Fulgere în Paradisul licitaţiilor

Recent, la “Christie’s” din Londra, a fost achiziţionată, pentru 15,76 milioane de lire sterline (20 de milioane de euro), statuia Scribului Sekhemka, datând din jurul anului 2300 î.Ch., pusă în vânzare de Primăria din Northampton. Noul proprietar a dorit să rămână deocamdată anonim, numele lui urmând să fie dezvăluit mai târziu.

Sculptura a fost adusă din Egipt în Anglia, în 1850, de către Spencer Compton (1790-1851), cel de al doilea marchiz de Northampton, considerat unul dintre cei mai bogaţi nobili englezi, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost donată de descendenţii lui oraşului.

Om de ştiinţă şi călător împătimit, Spencer Compton a călătorit, în 1849, prin marile situri arheologice ale Egiptului, în Valea Regilor, la templele din Karnak şi Luxor sau la cel din Philae.

Înaltă de 76 de centimetri, realizată în calcar colorat, sculptura îl reprezintă pe scribul Curţii Regale, aşezat şi ţinând pe genunchi un papirus. La picioarele lui, de dimensiuni mut mai mici, se află portretul soţiei sale.

Statuia, provenind probabil din necropola regală de la Saqqarah, a apărut pentru prima dată pe piaţa de artă. Estimată între 4 şi 6 milioane de lire sterline, ea a atins această cifră “faraonică” pentru că “este cea mai frumoasă statuie egipteană propusă vreodată la licitaţie”, după părerea specialiştilor Casei “Christie’s”.

Scribul Sekhemka, detaliu

Fondurile obţinute vor fi folosite, după afirmaţia Consiliului Municipal din Northampton, pentru finanţarea extinderii Muzeului şi Galeriei de Artă din localitate.

Vânzarea de la “Christie’s” a stârnit protestele autorităţilor egiptene, dar şi ale “Comitetului Internaţional al Muzeelor” secţia pentru “Egiptologie”, care a afirmat: “Colecţiile muzeelor sunt costituite pentru colectivităţi şi nu trebuie în niciun caz considerate drept active financiare”. Ambele părţi se tem că preţul obţinut va determina o recrudescenţă a săpăturilor ilicite şi o creştere a traficului cu obiecte istorice ale civilizaţiei egiptene.

Păstrarea patrimoniului istoric al civilizaţei faraonilor a devenit o cauză naţională în Egipt din 2011, când “Institutul Egiptului” a fost victima unui incendiu. Guvernul de la Cairo speră că va reuşi, cu ajutorul organismelor destinate salvării patrimoniului mondial, să împiedice noi vânzări de acest fel.

Vânzarea a fost contestată şi de personalităţi internaţionale, ca desenatorul de benzi desenate Alan Moore, care a declarat că probabil nu va mai face nicio donaţie muzeelor, ştiind că, la un moment dat, ea ar putea fi vândută.

Direcţia Muzeului din Northampton s-a apărat declarând că sculptura, care este în posesia lui de 100 de ani, n-a fost expusă în ultimii patru ani şi nu este considerată o piesă majoră a colecţiei sale, iar banii obţinuţi sunt destinaţi exclusiv muzeului.

Cilindrul de argilă din timpul lui Nabucodonosor

Rămânând în domeniul arheologiei, care se dovedeşte în continuare un domeniu de mare interes pentru colecţionari, să amintim că, în primăvara acestui an, pe piaţa de artă a mai apărut, la Casa “Doyle”, din New York, o piesă interesantă. Un cilindru de argilă, datat în jurul anului 600 î.Ch., în timpul domniei lui Nabucodonosor al II-lea, care descrie restaurarea Templului Zeului-Soare Shamash de la Sippar, localitate numită azi Tell Abu Habbah şi aflată în Irak.

Nabucodonosor al II-lea a fost al unsprezecelea suveran babilonian, autorul unor importante construcţii. A restaurat numeroase temple, a fortificat şi a decorat palatul regal şi, mai ales, a creat faimoasele grădini suspendate, una dinte minunile lumii antice.

Cilindrul prezintă pe două coloane, scrise de scribul lui Nabucodonosor, restaurarea templului: “Templul era în stare proastă, pereţii exteriori se fărâmiţau, fundaţia nu mai era recognoscibilă, fiind acoperită cu nisip. Nu se mai număra printre sanctuarele zeilor”.

Revenind în zilele noastre, să notăm o altă propunere care a stârnit scandal, chiar dacă de un cu totul alt gen.

Un pat de aproape trei milioane de euro

My bed

La Casa “Christie’s” din Londra a fost vândută, pentru 2,8 milioane de euro, creaţia controversată a artistei britanice Tracey Emin, intitulată „My bed„.

Creată 1998, instalaţia, prezentând patul nefăcut al artistei, înconjurat de mucuri de ţigară, sticle de vodcă şi alte obiecte încă mai puţin demne de declarat, a produs scandal când a fost expusă, în 1999, la “Tate Gallery”, fiind una dintre piesele reţinute printre finaliştii la prestigiosul “Premiu Turner”.

Cumpărată de colecţionarul Charles Saatchi, în anul 2000, cu 180.000 de euro, lucrarea a fost estimată la licitaţia de la “Christie’s” între 1 şi 1,5 milioane de euro.

Tracey Emin, în vârstă de 51 de ani, care era în sală în momentul vânzării care a provocat un ropot de aplauze, a declarat pentru BBC: “Sunt tristă pentru că nu ştiu unde va ajunge. Este puţin înfricoşător. Ţin mult la acest Pat. Chiar îl iubesc”.

Artista face parte din grupul “Young British Artists”, apărut la Londra la începutul anilor ‘90, şi este celebră pentru operele sale care prezintă cele mai intime momente ale vieţii sale.

Cel mai scump desen din lume

Sandro Botticelli, Sfântul Iosif aşezat

O schiţă de Botticelli (1445-1510), reprezentându-l pe Sfântul Iosif, a obţinut un preţ record în luna iulie la “Sotheby’s” din Londra: 1,65 milioane de dolari. Este vorba despre un desen de 13×12 centimetri, o capodoperă, ultimul desen cunoscut al marelui artist aflat încă în proprietate privată. Opera a devenit astfel unul dintre cele mai scumpe desene din lume. Este sigurul desen al maestrului Sandro Boticelli care circulă pe piaţa de artă de 100 de ani. Capodopera a fost achiziţionată prin intermediar de un colecţionar particular, a cărui identitate rămâne necunoscută. Ea provenea din colecţia filantropului Barbara Piasecka Johnson (1937-2013), soţia lui John Seward Johnson, fondatorul imperiului medical şi farmaceutic “Johnson & Johnson”, care a strâns, timp de 30 de ani, un fabulos ansamblu de picturi şi sculpturi şi care a cumpărat acest Botticelli la New York în 1988 cu 80.000 de dolari.

Tot un record s-a înregistrat la New York pentru un desen de Auguste Bartholdi, din 1875, figurând celebra Statuie a Libertăţii din Golful New York, adjudecată cu 51.000 de euro. Ea s-a situat pe locul al doilea, primul rezultat revenind unui bronz din acelaşi an, reprezentând tot Statuia Libertăţii.

Auguste Bartholdi, Statuia Libertăţii, desen

Desenul fusese estimat la 6.000 de euro, din cauza stării proaste de conservare, dar amatorii nu au ţinut cont de acest lucru. Statuia se profilează într-o vastă panoramă a portului newyorkez. La acea dată, celebra “Flat Iron Building”, cu 22 de etaje, nu fusese încă ridicată. Desenul insistă mai ales asupra rolului de far al statuii, din coroana ei emanând raze cu caracter simbolic. Opera era considerată, la plasarea ei, drept o moştenitoare a celor şapte minuni ale lumii antice.

Proiectul de a oferi o statuie colosală pentru a celebra bicentenarul independenţei americane datează din 1865 şi i-a aparţinut omului politic Édouard de Laboulaye. Prima schiţă, în lut ars, păstrată în Muzeul de Artă din Lyon, datează din 1870.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.