La Galeria H’Art a fost vernisată recent expoziţia Geometria magmei a pictorului Marin Gherasim. O inspirată alegere, acum, înainte de Crăciun, a creaţiei unui artist ale cărui opere se constituie într-un drum de descoperire şi de apropriere a sacrului.
Sunt etalate lucrări mai vechi, dar şi o serie de piese realizate anul acesta, mărturie (dacă mai era nevoie) a continuităţii şi, în acelaşi timp, a capacităţii artistului de a se înnoi în modalităţile de expresie şi în afirmarea crezului său.
Poarta
Operele lui Marin Gherasim aparţin unor cicluri care au jalonat demersul său artistic de-a lungul anilor, demersul unui căutător şi mărturisitor, prin lucrările sale, al sacrului.
„Mă consider un pictor care tratează subiectele prin simboluri şi prin aluzii, ca pe vremea primelor secole creştine. Ale celor care au trebuit să se retragă în catacombe şi să lucreze cu simboluri cunoscute numai de comunitatea lor”.
Absida, 1977
Elementele încă expresioniste ale compoziţiilor de tinereţe s-au coagulat, treptat, în arhitecturi ce au devenit o constantă a creaţiei ulterioare. Megalopolisul a cedat locul Drumului, drum către Marele semn, mai ales. Pentru că, din acest moment, elementul arhitectonic, mai ales bolta, a însumat căutările spirituale ale creatorului. Ele vin din moştenirea bizantină pe care Marin Gherasim a primit-o în Bucovina natală, sunt filtrate prin sensibilitatea proprie, dar şi printr-o filosofie din ce în ce mai cristalizată. Bizanţul devenirii spirituale.
Ceea ce captează atenţia în creaţia lui Marin Gherasim este capacitatea de a conferi expresionismului foarte special pe care îl practica, prin rigoarea compoziţiei, prin sensul constructiv al imaginii, trăsăturile clasicismului. Neliniştea, căutarea se produc, în esenţă, sub semnul seninătăţii, al înţelepciunii.
Memoria Absidei de aur, 2007
„Pictura aceasta propune şi oglindeşte unitatea materiei şi a Universului. Nenumăratele forme pe care le îmbracă (şi le combină) fluxul unic al vieţii, mai degrabă înlăturate, sunt trecute prin operaţii de filtrare, reducere la numitorul comun şi esenţializate, ca să fie dat în vileag conţinutul ultim şi trăsăturile de temei, dincolo de ceea ce, oricât de fermecător, de insinuant, nu-i decât pitoresc, localizare, marginalitate subţire. (…) Meritul lui Marin Gherasim e de a fi creat o pictură care paradoxal şi antinomic se impune ca deopotrivă abstract-geometrică şi emoţional fascinantă”, scria Nicolae Steinhardt.
Fereastra
Cupola, Porţile ce seamănă tot mai mult cu uşile împărăteşti ale bisericilor, Pragul, Tronul, Absida, Armura – veşmânt liturgic, Scutul formează cadrul pentru căutarea Adevărului. Formele sunt din ce în ce mai epurate, arhitecturi clare, în interiorul cărora, de multe ori, accidentul plastic devine semnul frământării, al decriptării mişcărilor vieţii şi sufletului. Se păstrează interesul artistului pentru funcţia expresivă a culorii, aşternută în subtile armonii, ca în Fântâna, sau în combinaţii contrapunctice (unele piese din ciclul Memoria absidei). Pensulaţia nervoasă, punctiformă uneori, introduce mişcarea, neliniştea, scrisul intervine ca adjuvant al memoriei.
Înălţarea turnului
A apărut apoi Turnul şi mai ales Construirea turnului care înseamnă, în viziunea artistului construirea propriei fiinţe. “Indiferent dacă ceea ce face un artist este bine primit sau tratat cu indiferenţă sau cu ostilitate, acesta îşi construieşte turnul în orice situaţie pentru că este un imperativ categoric de a-şi realiza proiectul”.
Bine impostat, Turnul este, în acelaşi timp, o ridicare către înalt, cu retragerile formale succesive ale motivului.
Stabilităţii Absidei care este, de fapt, motivul tutelar al creaţiei sale, i se adaugă o mai accentuată aspiraţie către drumul spiritual. Ea apare în Ferestre, cu fantele lor străbătând masa construcţiei într-o ascensională mişcare către cer. Un proces de înălţare a fiinţei. Este o nuanţă uşor diferită. Este înrudită cu tema Porţii, dar este o fantă foarte îngustă, tema verticalităţii, a axialităţii. “Această fereastră este un fel de axis mundi prin care percepem realitatea. Printr-o fantă foarte îngustă care cere un efort de concentrare, de adunare a puterilor spirituale. Nu mi se revelează realitatea de dincolo. Sunt însă nuanţe la care am reflectat a posteriori”.
Înălţarea turnului 2
În actuala expoziţie regăsim acest efort, mai acut încă, în Arca, o compoziţie aproape monolitică, romboidală, în care o linie fină conduce spre acoperişul triunghiular, surmontat sau nu de o cruce. Indiferent de prezenţa sau absenţa motivului religios, sentimentul de împlinire a căutării, din ce în ce mai prezent în ultimii ani în creaţia lui Marin Gherasim, este uşor perceptibil.
De altfel, toate subiectele lui Marin Gherasim, indiferent de ciclul căruia îi aparţin, sunt părţi ale unui acelaşi univers, cel al bazilicii, ce se pot recompune oricând într-o unitate.
O unitate în care îmbinarea părţii de materialitate a lumii, chiar de senzorialitate, cu un hieratism al formei globale, întâlnirea geometriei cu materia construiesc un crez.
Turn de veghe
Pictura sa explorează universul simbolic al arhitecturii şi ritualurilor religioase ortodoxe, reordonat pe pânză în geometrii abstracte şi culori vibrante. Discursul artistului ilustrează constant ideea rememorării lucrurilor importante, împotriva entropiei omului şi a lumii. În anii în care regimul comunist dărâma bisericile, Marin Gherasim le reconstruia simbolic în picturile sale. Astfel, a început să picteze abside în anii 1973-1974, iar de atunci a dezvoltat mereu tema, în cicluri numite Memoria absidei sau Zidirea, “care reflectă recurent aspiraţia spre durabil, raţionalitatea şi calmul edificării, dar şi violenţa istoriei” – cum spune artistul.
Marin Gherasim se află tot timpul în căutarea a ceea ce el numeşte A patra dimensiune. Şi pare, privindu-i picturile, să fi descoperit drumul către ea.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.