Gheorghe Costinescu, Concert aniversar la New York

Primăvara îşi arată întreaga-i splendoare la New York, invadând străzile. Pieţele şi parcurile sunt pline de pomi înfloriţi, de magnolia şi cireşi japonezi, de tufe de azalea şi lalele de toate culorile, enorme, cocoţate pe tulpinile lor atât de înalte. Narcise, zambile albastre, pansele împânzesc fiecare petec de pământ din vecinătatea arborilor, din ghivecele enorme ce străjuiesc intrarea în clădiri şi se reflectă în faţadele de sticlă ale zgârie-norilor. M-am dus însoţită de toate aceste imagini la Kaufman Music Center din New York, ca să ascult concertul aniversar dedicat compozitorului, muzicologului, profesorului universitar şi artistului vizual Gheorghe Costinescu, sărbătorit de Alianţa compozitorilor americani şi de Prietenii maestrului, pentru creaţiile sale, realizate în cei 45 de ani, de când s-a stabilit în America. Am urcat treptele ce duc spre celebra sală Merkin Hall, care adăposteşte evenimente de mare prestigiu. Este considerată o sală cu o acustică desăvârşită care conferă eleganţă şi intimitate. Fiind preferată de compozitori şi de interpreţii multor săli din New York . În plus, e în centrul metropolei.

Maestrul Gheorghe Costinescu, „un compozitor cu o rară gamă de creativitate”

La finalul concertului, primind aplauze

Înainte de concert, l-am salutat pe maestrul Gheorghe Costinescu, confirmându-i prezenţa mea. Am avut bucuria s-o cunosc tot în acel moment şi pe soţia compozitorului, născută în Germania, unde s-au întâlnit, de altfel, în perioada studiilor de la Köln, când Gheorghe Costinescu l-a avut ca profesor pe celebrul Karlheinz Stokhausen. A fost o perioadă definitorie în evoluţia sa, care a consolidat şi extins experienţele formative avute la Conservatorul din Bucureşti, alături de Pascal Bentoiu şi Mihai Jora. Lucrarea de licenţă şi-a susţinut-o cu maestrul Mihai Jora, după care a studiat la Köln cu Stockhausen şi apoi, cu Luciano Berio, la celebra Juilliard School din New York. În Europa, a mai studiat cu Nadia Boulanger, o compozitoare care a avut o influenţă covârşitoare asupra câtorva generaţii de muzicieni, care i-au fost studenţi. A studiat şi cu Henri Pousseur, considerat un reprezentant al Şcolii de la Darmstadt, cunoscut prin instrumentarea serialismului, a formelor aleatorii, a structurilor şi stilurilor , considerate ireconciliabile, precum o alăturare între Schubert şi Webern. Henri Pousseur mi se pare a fi un neobosit generator şi catalizator în muzica secolului XX şi XXI, cu seria lui Madrigal I, I, II şi III, cu opera Votre Faust şi “sateliţii” ei, Miroir de votre Faust, Jeu de Miroirs de Votre Faust, Phonemes pour Cathy, Chroniques canines, Apotheose de Rameau, Flexions, Couleurs croisees, atâtea creaţii şi idei pentru intersecţii şi palimpsestele sonore.

Yungee Rhie, soprana din Jubilus

Din galeria maeştrilor care l-au marcat, nu lipseşte Olivier Messiaen, unul dintre compozitorii care şi-au pus un sigiliu de neignorat asupra creaţiei muzicale din secolul XX.

Organist şi ornitolog, compozitor, având o complexitate a ritmurilor, unică, consolidând punţi între Orient şi Occident, profesor de armonie şi compoziţie care a format viitoare personalităţi renumite, precum Quincy Jones, Pierre Boulez şi pe Karlheinz Stockhausen, Messianen vedea colorat, audiind muzica scrisă ori muzica păsărilor sau a îngerilor acompaniindu-l pe Francisc d’ Assisi. Serialismul pe care l-a impus se întâlneşte, în cazul lui, fenomenul denumit synaestesia, construit într-o creaţie a lui Gheorghe Costinescu, Synesthesia. Înregistrată prima oară în 1973.

Lucy Shelton şi Stephen Gosling în concert

În 1976, Gheorghe Costinescu a primit titlul de doctor de la Columbia University, unde a studiat cu Chou Wen-Chung, un important compozitor de origine chineză, devenit cetăţean american, care a fost susţinut şi influenţat de compozitorul francez Edgar Varese, părintele începuturilor muzicii electronice. Merită evocat acest arbore al influenţelor şi bogăţiei de altoiuri ce dau originalitate, modernitatea şi expresivitatea muzicii compuse de Gheorghe Costinescu, şi dezvăluie afinităţile elective ale compozitorului. Seria acestor modele ne oferă şi cheia tuturor valenţelor ce plămădesc personalitatea sa, activitatea de compositor, dirijor, pianist, profesor universitar, muzicolog şi teoretician. Nu trebuie să uităm că muzicianul de anvergură e dublat de calităţile de artist visual, fiind creatorul unor performanţe şi compoziţii multi media.

String Quartet. Galina Zhdanova, Erik Peterson, Emily Ondracek-Peterson, Adrian Daurov. Photo credit Greg Kessler

Stabilit la New York de 45 de ani, Gheorghe Costinescu e cunoscut pe scenele mari ale lumii muzicale, graţie compoziţiilor sale de muzică de cameră, corală, simfonică, experimentelor muzical-vizuale, spectacolelor multi media. Un număr impresionant din lucrările sale au avut premiera şi s-au bucurat şi se bucură de succes şi notorietate, în SUA, Europa, dar şi la Festivalurile internaţionale de muzică şi artă contemporană de la Royan, din Franţa, Shiraz Persepolis, declarat de Artforum “one of the most adventurous and idiosyncratic festivals in the world”, sau la Festivalul de muzică contemporană de la Tanglewood.

Programul concertului

Recepţia de la Merkin Center. Doina Uricariu, Ghe. Costinescu şi muzicienii din concert

Programului concertului aniversar a cuprins creaţiile compozitorului pe mai multe din direcţiile abordate, într-o carieră de anvergură. Impresionant acest program şi prin explicaţiile şi notele scrise de compozitor, în dreptul fiecărei creaţii, pornind de la elemente de istorie, compoziţie şi structură şi ajungând la semnificaţii şi un credo artistic. Sonata pentru pian, compusă în România în 1957, a fost revăzută, de fapt recompusă, în 2007-2008, după jumătate de secol, când partitura a introdus şi actualizat un potenţial, doar enunţat în prima variantă. Compozitorul a adăugat “palimpsestul” acestei sonate, stratificat de-a lungul timpului.

Imagine din concert

Pianistul Stephen Gosling, cunoscut prin abordarea muzicii moderne şi stilul lui complex de a aborda partituri cu o tectonică şi un cromatism imprevizibil. A fost aplaudat pentru arta cu care a interpretat cele trei mişcări ale Sonatei, Moderato energico, Andante poco rubato, şi Presto con fuoco. El a impresionat în partea a doua, care combină variaţia şi o imprevizibilitate a formelor.

O înregistrare a ultimei părţi a fost făcută în 1957, în studioul Radiodifuziunii din România. Ar fi interesant să comparăm cele două versiuni şi interpretări. În plus, trebuie remarcată intersectarea momentelor lirice, flashurile neşteptate, stratificarea în ecori, elementele de jazz şi de ragtime, semnalate în comentariul său de compozitor.

Kaufman Music Center New York

Pianistul Stephen Gosling a interpretat şi o lucrare datând din 2011, Essay in Sound pentru pian, pe care Gheorghe Costinescu o consideră un autoportret şi o profesiune de credinţă, un fel de dezvăluire a artei şi uneltelor sale. Traduc textul original din engleză: ”Essay in Sound reflectă modul în care gândesc şi interpretez. Ceea ce simt faţă de acest instrument. Gramatica acestei lucrări diferă de principiul de a construi un edificiu muzical, pornind de la o singură celulă sau idee. Aici există mai multe tipuri diferite şi disparate de enunţuri scurte, care sunt introduse şi dezvoltate, fiecare în felul lui, în vreme ce se îmbină, mai mult sau mai puţin, într-un discurs al tuturor acestor entităţi. Piesa i-a fost dedicată pianistului Stephen Gosling, care a interpretat-o, în premieră, la ACA Summer Festival, ACA fiind Alianţa Compozitorilor americani. Premiera a avut loc la Symphony Space Thalia Hall, o sală de mare prestigiu, din New York, în 13 iunie 2011.

Juilliard School of Music Alice Tully Hall

One minute Tribute, o creaţie dedicată instrumentelor de percuţie, a fost compusă în memoria victimelor din 11 septembrie 2001. Lucrarea a fost interpretată, sub bagheta compozitorului, care a dirijat ansamblul de percuţionişti de la Lehman College. Caracterul solemn, ceremonial, de recviem şi prinos absolut s-a completat vizual prin filmul realizat în 2015, un dialog vizual şi muzical, completat de secvenţele de animaţie şi acel Tribute in Light, pornind de imaginile lui Dan Nguyen, coloanele de lumină tăind cerul, asemeni memoriei. Ca un fulger justiţiar sau precum lumiile unui far, diriguitoare.

City Waves:A Portrait in Sound of New York este o creaţie ce defineşte polivalenţa compozitorului şi întinderea spaţiilor şi combinaţiilor muzicale. Colajul între muzica electronică şi sunetele inventariate ale oraşului creează peisaje, scenarii şi şi distribuţii sonore, o senzaţie de trepidaţie, de verbios Decameron muzical modern. Muzica înregistrează precum un seismograf sau o electrocardiogramă, mişcarea, ritmurile, sincopările, înaintarea şi retragerea valurilor sonore. O maree de sunete, un bric a brac sonor. Alaiul carnavalesc al sunetelor şi zgomotelor unei metropole. Auzim vocea anonimă din vagoanele de metrou, trapul cailor ce plimbă în şarete şi trăsuri multicolore turişti, în Central Park, motoare de motociclete ambulate, picamere trebăluind într-o asurzitoare cavalcadă, elicoptere care se apropie şi se îndepărtează, sirene ale maşinilor de poliţie, de salvare sau de la pompieri, aplauze, muzică de jazz, fragmente corale, clopotele unor biserici sau catedrale… Fragmentul de jazz la pian este interpretat de Gheorghe Costinescu. Fluxul şi refuzul muzicii enviromentale, concrete, dialogul între actanţii sonori e admirabil ţesut, într-un dramatism de emoţii şi percepţii, de care nu este deloc străină ironia. Mi-am amintit de celebrul adagio de la musique avant toute chose. Şi de trepidaţia muzicii de film citadin.

Kaufman Center, Merkin Concert Hall New York

Prima versiune a acestei compoziţii a fost creată în 1985, la Lehman College, unde maestrul Gheorghe Costinescu a predat, conducând programul de muzică electronică.

Gheorghe Costinescu mi-a răspuns, întorcând capul spre mine, în clipa în care a auzit apelativul “Profesore”. A fost profesor la Julliard School, la Columbia University, la New School of Social Research, a condus programul de muzică electronică de la Colegiul Lehman, care ţine de City University of New York, de unde s-a pensionat în 2003. A primit numeroase premii şi burse pentru creaţie şi cercetare. De la Academia Română, Premiul George Enescu. De la American Academy of Arts and Letters, în New York. De la The National Endowment for the Arts, de la The New York Foundation for the Arts, de la American Music Center, de la Ford Fondation… Premiul Alexander GretchaninMemorial, conferit de Julliard School, burse de la Mc Dowel l Colony, Yaddo şi de la Virginia Center for Creative Arts.

Stephen Gosling

Maestrul Gheorghe Costinescu a publicat o mulţime de studii, articole şi cercetări dedicate muzicii contemporane, esteticii comparate, şi a publicat un tratat de fonologie, A Treatise of Phonology.

Creaţia compozitorului de origine română ar trebui să fie cunoscută în România.

Voci interioare, sinestezii, sunete animate

Mihail Jora

În Merkin Concert Hall, programul concertului aniversar se desfăşoară cu o precizie şi într-o linişte, impecabile. Vorbim în pauză, stabilim să continuăm discuţia la recepţia ce va urma după concert. Sala de peste cinci sute de locuri e plină de muzicieni, compozitori, interpreţi, muzicologi. Cu toţii au venit să-şi manifeste o preţuire profundă faţă de compozitorul născut în România care şi-a construit un drum prestigios, sculptând, desenând, structurând noi orizonturi în lumea muzicii moderne, noi arhitecturi sonore, acele noi hibridări pozitive, despre care scria Piaget.

Ascult Voices Within, o piesă compusă pentru un solo de vioară care încorporează teme sau enunţuri în contrast, cu lungile aşteptări de a primi sunetele, această linişte care tensionează şi cravaşează galopul sonor. Alaiul de voci. Suprapuneri, relaţii între un soi de pre-limbaj şi fragmente de Babel sonor. Virtuozitatea Capriciilor luiPaganini e răsturnaţă în tensiunea imprevizibilului, aleatorului, în balansul dintre entropie şi negentropie. Nu e doar muzică, e şi o zbatere, o arheologie şi geologie în materialul sonor. Găsirea vocilor şi filoanelor lăuntrice, o preluare de noi energii, coabitare şi provocare, structurare şi destructurare. Muzica vocilor interioare a fost compusă anume pentru violonistul Şerban Lupu, pentru un mare virtuoso, piesa îi este de altfel dedicată.

Compozitorul român Pascal Bentoiu

Implicarea artelor vizuale, desenul, de astă dată, asociat muzicii, pune în valoare o coardă nouă a creaţiei maestrului Gheorghe Costinescu. Tai Chi on the Hudson este o lucrare scrisă pentru cvartet de coarde, completată de animaţia unor imagini însoţite de un text scris pentru o clasă care participă la cursuri de arte marţiale. O clasă condusă de Sylvana Pizzuti, căreia compoziţia îi este dedicată. Compozitorul a desenat fiecare poziţie din Yang Long, apoi a compus muzica pentru cvartetul de coarde. Au interpretat Emily Ondracek-Peterson, Galina Zhdanova, la vioară, Erik Peterson, la violă, Adrian Daurov, la violoncel, desenele şi animaţia lor fiind realizate de Gheorghe Costinescu. Compozitorul a primit pentru partiturile sale însoţite de desenele proprii o bursă de la Creative Artists Public Service şi a avut o expoziţie cu aceste partituri şi desene la Galeria Centrului de Grafică de la Pratt Institute din New York.

Animated Sounds a selectat câteva fragmente dintr-o lucrare cunoscută Musical Seminar, care a câştigat o prestigioasă competiţie, girată de League –ISCM National Composers Competition. Premiera americană a avut loc la Lincoln Center, premiera europeană, în versiune germană, la Opera de Stat din Stuttgart, şi, în versiune engleză, la Royal Scottish Academy of Music din Glasgow. Compoziţia este însoţită pe partitură de desenele compozitorului şi utilizează, în concert, un film din 2011. Filmul redă aceste imagini cu partituri însoţite de desene, fragmente din înregistrarea live, a lucrării care s-a făcut la Tanglewood Festival, în 1982, sub bagheta lui David Hoose, un text multilingual, sunete concrete, sunete electronice. Există această excavare şi prelevare de sunete şi fraze sonore, care ne relevă citate dintr-un Babel lingvistic şi sonor, un soi de dezbatere aprinsă de voci şi intervenţii, fulgurări ale paroxismului unor comunicări intersectate şi paralele, aspiraţia spre echilibru şi consens, nevoia de eliberare prin asumarea unor concluzii.

Olivier Messiaen

Synesthesia e una din lucrările de referinţă create în ultima perioadă. Filmul lui Michel Cagne din 2013 vizualizează compoziţia Dots, Lines and Patches, înregistrată, acum patru decenii, în 1973. Straturi sonore, linii, petece şi inserturi sonore au fost folosite într-o suprapunere şi intersectare de forme şi structuri, cu ritm şi configuraţii individualizate, ori mixate. Corespondenţe vizuale au fost create de Michel Cagne, care a realizat un film de scurtmetraj intitulat Synesthesia.

Caietul program care a însoţit concertul, prezentând comentariul compozitorului piesă de piesă, este o adevărată lecţie de muzică, de incursiune în laboratorul de creaţie. Aflu apoi atâtea informaţii direct de la creator despre geneza pieselor. Jubilus pentru soprano, trompetă şi sunetepercutante corporale (fără instrumente) a fost creat în 1984 şi destinat unei serii difuzate la Radio, lucrarea fiind comandată compozitorului de postul de Radio naţional. Impresionantă compoziţie, vibrantă, inteligent modelată, surprinzătoare prin combinaţia de non-semantic şi refren religios, repetând doar Aleluia. Sunetul fizic e cuibărit în incantaţia spirituală. Jubilus a fost interpretat de soprana Yungee Rhie, de Aaron Kahn, la trompetă, de David Rozenblatt, la percuţie, Jeremy Giill, fiind dirijorul. Jubilus & Pantomime, pe care am putut-o asculta într-o înregistrare cuprinsă pe CD-ul scos de Ravello, intitulat An Evolving Cycle, ne arată încă o dată preocuparea compozitorului faţă de muzică şi viziune, faţă de perspective şi contexte sonore, faţă de metamorfoze şi anamorfoze. Straturi sonore, linii, petece şi inserturi sonore au fost folosite, într-o suprapunere şi intersectare de forme şi structuri, cu ritm şi configuraţii individualizate, mixate. Corespondenţele vizuale au fost create de Michel Cagne, care a realizat un film de scurtmetraj intitulat Synesthesia.

Gheorghe Costinescu la aniversarea a 80 de ani

O piesă surprinzătoare, strălucitoare este Nine Portraits From the Wild, interpretată excepţional de soprana Lucy Shelton, acompaniată la pian de Stephen Gosling. Lucy Shelton este singura artistă căreia i s-a conferit de două ori Premiul internaţional Walter W. Naumburg, ca solist în recitaluri de muzică de cameră. Vocea ei are o spaţializare şi versatilitate, impresionante. În plus, “joacă” adevărate caractere, fizionomii, apelând la onomatopee, susurări, sunete guturale şi ascuţite, secvenţe ce trimit la limbajul unui ventriloc, la emoţii şi imprecaţii caricaturale.

Ar fi mult de scris despre valoarea interpreţilor din acest concert, despre palmaresul lor debordant de roluri, apariţii pe scenele lumii, premii şi recunoaştere mondială.

Am fost fericită să mă întreţin la recepţie cu câţiva dintre ei, cel mai mult cu Lucy Shelton, cu Yungee Rhie sau cu David Rosenblatt, care a colaborat cu atâtea personalităţi de vârf ale muzicii clasice, pop sau din jazz, nominalizat la Premiile Grammy. Să întâlneşti într-un concert atâtea personalităţi şi împliniri contemporane, mai rar. Pentru mine a fost o seară unică, prin valoare, performanţă şi… lipsa totală a grandomaniei. E cazul să ştim cât mai multe şi să ascultăm creaţiile maestrului Gheorghe Costinescu. Înainte să se stabilească în America, a înregistrat, sub bagheta lui Carol LitvinCântul apelor-Rivers. O piesă pentru mezzo-soprană, cor şi orchestră. Muzica inspirată de poemul lui Eminescu Trecut-au anii/Past the Years a fost încheiată concomitent cu finalizarea volumului Treatrise on Musical Phonology.

În “New York Times”, Peter G. Davis a scris o cronică amplă, în care remarca valorile muzicii compuse de Gheorghe Costinescu, încă din prima sa etapă de creaţie, când s-a afirmat şi impus alături de mari compozitori din SUA. Comentariul a subliniat energiile incantatorii, puterea de a construi un sunet imaginar – “/”a imaginative sound”. Şi impactul dramatic, culminând cu opţiunile originale, vizionare. O cronică entuziastă a concertului a apărut în New York Classical Review, în data de 6 mai 2015, sub semnătura lui George Grella. Comentariul pune în valoare fiecare din semnificaţiile fiecărei piese incluse în program şi reliefează calităţile deosebite ale interpreților. În acelaşi timp, Grella îl consideră pe Gheorghe Costinescu drept „un compozitor cu o rară gamă de creativitate”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.