Revoluţia gazelor şi a petrolului de şist în SUA i-a făcut să saliveze pe liderii europeni adunat la primul Consiliu European dedicat energiei care a avut loc după 2008.
Sub presiunea gazelor de şist
Până acum, soluţia gazelor de şist a fost prezentat că fiind salvatoare pentru că ar asigura independenţa energetică faţă de Rusia şi Gazprom. Mai nou însă, gazele de şist devin şi panaceul problemelor de competitivitate şi creştere ale economiei europene şi chiar al problemelor de…mediu.
“Preţul gazelor americane este de trei ori mai redus decât al celui din Europa, ceea ce creează o diferenţă de competitivitate a industriei care devine îngrijorătoare”, spune o sursă de la Elysee, citată de Liberation. Mai mult, SUA pot deveni exportatoare de hidrocarburi datorită revoluţiei gazelor de şist.
“Europa riscă să devină singurul continent dependent de import de energie”, a avertizat Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European. “În 2035, dependenţa noastră de importuri va fi de peste 80%.” Prin urmare, în această optică care se impune la Bruxelles, nu este deloc întâmplător că Polonia, România, Ungaria, Spania, Marea Britanie sau Lituania doresc să-şi utilizeze această bogăţie, mai mult ipotetică, a gazelor de şist.
Cu politica sa de renunţare treptată la energia nucleară, Germania Angelei Merkel cochetează şi ea cu exploatarea prin fracţionare hidraulică. Cât despre Franţa, aici sunt marile companii care fac presiuni: “Cum să reindustrializăm Franţa? Dincolo de competitivitate mai există un răspuns simplu: să explorăm şi să exploatăm gazul de şist din ţara noastră”, spune Laurent Parisot, preşedintele patronatului francez.
Şi acum urmează soluţia paradoxală pe care ar reprezenta-o gazele de şist. “Americanii au ajuns să exporte în Europa cărbune la preţ redus, pentru că nu mai au nevoie de el. Astfel, cărbunele a ajuns mai competitiv decât gazul pentru a produce electricitate în Europa. În medie, centralele pe gaz merg doar o zi din patru, în timp ce cele pe cărbune, mult mai poluante, funcţionează la capacitate maximă”, spune preşedintele GFD Suez, Gerard Mestrallet. Cu alte cuvinte, dacă UE doreşte să mai atingă ţinta de a reduce emisiile de dioxid de carbon cu 20% până în 2020, soluţia la care o obligă carbubnele ieftin american este dată de gazele de şist.
Adică UE doreşte să se axeze tot pe combustibilii fosili, fie ei şi mai puţin poluanţi.
O cale suicidară?
Nicolas Hulot, “trimisul special al preşedintelui Frântei pentru protecţia planetei” spune că priorităţile Europei ar trebui să fie dezvoltarea energiilor regenerabile. “Dacă este să păstrăm energia nucleară şi chiar dacă sporim capacitatea ei, cum estimează unii, nu vă pot spune decât că cu gazele de şist deznodământul nu va fi fericit. Este o traiectorie suicidară”, a spus Hulot în cadrul unei dezbateri cu patronatul francez, care cere menţinerea energiei nucleare, dar şi exploatarea gazelor neconvenţionale.
Franţa este un caz special, o ţară unde problema gazelor de sist poate fi rezolvată, dacă este voinţă politică, prin simpla intrerpretare a Constituţiei. Articolul cinci al Constituţiei franceze introduce principiul precauţiei în ce priveşte tehnologiile şi impactul lor asupra mediului. Introducerea acestui principiu s-a făcut în 2005. Rămâne de văzut cum va arăta nouă Constituţie a României la acest capitol.
Gazele care apar şi dispar
Se pune însă problema, dincolo de raţiunile de mediu, dacă gazele de şist reprezintă resursă energetică a viitorului. În SUA, exploatările au început cu cel mult 15 ani în urmă şi nu la o scară foarte mare. În Polonia, una din ţările europene cel mai avansate la capitolul explorare, rezultatele nu au fost cele aşteptate. Un studiu din 2011 al Agenţiei pentru Administrarea Înformaţiilor Energetice din Statele Unite arăta că Polonia are rezerve care i-ar asigura independenţa energetică pentru 300 de ani. Imediat, Chevron, Exxon Mobil şi ConocoPhillips şi-au anunţat intenţia de a explora zăcămintele.
Şi au fost primite. Nu mai că, imediat ce Parlamentul polonez a început să dezbată o nouă lege a redevenţelor, cu aplicabilitate în 2015-2016, Institutul Geologic Naţional al Poloniei a lansat, împreună cu US Geological Survey (USGS), un studiu care arăta că nu sunt decât rezerve pentru 30 de ani, că ele sunt greu de exploatat, cu costuri mai mari decât se estimase, că Polonia nu are suficientă infrastructură, etc. Adică totul pentru că marile companii să aibă motive să ceară reducerea redevenţelor. Acum, Polonia a anunţat că doreşte să taxeze cu peste 50% profiturile companiilor care ar exploata gaze de şist şi că acestea nu pot aface asta decât în consorţiu cu firme de stat poloneze. Companiile americane au început să se retragă, în aceste condiţii.
Să fie toate cele de mai sus dovezi că extrem de prooccidentalul guvern de la Varşovia a început să facă jocul Gazpromului în faţa unei revoluţionare tehnologii americane? Sau mai degrabă că urmăreşte obţinerea unui maxim de venituri pentru buget şi certitudinea că gazele de şist sunt o sursă reală de energie şi nu o bulă speculativă?
O luptă geologică şi geopolitică
Aflată sub presiunea americană şi cea rusă în materie energetică, UE pare tot mai aproape să păşească pe calea exploatării gazelor de şist. Presa de main stream vede tot mai des în spatele campaniilor iompotriva exploatării mâna Gazpromului, iar ONG-urile verzi sunt tot mai des discreditate. Pe de altă parte, acestea din urmă acuză că statele membre şi UE cedează mult prea uşor în faţa lobby-ului marilor companii petroliere americane, deţinătoarele tehnologiei. Le şi acuză că se comportă precum producătorii de ţigări în anii ’60, atunci când se finanţau campanii care să arate că fumatul nu dăunează sănătăţii…
Se adaugă la cele de mai sus şi un studiu confidenţial a serviciului de informaţii german (BND), care arăta că SUA vor deveni exportatoare de gaze naturale până în 2020. La acest studiu care s-a scurs către presă nu a existat nicio ripostă din partea geologilor şi nici a geopoliticii, ruse cel puţin. Preşedintele Vladimir Putin insuşi a declarat că Rusia trebuie să fie “atentă” la revoluţia gazelor de şist. “Cât despre întrebarea dacă Gazprom a ratat revoluţia gazelor de şist sau nu, aceasta este o întrebare dificilă, care nu are încă un răspuns”, a spus Putin.
Preşedintele Gazprom, Alexei Miller, susţine însă că întreaga modă a gazelor de şist, apărută într-un interval extrem de scurt, imediat după debutul crizei economice, nu este decât o bulă bursieră destinată investitorilor naivi. Pentru şeful Gazprom, gazele de şist nu au cum să detroneze Gazprom din poziţia de mare exportator în UE, tehnologia de extracţie americană reprezintă o reuşită, dar necum o revoluţie, iar rezervele de gaze de şist sunt şi ele epuizabile. Asadar, nicio ameninţare la adresa supremaţiei Rusiei.
Având în vedere antagonismul studiilor prezentate de companiile petroliere americane, de institutele din SUA şi de ONG-urile europene şi de petroliştii ruşi, cu siguranţă una dintre cele două tabere se înşeală, cel puţin ca în cazul psihozei provocată de teoria oil peak, în anii ’90.
Şi mai este sigur că gazele de şist produc profit chiar înainte de a se cunoaşte dacă şi cât există într-o anumită ţară şi cu mult timp înainte de a fi ajuns la utilizatorul final. În 2011, Ministerul Mediului din Polonia a acordat 109 concesiuni pentru explorarea gazelor de şist, multe prin luare de mită. The Economist scria cu surprindere despre preţul concesiunilor-o sută de euro, dar şi despre cel al mitelor, de doar câteva mii de euro. Atât a „transpirat” pentru presă la Varşovia. Va descoperi oare The Economist în România acelaşi “chilipir”?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.