George Tomaziu

George (Gheorghe) Tomaziu, pictor, grafician, poet, memorialist. *4 apr. 1915, Dorohoi, jud. Botoşani – † 3 dec. 1990, Paris, Franţa. Tatăl: Gheorghe, avocat; mama: Lucreţia (născută Enescu), vară primară a lui George Enescu. Copilăria şi adolescenţa petrecute în oraşul natal. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul „Grigore Ghica Voievod” din Dorohoi. Studii de pictură la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (1933-1936), la clasa pictorului Francisc Şirato (examen de licenţă în 1937), completate cu câteva călătorii la Viena, München şi Dresda. Ucenicie artistică la Paris, cu André Lhote (1938-1939).

În perioada imediat premergătoare războiului, precum şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial lucrează pentru serviciile secrete britanice, cărora le transmite informaţii despre mişcările trupelor ger. din România şi de pe frontul de est. „Începând cu 1941 face parte dintr-un grup francez de Rezistenţă, din care mai făceau parte lingvistul Pierre Guiraud, profesor la Institutul Francez, Marcel Fontaine, tot de la acest Institut, preotul [V.] Laurent, care conducea institutul de bizantinologie, Georges Durand care făcuse parte din Misiunea Berthelot, Pierre Boullen, consulul Franţei la Timişoara. Acest prim nucleu al Rezistenţei s-a alăturat Serviciilor engleze de informaţii, al căror responsabil era preotul Alexander Eck, profesor de bizantinologie. Activitatea de rezistenţă îl face să plece la Odessa, unde este decorator la Operă […]. În tot acest răstimp trimite informaţii asupra mişcării trupelor germane şi a maltratării populaţiei [evreieşti] de către nazişti” (Gabriel Mardare). În toamna anului 1942 e încadrat de Intelligence Service ca locotenet al Maiestăţii Sale britanice. Organizează, la rîndul său, un grup clandestin de colab. din care a făcut parte şi italienistul Alexandru Balaci. Arestat în iun. 1944, e transportat la Odobeşti, anchetat şi bătut pentru a dezvălui numele celorlalţi membri ai reţelei de spionaj. „Gestapo-ul a cerut să fiu predat, dar, dat fiindcă tatăl meu a fost senator liberal şi avea foarte multe relaţii cu mediile puterii […], am scăpat doar bine bătut […]” (cf. B. Elvin). Eliberat în acelaşi an de la închisoarea militară Malmaison din Bucureşti, după consumarea evenimentelor de la 23 aug. „După război, în timpul comunizării forţate a României, Tomaziu a continuat să transmită la Londra informaţii despre samavolniciile comise de forţele de ocupaţie sovietice [între altele, despre deportarea saşilor şi şvabilor]” (Vasile Igna). Colab. cu ilustraţii de texte literare şi cu portrete la rev. Lumea, condusă de G. Călinescu.

În această perioadă ilustrează o ed. pentru bibliofili din „Craii de Curtea-Veche” de Mateiu I. Caragiale. „Nu credem că o altă carte a fost ilustrată la noi mai artistic şi mai adecuat ca aceasta şi nu ştim un alt pictor român care să se fi identificat, nu cu aspectul exterior al unei cărţi, ci cu însăşi substanţa ei, cu tonalitatea şi atmosfera-i sufletească, astfel ca imagina colorată să sugereze sau să fie echivalentul pictural al textului” (Petru Comarnescu). G.T. se numără printre primii artişti „care demască masacrul evreilor de la Brailov, din Ucraina, expunând la Salonul oficial lucrarea «Ucide!» Brailov 3 iulie 1942; îi pozează cunoscutului sculptor Gheorghe Anghel pentru statuia lui Ion Andreescu, din parcul Ateneului (sic)” (Adina Zorzini). Rearestat în mar. 1950, e acuzat de spionaj în favoarea britanicilor („crimă de înaltă trădare”) şi condamnat de Tribunalul Militar din Bucureşti la 15 ani muncă silnică. Cf. propriilor amintiri, consemnate ulterior, la procesul din 1950, Geo Bogza a pătruns în sala tribunalului, fără să fi fost citat, şi a depus ca martor în favoarea acuzatului. În momentul arestării, îi sunt confiscate scrisorile primite de-a lungul anilor de la George Enescu. Eliberat în sep. 1963, ca urmare a punerii în aplicare a decretului de graţiere nr. 551 / 1963, referitor la deţinuţii politici din R.P.R. Până în 1965 este împiedicat să expună şi să se înscrie în Uniunea Artiştilor Plastici. „A putut trăi doar mulţumită portretelor comandate de diplomaţii occidentali. […] În 1969 părăseşte România datorită repetatelor intervenţii ale guvernului britanic” (Gabriel Mardare). Locuieşte întâi la Londra, apoi la Paris. Din 1972 participă cu expoziţii personale la galerii din Paris, Londra şi Köln. În exil a colab. cu vss. şi recenzii la rev. „Ethos” şi „Limite”. A fost inclus de Zahu Pană în antologia intitulată „Poezii din închisori” (1982). „Jurnalul unui figurant”, scris la Paris în limba fr., din 1976 până în 1989 („Figurant d’époque”), cuprinde amintiri din călătoriile întreprinse înainte de război la Viena, Paris, München, Berlin şi Dresda, unde G.T. s-a familiarizat cu viaţa artistică, detalii în legătură cu activităţile clandestine din timpul războiului, cu perioada petrecută la Odesa, cu arestarea, anchetarea şi tratamentul la care a fost supus în închisorile din R.P.R. (Jilava, Aiud, „mama puşcăriilor”, unde este însărcinat să ilustreze gazeta de perete „Vigilenţa”, Piteşti, Ploieşti, din nou Piteşti, unde respinge propunerea de a deveni informator al Securităţii în schimbul eliberării, Dej, Gherla). […]

Fragment din Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989, Florin Manolescu, Editura Compania, Bucureşti, 2010

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.