Se petrec lucruri care mă sperie pentru că sunt făcute exact pentru a ne băga în sperieți. Pe neașteptate, din cauza valurilor mari stârnite de scandalul Rarinca, apare din neant un filmuleț. O banală înregistrare a unui soi de interviu la CSM cu judecătoarea Risantea Găgescu este pusă în circulație pentru a ilustra, vezi Doamne,un imaginar conflict între Găgescu și Livia Stanciu. Și, peste noapte, pentru a fi folosit ca probă a unei divergențe de opinie, în baza căreia ar putea fi revizuită sentința definitivă a Curții de Apel București.
Am văzut filmul de două ori și n-am găsit nici un pretext de gâlceavă între președinta ÎCCJ și un om emoționat peste măsură și supus unei presiuni inadmisibile. De ce pe baza unor asemenea dialoguri sunt selectați judecătorii pentru împărăția juridică a Liviei Stanciu? Nici un angajat stagiar nu poate fi stors de emoții cu oarece relevanță pentru calitățile sale, necum un candidat pentru zisa Curte Supremă a României. Acel filmuleț scos pe piață din rațiuni dubioase și cu bătaie clară spre sentința definitivă a celor două judecătoare ne obligă să ne întrebăm câteva lucruri? Cine sforărește la CSM pentru a da o mână de ajutor DNA-ului care se încordează din răsputeri să o salveze pe Livia Stanciu din situația dificilă în care se află și să-i spele spele imaginea într-un soi de hei-rup de tip anii 50, o imagine grav afectată de un scandal oarecare. Și care scandal ne arată măcar două-trei lucruri. Nu e vorba de eventuale amenințări sau riscuri la adresa celor de la ÎCCJ. Nici de dificultățile ce derivă dintr-o asemenea dregătorie publică.
Scandalul Rarinca este omenesc, banal și trădează slăbiciunile omenești ale ambelor părți. Și ale Marianei Rarinca, și ale Liviei Stanciu. Numai că secretară la niște anonimi sau femeie de serviciu sau om de încredere al acestora poți fi cu oricâte slăbiciuni există pe lume, în timp ce președinta primei Curți de justiție a României, nu. Scandalul Rarinca exact asta ne arată. Că la nivel înalt justiția funcționează ca la piață. Ce soi de personalitate și ce tip de caracter are omul care dă tonul în instanțele din România, dar mai ales hotărăște sentințe cu greutatea unei pecete în destinul condamnaților? Livia Stanciu a acceptat ca o plângere a sa (ce s-a dovedit a fi nefondată fără ca procurorii să înceapă o cercetare în vederea unei condamnări pentru inducerea în eroare a organelor judiciare) să se bucure de o celeritate care nu avea nici un temei, nici o justificare, care arăta mai degrabă ca o revărsare de orgoliu orbit de furie și nimic mai mult. Cum a privit Livia Stanciu derularea accelerată a deschiderii dosarului Rarinca, a numirii a doi procurori, a desemnării unui martor sub acoperire, a arestării și anchetării femeii care a lucrat în casa sa și nu i-a dat foc, nu a furat nimic, ci doar și-a cerut, zice aceasta, niște drepturi (sau niște bani datorați?). Ar fi devenit grav abia când Livia Stanciu ar fi mobilizat Poliția din Galați, SRI-ul din zonă și trupe antitero? Sau când însăși Laura Codruța Kovesi ar fi condus investigația și ar fi participat în carne și oase la arestarea femeii, strigând victorioasă în fața camerelor de luat vederi că DNA-ul a identificat și reținut cel mai periculos terorist la adresa siguranței naționale?
Atunci ar fi fost îndeajuns de grosolan încât să putem cere demisia și să fim împăcați că ne-am făcut datoria? Ce a fost până acum ține de ce? De justiție sau de răfuială între madame? Sau de o țară de brânză în care cucoanele cu mușchii mai oțeliți taie, spânzură, arestează și debarcă pe cine li se pune lor pata?
Cum și de ce au fost folosiți procurorii DNA în regim de urgență când marile tunuri date bugetului public suferă de o cumplită lipsă de documentare, tocmai din cauza crizei de personal? A folosit și Laura Codruța Kovesi instituția pe care o conduce așa cum a folosit Liva Stanciu greutatea dregătoriei pe care o ocupă? Sau la solicitarea președintei ÎCCJ au sărit și alți factori? Mă refer la CSM și la SRI și Dumnezeu știe cine s-o mai fi alăturat unui conclav încropit pentru apărarea obrazului judecătoarei amenințată de femeia sa de serviciu?
Cu siguranță că forțe necunoscute nouă, simpli sau împrincinaților din cauze mărunte au intrat în funcțiune! Altfel cum naiba înregistrarea unui dialog de la CSM să scape în presă și să fie anunțat ca probă indubitabilă a conflictului de opinii între președinta Livia Stanciu și judecătoarea Risantea Găgescu. Altfel cum ar fi ieșit caraghiosul și contestatul Cristi Vasilică Danileț la televiziune să transmită tuturor că inspecția CSM a luat cauza în cercetare și că el, înțeleptul-înțelepților cu mustață, știe deja ceva din usturătoarele concluzii ce vor să vină.
Iată amenințarea și derapajul celui care a fost subiectul unei lungi campanii a breslei judecătorești de extirpare a neavenitului din CSM și care a rămas pe loc în acest organism cu greutate și cu pretenții:
-„Şi-o să va dau o ştire, că să spun aşa, în exclusivitate: s-ar putea să descoperiţi şi nişte ziarişti care împreună cu persoană în cauză au pus la cale şantajul împotriva doamnei Stanciu. Dar în momentul de faţă avem o investigaţie într-adevăr, disciplinară, se fac verificări cu privire la modul de soluţionare a acestui dosar şi s-ar putea că şi anumiţi colegi de-ai dumneavoastră din presă să fie interesaţi de derularea acestei cauze”.
Asta a spus pe canalul public de televiziune Cristi Vasilică Danileț, un ins care nu este nici purtătorul de cuvînt al CSM, nici președintele acestui organism, nici măcar un autor repurtat în știința dreptului. Un oarecare cu tupeu, dispus să construiască argumentații și fundamentări pentru erori și pentru aberații, un soi de spălător de șefi aflați la înghesuială. Și CSM-ul în loc să îl suspende, să îl sancționeze, să se delimiteze de un asemenea comportament, se ascunde în spatele său și lasă să se înțeleagă că dacă vocile critice nu își reduc volumul, vor urma pericole și mai mari. Poate difuzări de filme necunoscute, poate înregistrări de discuții porno, poate afaceri necurate, poate chiar puneri la zid sau arestări în direct, cu toate televiziunile convocate la cruzimea spectacolului.
Că din spatele DNA-ului, a CSM-ului și a lui Vasilică Danileț mai ciripește și Alina Gorghiu și Cătălin Predoiu nu e de mirare. Amintitele instituții dau forță acestui partid atât de sărac în idei, personalități și în discurs. Cum se face că SRI nu a lăsat să se înțeleagă că este gata să dea o mână de ajutor la apărarea onoarei pierdute a Liviei Stanciu?
Nu am timp să dau o fugă pe Dunăre și nici nu-l cunosc pe colonelul Doru Fusi, cel care a condus instituția SRI în județul Galați pentru a afla și eu detalii legate de conxiunile oamenilor din justiție cu sistemul. Ce rol au jucat și cum mai funcționează acum?
Cazul Rarinca și reacțiile unor oameni din diverse instituții ne avertizează asupra unor lucruri ce țin de subteranele justiției românești. Acolo legăturile sunt dubioase, subiective, interesate sau controlate de instituții din afara sistemului juridic. O asemenea mașinărie infernală poate distruge pe oricine, poate tranșa cauze și poate nenoroci oameni, mai ales când există o comandă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.