Franţa, ţinta preferată a terorismului jihadist

Presa din Hexagon şi cea internaţională au reprodus datele oficiale referitoare la atentatorul care a readus groaza şi durerea în Franţa joi seara, într-o zi plină de încărcătură istorică, aşa cum este 14 iulie. Comentatorii nu şi-au putut reprima un evident sentiment de deja vu aflând că autorul odiosului atentat este un reprezentant al comunităţii musulmane din Franţa, mai precis, Mohamed Lahoualej Bouhlel e un franco-tunisian de 31 de ani, domiciliat în Nisa, cunoscut de Poliţie pentru cinci acte de delincvenţă de „drept comun” şi îndeosebi de violenţe cu arma. În urmă cu o lună, pentru una dintre acestea a fost interpelat şi plasat sub control judiciar. Totuşi, trebuie semnalat că el nu este cunoscut ca fiind un radical şi nu era supravegheat de serviciile de informaţii, despre el nefiind făcută nicio fişă S.

Am început cu aceste detalii tehnice pentru a sublinia paradoxurile noului atentat sângeros din Franţa, paradoxuri care, cel puţin la ora actuală, când cumplita acţiune teroristă nu a fost revendicată, pot da naştere la tot felul de teorii, începând cu cea a lupului solitar – foarte la modă în ultima vreme, atât în lumea celor ce comit atentate, cât şi printre cei ce le comentează -, şi continuând cu ideea unei operaţiuni bine ticluite de o organizaţie teroristă gen Statul Islamic sau, de ce nu?, de un serviciu de informaţii străin. Ar trebui subliniat însă esenţialul şi anume că, de o bună bucată de vreme, Franţa este ţinta privilegiată a unor acţiuni teroriste de anvergură. Cel de la 14 iulie este cel de al treilea în ultimul an şi jumătate, după cel împotriva revistei pariziene „Charlie Hebdo”, din ianuarie 2015, şi cel de la Bataclan şi Stade de France, din 13 noiembrie, după care s-a decretat starea de urgenţă, înăsprindu-se măsurile de supraveghere şi control.

Pe acest fundal încordat şi cu ameninţări repetate ale Statului Islamic cu noi atentate, Franţa nu a renunţat la organizarea turneului Euro 2016 la fotbal, desfăşurat în mai multe oraşe, şi care a fost dus la bun sfârşit. Aici aş remarca faptul că, totuşi, măsurile de securitate nu m-au convins, amintind meciurile din Marsilia, cu incidentele de pe stadion dintre huliganii englezi şi cei ruşi şi, de asemenea, cele din primul meci jucat de croaţi, când fani ai acestei echipe au lansat petarde pe stadion. Dar, în acest context, cea mai şocantă ştire am aflat-o joi seara la ora la care, în Nisa, acel dement ucidea cele 84 de persoane, între care şi copii, alte numeroase persoane fiind rănite, unele foarte, foarte grav, ceea ce ar putea mări numărul decedaţilor.

Cum spuneam, exact la acea oră mă pregăteam să fac un grupaj dedicat ultimelor ecouri la Euro 2016, când am găsit o ştire peste care s-a trecut cu uşurinţă şi care, cred eu, capătă o altă dimensiune în actualul context. Pe 11 iulie, la 10h44, adică a doua zi după meciul de sfârşit al lui Euro 2016, se transmitea că „o dramă sigură a fost evitată ieri seară (duminică-n.n.) pe Stade de France, unde se disputa finala dintre Franţa şi Portugalia. Circa zece terorişti deghizaţi în hopliţi – infanterişti antici greci, bine înarmaţi -, ascunşi într-un cal de lemn de10,50 mînalţime, aşteptau să fie introduşi pe stadion. Era vorba de 14 bărbaţi de 19-32 de ani, înarmaţi cu spade, lănci şi suliţe”. Aflaţi în interiorul imensului cal de lemn montat pe perne de cauciuc, ei aşteptau liniştiţi să le vină timpul. Paznicii stadionului împinşi de curiozitate erau capabili să lase calul să intre în stadion pe la poarta H. Era o stratagemă strălucită şi diabolică; ea ar fi făcut ravagii pentru că nimeni nu a dat niciun fel de atenţie giganticei structuri care, în contextul standurilor promoţionale şi al celor cu cartofi prăjiţi, semăna cu o publicitate Longchamp mai specială. Atenţie!, liderul grupului era un franco-algerian de 29 de ani, care preluase ideea de la un atentian la care locuise după ce revenea din Siria de la un stadiu jihadist. Nu, noul cal troian nu l-au descoperit cei de la antitero, ci o femeie care ieşise cu căţelul la plimbare, acesta făcuse pipi lângă cal, cineva dinăuntru a făcut gălăgie, patrupedul a început să latre, stăpânei lui i s-a părut ceva suspect şi a alertat un grup de jandarmi, care au acţionat imediat, descoperind 11 inşi cu costume metalice şi căşti corintiene. Cum se vede, hazardul şi vigilenţa unei femei au dus la evitarea unei drame, întrucât nimeni dintre forţele de ordine nu avusese curiozitatea să vadă ce este în interiorul acelui cal troian!

Revenind la atentatul de la Nisa, cred că, din nou, se pune întrebarea dacă forţele de ordine nu erau relaxate la capătul unei zile de sărbătoare populară ce se încheiase apoteotic, cu acele focuri de artificii? De altfel, există o întrebare serioasă privind felul în care a ajuns acest vehicul de 19 tone să treacă acel SA de securitate, care împiedica accesul maşinilor în acea zonă stabilită spre a fi una pietonală în timpul festivităţilor din cursul serii. Anchetatorii vor trebui să stabilească şi cum a fost posibil ca şoferul terorist să parcurgă circa2 kmîn acea zonă pietonală cu90 kmpe oră şi abia la capăt să fie neutralizat.

Trebuie incluse aici şi remarcile făcute de unele mari ziare europene imediat după această nouă tragedie. „Ţările vizate (de terorişti-n.n.) şi-au înmulţit dispozitivele de protecţie în speranţa, vană, de a-şi proteja populaţia în faţa atacurilor teroriste. Dar nu s-a reuşit nimic. Barbaria oarbă ajunge din nou şi mereu să se manifeste”, scria, de pildă, „La Libre Belgique”. Se remarcă apoi că atentatul a avut loc la o dată simbolică pentru Franţa – 14 iulie -, când această ţară şi locuitorii ei salută libertatea şi drepturile omului, adică tot ceea ce creează teamă acestor reprezentanţi ai unui tip de totalitarism care este islamismul radical. Un fenomen abominabil, care promovează asasinatul în masă, imprevizibil, şi de aceea greu de contracarat. Promovat şi executat nu la întâmplare, ci într-o zi precum 14 iulie, adică un simbol de mare rezonanţă. Pe urmă, au fost alese locul şi ora în care, la Nisa, ca peste tot în Franţa, dar aici, ca şi la Paris, se adăugă numeroşii turişti, se vine cu familia, cu copiii, spre a asista la festivităţi speciale ce însoţesc marea sărbătoare.

Dincolo de angajamentul Franţei în Libia împotriva lui Khadafi, de cel din Irak sau din Siria, există, după cum remarca „Le Monde”, această retorică jihadistă vehiculată pe Internet, care cheamă la luptă împotriva „infidelilor”, a „evreilor şi cruciaţilor”, a „Occidentalilor”, un discurs care cere război prin toate mijloacele împotriva „necredincioşilor” şi altora fără credinţă. Pe urmă, există şi un fel de paradox, cum spuneam la început. Planificatorii acestor atentate doresc să se ajungă la acţiuni de represalii împotriva musulmanilor, din Franţa în acest caz, cu speranţa de a provoca un război civil. Spre onoarea ei, deşi lovită de atentate teroriste în ultimii 50 de ani, Franţa nu a cedat acestor provocări. Cu toate astea, aşa cum arată atentatul din Nisa, retorica jihadistă a dus la un război perfid şi dezmăţat, însă cum scria un confrate, „terorismul se poate abate asupra unei ţări, dar nu o poate abate”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.