„Frumoasa din pădurea adormită”, un balet gotic

După un turneu în Marea Britanie, desfăşurat între decembrie 2015 şi aprilie 2016, ajuns luna aceasta la Nottingham (19-23 aprilie) şi Cardiff ( 26-30 aprilie), mult aclamata creaţie a coregrafului Matthew Bourne, Frumoasa din pădurea adormită, îşi va continua călătoria în luna mai la Teatro Arcimboldi din Milano, înainte de a porni spre zone mai îndepărtate, cum ar fi Coreea de Sud în iunie şi iulie, Singapore şi Shanghai în august şi Japonia în septembrie.

Frumoasa din pădurea adormită devine, în viziunea lui Matthew Bourne, coregraful adulat al perfidului Albion, un basm gotic. Prinţesa adoarme în 1890 şi se trezeşte în 2011, fermecătorul prinţ este un vampir, iar spectacolul, aşa cum se întâmplă întotdeauna la Bourne, este feeric şi debordează de imaginaţie… Bourne este renumit pentru plăcerea sa de a revizita marile creaţii atemporale, imprimându-le propria marcă, extrem de contemporană. Pentru această creaţie, el preia versiunea lui Charles Perrault, căreia îi adaugă ceva din magia Walt Disney, dar şi atmosfera unui roman gotic, cu vampiri, realizând o călătorie în timp din 1890 până astăzi. Rezultatul este, după părerea tuturor cronicarilor, fermecător, deşi oarecum deconcertant.

Acest balet mă teroriza: este o opera minunată din punct de vedere muzical, dar povestea nu-mi plăcea”, mărturisea Matthew Bourne despre Frumoasa din pădurea adormită. Aspectele care nu mă convingeau erau apariţia mult prea târzie a prinţului şi, după părerea mea, lupta între bine şi rău nu era bine dezvoltată. Aşa că am elaborat baletul aşa cum voiam, dar toate ideile mele au venit exclusiv din muzică”.

Baletul este o adevărată incursiune în istoria dansului. Dacă acţiunea începe în 1980, data apariţiei baletului lui Petipa pe muzica lui Ceaikovski, ea ajunge la sfârşitul secolului al XXI-lea. “M-am întrebat cum ar putea îndrăgostitul s-o regăsească pe Aurora dacă aceasta a dormit 100 de ani. Şi atunci l-am transformat pe Leo în vampir, l-am făcut să trăiască veşnic”, a adăugat coregraful.

Gotic este şi palatul în care se desfăşoară lupta finală între Caradoc şi grădinarul îndrăgostit. Ca în toate basmele, sfârşitul fericit este asigurat, chiar dacă Leo şi Aurora se hotărăsc să părăsească lumea modernă şi se întorc în pădure pentru a trăi o viaţă simplă pe care modernitatea o interzice.

Matthew Bourne stabileşte deci data de plecare a poveştii în anul 1890 şi o sfârşeşte în perioada fin-de-siècle, când vampirii şi opulenţa decadentă hrăneau imaginarul goric. Cu trecerea anilor, Aurora creşte în rigiditatea epocii eduardiene, o mitică epocă de aur plină de serbări, de partide de crocket şi dansuri la modă, şi, după un lung somn, se trezeşte în epoca modernă.

O idee insolită de a revizita această poveste din secolul al XVIII-lea a lui Perrault căreia în 1890 i-a fost asigurată o viaţă lungă prin muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski şi coregrafia lui Marius Petipa, continuată apoi prin filmul de animaţie Walt Disney din 1959. Acum, coregraful Matthew Bourne a transformat-o într-o aventură gotică din secolul al XXI-lea, inspirată din aventurile din Twilight şi din serialul True Bloods.

Frumoasa adormită este o metaforă fascinantă a senzualităţii adolescentine.

Coregraful are un talent rar întâlnit de a releva latura fermecătoare, fascinaţia de care numai copiii sunt capabili, prin tranziţii invizibile într-un spectacol în stil anglo-saxon cu scenografie şi costume încântătoare. El îşi asumă pe deplin gustul pentru bizarerie şi extravaganţă, se exprimă prin detalii ingenioase, cum ar fi, de această dată, copilul Aurorei “interpretat” de o marionetă extrem de expresivă, care se urcă pe draperii – sugestie a tinerei libere, cu picioarele goale care va deveni mica prinţesă.

În ceea ce priveşte castingul, punctul forte îl constituie soliştii şi mai ales interpreta tinerei prinţese. Ashley Shaw nu are nimic comun cu Aurora tradiţională. Maliţioasă, zburdalnică, de o senzualitate naturală, dansatoarea dovedeşte o tehnică solidă în dansurile în cuplu ale anilor 1920 sau în solo-urile inspirate de Isadora Duncan. Obiectul afecţiunii ei este de fapt Leo, grădinarul palatului, interpretat impecabil de Chris Trenfield. Un al treilea personaj completează triunghiul amoros, fiul amintind de Dracula al zânei Carabosse, Caradoc (ambele personaje fiind interpretate de Tom Clark), care o răpeşte pe nefericita Aurora.

Acest puzzle bine construit culminează în actul II în care coregraful îşi dezvăluie punctele forte, înlocuind virtuozitatea cu un lirism natural într-un pasionant adagio al trandafirului.

Uşor derutant este prologul, gândit ca un omagiu adus lui Petipa şi cortegiului lui de zâne, dar căruia îi lipseşte verva tehnică, reluarea unor elemente din coregrafia originală accentuând, după unii critici, inferioritatea versiunii moderne.

Dacă Matthew Bourne a dorit să reinsufle pasiune unui basm uşor prăfuit, deznodământul nu este foarte convingător. După multe peripeţii tumultuoase, după ce a scăpat de o căsătorie forţată care semăna cu un ritual sacrificial, Aurora este în sfârşit eliberată de fermecătorul ei grădinar, înainte de a sări cu el într-un pat cu baldachin, din care apare, câteva momente mai târziu, surâzătoare, cu un copil în braţe. Dar aceste câteva incoerenţe nu impietează cu adevărat asupra spectacolului, ce se dovedeşte în final excelent.

Pentru Frumoasa din pădurea adormită, coregraful a lucrat cu credincioşii lui colaboratori: Lez Brotherston pentru decoruri şi costume, Paule Constable pentru light design şi Paul Groothuis pentru designul musical.

Matthew Bourne, originar din cartierul Walthamstow din estul Londrei, este considerat unul dintre cei mai buni coregrafi britanici, iar compania sa, New Adventures, face turnee frecvente în toată lumea. Bourne şi-a petrecut tinereţea vânând autografe şi vânzând bilete de teatru, înainte de a învăţa dansul la Laban Centre.

Este celebru pentru reinterpretarea inedită a marilor balete clasice, cum s-a întâmplat cu Carmen de Bizet, intitulată în versiunea sa The Man Car, sau cu Lacul lebedelor (1995), în care rolurile interpretate în mod tradiţional de femei revin bărbaţilor. Lebedele sunt dansate în forţă de dansatori spre deosebire de graţia dansatoarelor, iar producţia sa apare în filmul lui Billy Elliot. Re:Bourne, fundaţia caritabilă a companiei New Adventures, şi-a propus să-şi apropie tinerii, în scopul de a genera o nouă generaţie de dansatori. Pentru aceasta a montat un spectacol pentru prima parte a unui turneu american, cu Lacul lebedelor.

Creaţiile lui Matthew Bourne se transformă, sub bagheta sa magică, în adevărate basme contemporane, aduc o tuşă modernă baletelor tradiţionale, fiind distinse cu numeroase premii, cum ar fi Blitz, ce i-a fost decernat la Londra pentru Cenuşăreasa. Să nu uităm că el este şi autorul coregrafiilor pentru comedia muzicală Mary Poppins.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.