare sub imperiul fricii?, se întreabă cotidianul belgian Le Soir.

Cotidianul El Pais subliniază importanţa ratei crescute de participare la vot la aegerile regionale, care in mod tradiţional nu mobilizează electoratul. “Această participare a creat un handicap pentru Frontul Naţional”, scrie El Pais.

Le Temps dă însă o explicaţie mult mai pragmatice: “Scrutinul proporţional adoptat la începutul anilor 2000 a avut drept scop să permită partidelor tradiţionale să formeze majorităţi, pentru a ţine departe Frontul Naţional”.

The New York Times scrie că aranjamentele dintre partidele tradiţionale au transformat scrutinul “într-o alegere între Frontul Naţional şi anti-Frontul Naţional”. Este o ecuaţie politică despre care Marine Le Pen, lidera FN, a spus că este expresia “mafiei politice”. The Washington Post consideră că, “deşi Frontul Naţional nu a reuşit să câştige nicio regiune, discursul sau a remodelat deja viaţa politică din Franţa”.

Încă un scrutin electoral a trecut în Franţa fără să producă “daune” Republicii şi democratiei. Mobilizarea alegătorilor conştiincioşi şi a absenteiştilor a blocat calea Frontului Naţional, care a pierdut în toate cele şase regiuni în care a câştigat în primul tur.

Însă cel mai mare pericol în acest moment este că liderii politici să se comporte încă o dată ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, adică să aplice strategia pe care liderii europeni o aplică începând din 2010: să bage cu conştiiciozitate mizeria sub preş, scrie revista franceză La Tribune.

Extrema dreaptă a pierdut, spre linistea partidelor tradiţionale şi a Bruxelles-ului, Frontul Naţional rămâne un partid de 30%, capabil să crească, cu structuri regionale deja solide si cu fiefuri electorale. Reacţia la această situaţie la nivel european are doua faţete, scrie La Tribune: fie Franţa este omul bolnav al Europei şi Europa nu are nicio vină, dimpotrivă a arătat mereu Franţei calea cea bună şi Frontul Naţional va dispărea odată cu revenirea creşterii economice, fie Europa este parte a problemei.

A scoate Europa din discuţie înseamnă să uitam de influenţa tot mai mare a Bruxelles-ului asupra bugetelor naţionale, de pactul fiscal, de Two Pack, Six Pack şi de semestrul european, de modul în care bugetele se negociază la Bruxelles şi apoi influenţează politicle guvernamentale în ţările membre. Toate acestea încep să dea alegătorilor europeni impresia că soarta lor nu se decide la urne, ci în birourile Comisiei de la Bruxelles, scrie La Tribune. Iar această impresie îi face pe cetăţenii care suferă cel mai mult să caute alternative “în afara Europei”, la partidele eurosceptice, naţionaliste.

Discursul Bruxelles-ului este preluat cu conştiinciozitate în capitalele europene şi nici măcar rezultatele electorale alarmante nu pun sub semnul întrebării această ortodoxie. Dacă sunt probleme, spune această naraţiune europeană, este pentru că statele nu au aplicat suficient reţetele propuse de Bruxelles, nu au făcut “reformele structurale” pentru “flexibilizarea pieţei muncii”, pentru “consolidarea bugetară” şi pentru “atragerea investitorilor”. Însă acest discurs devine insuportabuil pentru tot mai mulţi cetăţeni, scrie revista din Franţa. Când tinerii din multe regiuni nu au alt viitor decât precaritatea, cum pot ei să asculte discursul despre “flexibilizarea necesară” a pieţei muncii? Cum pot oamenii să înţeleagă că trebuie reduse şi mai mult cheltuielile publice când serviciile publice sunt tot mai proaste, când spitalele sunt regrupate precum şcolile, când oficiile poştale se închid odată cu uzinele şi când o parte tot mai mare a populatiei trăieşte doar din alocaţii. Toţi aceşti oameni vor o soluţie care să nu spună “mai mult din ce a fost”, ci “diferit”.

Europa a refuzat însă orice alternativă la această politică economică. S-a arătat arogantă şi a spus că deţine “adevărul” şi restul este “eronat”. Semestrul european este o încercare de eliminare a politicii din politica economică. “Loviturile de forţă” au devenit un fapt obişnuit: căderea guvernului Berlusconi în 2010, a guvernului Papandreou din Grecia un an mai târziu, solicitarea unui pact prin care partidele spaniole şi portugheze să se angajeze că vor face reforme, presiunile Băncii Centrale Europene asupra Irlandei în 2010, presiunile asupra Parlamentului din Cipru în timpul crizei din 2013, criza politică din Grecia din prima parte a anului 2015. Toate acestea au contribuit la ascensiunea partidelor eurosceptice, care s-au prezentat ca apărători ai democraţiei în faţa structurilor tehnocrate.

Măcar dacă aceste reforme ar fi avut un efect, însă la cinci ani de la aplicarea lor, creşterea zonei euro nu a depăşit 0,4% pe un trimestru. În fapt s-a ajuns ca ţările din zona euro să nu mai fie partenere, ci concureze una cu cealaltă pentru scăderea costului forţei de muncă, în multe ţări această politică a distrus o parte a capacităţii de producţie. Nu s-a obţinut decât o creştere slabă. A aplauda faptul ca reformele au redus şomajul în Spania (dar acesta să rămână la 23%) sau a prezenta mica Irlandă drept o soluţie a problemei nu face decât să menţinem problema şi chiar să o agravăm, scrie La Tribune.

Pretutindeni în Europa occidentală structurile politice tradiţionale s-au dezagregat începând cu 2010. Desigur, UE nu este vinovată pentru toate, după cu nici economia nu poartă toată vina, însă a refuza să observăm greşelile Bruxelles-ului înseamnă să aplicăm politica strutului.

Unii politicieni europeni încearcă să acţioneze. Premierul italian Matteo Renzi a făcut apel la schimbarea modului de acţiune al UE. Premierul Manuel Valls a cerut, la Berlin, o “Europă socială” cu un salariu minim comun. Liderul social-democraţilor germani, Sigmar Gabriel i-a atras atenţia Angelei Merkele asupra efectelor austerităţii.

Ceea ce îngrijorează în continuare este că zona euro este integrată în această întreagă politică europeană care a eşuat şi că nu este alternativă. A ne imagina o relansare europeană pentru a susţine Banca Centrală Europeană pare astăzi imposibil. Iar ministrul german de Finanţe nu vrea sa schimbe nimic şi dă Europei culoarea care-i place: pune Grecia la respect, îi trage de urechi pe “elevii obraznici” şi refuză o garanţie unificata pentru depozitele bancare.

Alt lucru îngrijorător este că toţi cei care astăzi trag semnale de alarmă nu au făcut nimic până acum pentru a împiedica dezastrul. Matteo Renzi a avut preşedinţia UE şi nu a acţionat deloc, Manuel Valls nu a ajutat Grecia decât cu redactarea unui plan de austeritate care a fost imediat desfiinţat de Wolfgang Schaeuble, iar liderul social-democrat german a refuzat să-l susţină pe Francois Hollande la alegerile din 2012. Având în vedere aceste mişcări haotice, devine limpede că social-democraţia nu poate veni cu alternativă credibilă pentru europeni.

Confuzia europenilor se explică printr-un paradox: majoritatea nu vor să pună sub semnul întrebării proiectul european, dar fiecare ştie că Europa trebuie să se schimbe. Iar din punct de vedere politic nimeni nu pare în măsură să ofere o speranţă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.