Franța: Revoluție democratică sau sfârșitul democrației?

După primul tur al legislativelor, partidul președintelui Emmanuel Macron, La Republique En Marche!, pare să câștige o mare majoritate a mandatelor din Parlament, la cel de al doilea tur, pe 18 iunie. Partidul prezidențial este creditat cu 390-430 de mandate din totalul de 577 din Adunarea Națională. Este un rezultat uimitor pentru un partid pe care Macron l-a înființat cu doar 14 luni în urmă.

La Republique En Marche!, care a primit 32% din voturi, a zdrobit celelalte partide. Socialiștii, cu 10%, urmează să piardă 90% din mandatele deținute, ajungând la doar 25-30 de deputați. Cel mai mare partid al opoziției vor fi Republicanii, care au obținut 22%. Ei ar urma să aibă 85-125 de mandate, circa jumătate din numărul actual. Niciun partid de la extremele spectrului politic nu a avut un rezultat bun. ”Franța Nesupusă”, a lui Jean-Luc Melenchon, de extremă stânga, a obținut 11% și ar putea avea 11-21 de mandate. Frontul Național al Marinei Le Pen, care a luat 14%, nu poate spera decât la 3-10 mandate.

Revista britanică The Economist exultă la auzul acestor rezultate. ”Liderii partidelor care au dezamăgit încearcă să-și spele imaginea arătând cu degetul către prezența redusă la urne. Absenteismul în jur de 50% este cu 8% mai mare decât cel din 2012. Totuși, justificările lor nu par unele oneste. Macron a sfidat până acum regulile politicii franceze. Când a câștigat președinția, în ciuda tuturor pronosticurilor, negativiștii au spus că nu va putea să guverneze. Acum, tânărul de 39 de ani este pe cale să-și asigure au majoritate frumoasă și să schimbe atât fața Adunării Naționale, cât și fața politicii franceze”, scrie The Economsit.

În Franța, analizele sunt diferite, iar cea de mai jos, publicată pe site-ul Mediapart, face notă total discordantă cu euforia liberalilor de peste Marea Mânecii.

„Valul Macron”, ”Macron en Marche”, ”Efectul Macron” – toate marile ziare din Franţa au apelat la titluri sforăitoare pe prima pagina după victoria zdrobitoare a partidului cu o istorie de doar un an al președintelui Macron în primul tur al parlamentarelor.

”Însă niciun ziar nu s-a deschis cu relatarea unui eveniment mult mai important pentru istoria noastră politică: absenteismul de 51,29% nu este doar cel mai mare din istoria celei de a Cincea Republici, el bate toate recordurile absenteismului la alegerile legislative înregistrate de la introducerea votului universal”, scrie bloggerul Guillaume Foutrier, preluat de Mediapart.

”Nu vorbim de alegerile locale și europene, unde participarea a fost în mod trradițional redusă, ci despre faptul că sunt alegerile ce stau la baza regimurilor democratice apărute în secolul al 19-lea: alegerile parlamentare, prin care poporul suveran își alege reprezentanții care vor vota legile. Ceea ce se relevă astăzi nu este doar o simplă criză democratică dintre acelea pe care Franța le-a cunoscut în secolul 19 sau în anii 1930; este o eutanasie lentă a democrației, este o cădere cu câteva secole a istoriei noastre politice, o agonie tăcută și fără lovitură de stat a ideii de democrație. Parlamentul, care s-a menținut identic ca formă, nu mai este obiectul învestirii colective, al cetățenilor care îi dau legitimitate. Așa mor instituțiile. Democrația, regimul parlamentra și, odată cu ele, suveranitatea poporului dispar sub ochii noștri.

Mulți se vor plânge, ca de obicei, de apatia francezilor în general și de lipsa lor de ”simț civic”. Însă de ce să ne plângem? Cei care nu au mers la vot au făcut-o din motivul amintit: de ce să mergi la vot pentru a alege un Parlament despre care am înțeles deja că nu este altceva decât o casă de marcat decizii administrative? Francezii nu au făcut decât să învețe lecția unui regim prezidențializat. Ei înțelg că aceste alegeri fără miză nu schimbă nimic în ce privește condițiile lor de viață. Privind la distribuția geografică a voturilor, observăm că această retragere a electoratului din viața politică este în primul rând o retragere a categoriilor populare. Treptat, fără zgomot și fără piedici, regimul nostru electoral a devenit unul cenzitar.

Introducerea mandatului prezidențial de cinci ani, în 2000, și inversarea calendarului electoral, în 2001, au jucat un rol în această explozie continuă a absenteismului la alegerile legislative: începând din 2002, scenariul se repetă mereu, alegerile legislative validând doar victoria partidului prezidențial. În realitate, aceste două reforme (socialiste) din 2000 și 2001 nu au făcut decât să amplifice logica prezidențială a Republicii a Cincea: reducerea puterii legislative și creșterea monstruoasă a puterii executive.

Astăzi, ca și pe vremea bonapartismului, sufragiul universal nu este decât un alibi și Parlamentul nostru nu este decât un apendice, o rămășiță a unui regim care nu este democratic decât cu numele și care nu cunoaște altă realitate decât legea banului, triumful bogaților și expertiza tehnocraților. Oare cei 60 de ani de prezidențialism au intoxicat spiritele și au pervertit cultura democratică într-atât de mult încât o asemenea crimă politică să nu mai fie denunțată?”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.