George Banu, primul român laureat cu Grand Prix de l’Académie Francaise pour la Francophonie

Cunoscutul teatrolog George Banu, Profesor Emerit la Sorbonne Nouvelle, a primit Marele Premiu al Academiei Franceze, în cadrul şedinţei solemne care a avut loc la Paris, în prezenţa filozofului Jean Louis Marion, a secretarei perpetue a Academiei, Hélène Carrère D’Encausse, şi a fostului preşedinte al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing. Premiul i-a fost acordat pentru difuzarea culturii franceze în lume.

Este o recompesă ce se acordă operei unei persoane care lucrează în domeniul francofoniei şi care a contribuit, la scară internaţională, la apărarea şi strălucirea culturii franceze.

Pentru prima dată acest premiu a fost acordat unui intelectual de origine română, omul de teatru George Banu, stabilit în Franţa din 1973.

George Banu, un redutabil teatrolog, un expert al Parisului

E.S. François Saint – Paul, ambasadorul Franţei în România, a trimis un mesaj de felicitare laureatului: “Mă bucur să-i adresez domnului George Banu cele mai călduroase felicitări şi îi doresc mult succes în viitor. Cred că domnul George Banu, la fel cu alte nume de referinţă, printre care îi amintesc pe Cioran, Eliade şi Brâncuşi, contribuie la punerea în valoare a frumoaselor relaţii franco-române şi la relaţia dintre cele două culturi care n-au încetat niciodată să se îmbogăţească reciproc”.

George Banu a împlinit 40 de ani de viaţă pariziană. Tânărul asistent ajuns în 1973 pe malurile Senei a devenit între timp profesor universitar de studii teatrale la “Sorbonne Nouvelle”, Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene.

O asemenea aniversare l-a determinat pe George Banu să-şi descrie “Parisul personal”, volum în care reuneşte locurile şi monumentele care-i sunt cele mai familiare şi mai apropiate afectiv.

Locuri celebre şi spaţii secrete se reunesc pentru a constitui o identitate urbană marcată de experienţa unui emigrant care, în timp, a devenit un expert al Parisului.

O ocazie de a urmări totodată reperele unei „autobiografii urbane” şi de a descoperi un Paris dublu, când secret, când exemplar.

Admirând Sena

“Revenind la Bucureşti în ianuarie ’90, după aproape douăzeci de ani de absenţă, în plină agitaţie şi confuzie, dincolo de revederea oamenilor, prieteni, taximetrişti, vânzători de ziare, în singurătate, am reinvestit locurile mele, ca şi cum astfel reluam legătura cu mine însumi… atunci! Cotrocenii cu străzile lui de doctori, nod de iubire şi melancolie precoce, Grădina Botanică, refugiu frecvent al studentului ce fusesem de mult, Teatrul Bulandra cu «Livada» lui Pintilie, «Biedermann», tot al lui, Clody Berthola, Cottescu, Rebengiuc… Spaţiul meu, în ciuda temerilor, rămăsese intact. Mă recunoşteam, aparţineam acestor străzi şi parcuri şi, la rândul lor, îmi spuneam naiv, ele îmi aparţineau… ne eram reciproc indispensabili. La ora regăsirii mă reconforta, ceea ce la Paris nu cunoscusem, ataşamentul apartenenţei. Aici nu eram străin, îmi aveam propriul teritoriu şi îi reinvesteam reperele. Un om singur, călător pasager în oraşul tinereţii dispărute, iată ce eram când reveneam la Bucureşti!”

Astfel îşi începe George Banu clipele de reîntâlnire cu ţara natală.

Apoi, în Parisul public, şi-a desenat un Paris personal. Un Paris ce nu are nimic turistic. Un Paris în care se recunoaşte. Un oraş în mijlocul oraşului. Parisul personal e concluzia unei integrări în spaţiu şi a unei coabitări în timp.

“Nu uităm spaţiile unde am avut întâlnire cu noi înşine şi la care… ne-am reîntors! Ele implică o operaţie dublă, de descoperire şi revenire, cuplu indisociabil, matrice a memoriei ce se nutreşte din hazardul accidentului şi exerciţiul repetiţiei. Locuri urbane care poartă amprenta oamenilor pe care i-am frecventat şi totodată a martorului care am fost. Triunghi ce reuneşte biografii şi construcţii. Din alianţa lor se iveşte acest far în noaptea uitării care e locul de memorie, loc produs de sine însuşi, loc semnat şi nu doar rapid fotografiat. Fiecare suntem fructul privirii şi al destinului noastru. E ceea ce descopăr pe unul din podurile Parisului. Aici nu sunt nici total integrat, nici definitiv emigrat: ambiguitate a unui statut în care mă recunosc, pe care îl admit şi accept. Insolubilă sfâşiere! Autobiografia urbană o implică şi, astfel, prezervă drama exilatului, dar în acelaşi timp o atenuează graţie frumuseţii care, fără a-l vindeca, l-a salvat, totuşi”

George Banu. Foto Sebastian Marcovici

“La distanţă de 4 decenii de la «debarcarea» lui Biţă Banu la Paris, am simţit că într-un fel pentru el cercul se închidea, ţara din care fugise îi găzduia, pe teritoriul său de la Paris, această sărbătorire, iar rana provocată de prieteni pierduţi sau îndepărtaţi în acest răstimp era vindecată de prezenţa unora neaşteptaţi.

Şi i-am mulţumit în gând pentru că mi-a dat şansa să-l cunosc atât de bine”, mărturisea Felix Alexa, aflat la o mare distanţă de George Banu acum, la Seul, unde montează un spectacol de teatru.

„Suntem onoraţi că o personalitate ca domnul George Banu a primit Marele Premiu al Academiei Franceze şi îl felicităm din inimă. Suntem onoraţi şi pentru faptul că domnul George Banu este consilier al Teatrului Naţional Radu Stanca, al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu şi profesor al Universităţii Lucian Blaga, iar implicarea domniei sale în proiectele pe care le desfăşurăm este întotdeauna o garanţie a excelenţei”, a declarat Constantin Chiriac, preşedinte al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.

George Banu (n. 22 iunie 1943, Bucureşti) este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, şi un eseist de reputaţie mondială. George Banu şi-a dedicat opera critică regiei moderne şi figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). A făcut parte din echipa de conducere a celebrei reviste Travail théâtral şi a fost redactor-şef al revistei Arta teatrului (1981‑1988), publicată de Théâtre National de Chaillot, condus pe atunci de Antoine Vitez. A fost director artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor în anii 1991 şi 2000. Ales de trei ori preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, este în prezent preşedinte de onoare al acesteia. Este, de asemenea, preşedintele Premiului EUROPA pentru teatru. A fost de două ori laureat al UNITER, iar în 2007 a primit Premiul Prometheus pentru întreaga activitate.

În prezent conduce revista Alternatives théâtrales şi coordonează colecţia Le Temps du théâtre la Editura Actes Sud. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi româneşti şi europene. A predat în Statele Unite, Canada, China şi a animat evenimente teatrale în diverse capitale ale lumii.

Este membru de onoare al Academiei Române.

Este responsabil (alături de Mihaela Tonitza‑Iordache) al reputatei antologii Arta Teatrului şi coordonator al volumelor colective Teatrul de artă, o tradiţie modernă, Repetiţiile şi teatrul reînnoit, De la vorbă la cântec.

În 2013 i-a fost consacrat volumul de studii şi eseuri Călătoriile sau orizontul teatrului, avându-i ca autori, printre alţii, pe Eugenio Barba, Peter Brook, Andrei Şerban, Ariane Mnouchkine, Radu Penciulescu şi Niky Wolcz.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.