Gloria și decăderea unui preşedinte

Rămas fără cetățenia ucraineană și cu un mandat de arestare trimis autorităților din Kiev de către guvernul de la Tbilisi, fostul președinte georgian Mihail Saakașvili riscă să fie arestat și extrădat în Georgia, unde ar urma să fie judecat pentru abuz de putere. Fost guvernator al regiunii Odessa după revoluția EuroMaidan din Kiev, Saakașvili a căzut în dizgrația președintelui Petro Poroșenko, pe care l-a acuzat că-i „jefuiește“ pe ucraineni.

Demisia din funcția de la Odessa, în 2016, era doar începutul disputei cu președintele „reformator“ Petro Porosenko, fostul său prieten din anii studenției la Universitatea din Kiev. Pe 26 iulie, Poroșenko a semnat decretul prin care îi retrage cetățenia ucraineană lui Saakasvili, care devenea astfel apatrid – fostul președinte georgian a fost obligat să renunțe la cetățenia georgiană, pentru a putea ocupa funcții oficiale în Ucraina.

Fratele său, David, a fost reținut deja de poliția ucraineană, sub acuzația că se află ilegal în țară. Reținerea a fost confirmată pe 2 septembrie de un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne de la Kiev, minister condus de același Arsen Avakov, care i-a aruncat în față lui Saakașvili un pahar cu apă, în timpul unei ședințe de guvern, însoțit de un „pleacă naibii din țara mea!“.

Saakașvili a anunțat că revine în Ucraina duminică. A și numit punctul de frontieră, pentru ca susținătorii săi, simpatizanți ai Mișcării Noilor Forțe, partidul pe care l-a înființat în Ucraina, să facă aici o tabără de corturi. Fostul președinte georgian le-a spus jurnaliștilor că va dormi într-un cort la frontiera polono-ucraineană, dacă grănicerii nu-l vor lăsa să intre în țara.

O revoluție atent studiată

Epopeea lui Saakașvili începe în lumea sovietică, cu studiile de drept făcute în Ucraina și serviciul militar satisfăcut cu puțin înainte de prăbușirea URSS. În scurt timp, primește o bursă din partea Departamentului de Stat al SUA pentru cursuri masterale la Columbia University. A crezut că a făcut o „școală de președinți“, dar viața urma să-i demonstreze contrariul. În SUA, este abordat de cel care avea să-i devină premier, Zurab Jvania. Decide să se întoarcă în Georgia și să pună pe picioare mișcarea politică împotriva președintelui Eduard Șevardnadze, însă după o perioadă de colaborare (la doar 32 de ani, Saakașvili a devenit ministru al Justiției în regimul Șevardnadze). Giga Bokeria, unul dintre colaboratorii apropiați, fusese în Serbia în 2003 pentru a studia organizarea revoluției ce a pus capăt regimului Milosevici.

Pe bulevardul George W. Bush

Pe 22 noiembrie 2003, înconjurat de camerele de luat vederi ale CNN, Saakașvili intra în fruntea mulțimii în parlamentul de la Tbilisi, unde Shevardnadze ținea discursul de deschidere a lucrărilor. Au urmat negocieri între președintele Vladimir Putin și bătrânul Shevardnadze, în urma cărora acesta a decis să demisioneze și să plece la Moscova. Imediat, în ianuarie 2004, au fost organizate alegeri prezidențiale, câștigate cu 96% din voturi de tânărul Saakașvili. Așa-zisa „revoluție a trandafirilor“ se încheia cu succes. Președintele a început un amplu proces de reforme, marcat de privatizarea cvasitotală a economiei, de o profesionalizare rapidă a armatei, înarmare, depunerea candidaturii pentru aderare la UE și NATO și de o campanie anticorupție ce a umplut la refuz închisorile.

Sprijinul administrației George W. Bush și al firmelor de lobby americane a fost esențial (în preajma revoluției colorate, Saakașvili a apelat la serviciile de lobby ale unui apropiat al senatorului John McCain și ale USAID). „Doream să arătăm că țările baltice nu au fost o excepție în lumea postsovietică“, spunea Damon Wilson, fost director pentru afaceri europene în Consiliul Național de Securitate al președintelui Bush. Georgia a fost aleasă pentru a demonstra acest lucru, iar Saakașvili și-a arătat recunoștința: privatizări cu dedicație, un bulevard din Tbilisi a fost botezat „George W. Bush“ (un model urmat în Kosovo, prin ridicarea statuii lui Bill Clinton).

„I-am spus să nu provoace Rusia“

Până și Radio Europa Liberă a subliniat condițiile inumane din închisorile georgiene și abuzurile comise de guvernele lui Saakașvili împotriva opoziției. Privatizarea sistemului de sănătate a lăsat circa 60% din georgieni fără asigurări, iar de creșterea economică nu au beneficiat decât 25% din cetățeni. A urmat războiul de cinci zile dintre Rusia și Georgia, în 2008. SUA „i-au spus de 30.000 de ori“ să nu se confrunte cu Rusia, „însă a vrut-o, crezând că Rusia nu va răspunde“, spune Fiona Hill, fostă consilieră pentru securitate a președintelui Barack Obama. Trupele georgiene au intrat în Osetia de Sud, știind că armata rusă este pregătită de un atac, iar în scurt timp, Saakașvili a pierdut o treime din teritoriu. Administrația Bush a fost pusă într-o poziție dificilă, Saakașvili nu mai era atât de frecventabil, iar noul președinte Barack Obama l-a tratat cu și mai multă răceală, pe fondul „resetării“ în relația cu Rusia.

Partidul său, Mișcarea Națională Unită, a pierdut alegerile din 2012, după care președintele Saakșvili a fost hăituit, pe scenariul brevetat de el însuși, de deținuți de drept comun eliberați de noul guvern. În 2013, odată cu încheierea celui de-al doilea mandat prezidențial, se termină și episodul georgian al „revoluției“. Urmare a erorii sale monumentale de a se confrunta cu Rusia imediat după Summitul NATO de la București, unde a căutat aderarea, Georgia s-a îndepărtat de Alianță pentru un deceniu, deși retorica NATO încearcă să mențină vie urma de entuziasm prooccidental din țară.

Revoluția ucraineană

În 2015 începe epopeea ucraineană a lui Saakașvili, cooptat în contingentul de cetățeni străini (georgieni, baltici, americani), care s-au trezit peste noapte cu pașapoarte ucrainene pentru a reforma țara aflată în război cu Rusia. Numit inițial consilier al președintelui Poroșenko, Saakașvili devine guvernator al provinciei Odessa, mâncată de corupție și vizată de un potențial atac al Rusiei. Dar așa cum s-a debarasat de miniștrii lituanieni, georgieni, americani (fostul ministru de Finanțe Natalie Jaresko), Poroșenko a renunțat și la Saakaşvili.

Lipsit de acest sprijin, el a demisionat în noiembrie 2016. „Poroșenko și-a ales prieteni care au bani. Prin urmare, nu pot fi prietenul lui“, a spus Saakașvili. Multe articole de presă nu confirmă acest lucru – Saakașvili controlează încă finanțele MNU din Georgia și a pus pe picioare și Mișcarea Noilor Forțe în Ucraina. Spectrul lui Saakașvili nu a ajutat însă MNU la ultimele alegeri. „Inima mi-e alături de voi, peste trei zile voi trece marea asta, să ne vedem victorioși, Georgia!“, spunea el, din Odessa, cu Marea Neagră în fundal, înaintea alegerilor din 2016, iar ­mulți analiști consideră că acest discurs a redus șansele MNU. Cât privește politica ucraineană, partidul său de aici pare să-l fi deranjat într-atât pe președintele Poroșenko, încât l-a privat de pașaportul ucrainean.

„Mișa“ a căzut în groapa săpată altora

Actualul lider al Georgiei, Bidzina Ivanișvili, un oligarh cu vederi moderat proruse care și-a construit averea la Moscova, premier și apoi lider din umbră al Georgiei, a fost amenințat de Saakașvili cu retragerea cetățeniei georgiene. După venirea la putere, Ivanișvili i-a spus doar atât: „Te voi aresta!“. „Mișa a simțit acum gustul propriei sale pilule“, spunea Thomas Eymond-Laritaz, directorul companiei de consultanță APCO, imediat după ce președintele Ucrainei i-a retras cetățenia lui Saakașvili. Acum, revoluționarul postsovietic pare să fi renunțat la ambițiile sale în Georgia, după pierderea alegerilor din 2016, și se concentrează pe Ucraina. Are de ales între un exil american sau european și întoarcerea riscantă la Kiev. Analiștii nu exclud nici scenariul în care Saakasvili va alege să ducă revoluția prooccidentală într-o altă republică ex-sovietică. „Se pare că el crede că are un rol în politica postsovietică, ca un Che Guevara postsovietic, numai că, de dreapta“, spune Kornely Kakachia, directorul Institutului Georgian pentru Politici.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.