Am văzut figurile unora în momentul în care deputatul Bogdan Ciucă a anunțat votul copleșitor pentru Cristina Guseth. Maxilarele căzute, buza de jos spânzurată bleg spre bărbie, ochii privind disperat într-un soi de gol, de neputință!
Cum să o valideze când ea s-a invalidat atât de penibil, de neintelectual, de anti-profesional, de iremediabil? Parcă am fi fost cu cu toții orbi și surzi și o asemenea mânărie putea fi făcută fără nici o sfială în mijlocul orașului.
Deputata Steluța Cătăniciu, clocotind de mânie și mirare, de durere și revoltă, pentru că nu putea să înjure, și-a anunțat demisia din Comisia juridică. Ce rost mai are să te amăgești când și democrația te calcă în copitele sale metalice, de șenilă! Din 53 de parlamentari doar șase votaseră împotrivă, ceilalți, dirijați de la pupitrul lui Valeriu Zgonea, au privit răspunsurile tâmpe ale Gristinei Guseth cu înțelegere, cu nepăsare, unii, mai slugarnici, chiar cu admirație. O trecem și pe asta, își ziceau alții privind-o de sus, cu gândul la câți și câte au primit un vot fără să-l merite. Ba, după ce și-au văzut mârșăvia împlinită, s- au grăbit să joace rolul pedagogilor politici și al vizionarilor, recomandându-i proiecte și inițiative. De mult n-am mai văzut un spectacol al prefăcătoriei atât de grețos, înfruntând bunul simț cu atâta prostie. Dacă atunci s-ar fi ridicat și ar fi spus, vă mulțumesc, mă retrag (invocând orice), Cristina Guseth s-ar fi salvat. Nimeni nu i-ar fi putut cere să sară de la o asemenea înălțime fără să aibă bagajul protector al cunoștințelor de drept. Ea a ales să continue, să riște, să intre într-un blocaj de repetent căzut pe gânduri și să iasă pe trei cărări din audieri (semănând cu un boxer groggy, la un pas de prăbușire peste microfoane) spre a spune în hol ceea ce trebuia să rostească înaintea votului în plenul comisiilor reunite:
– Nu sunt pregătită și adio!
A spus-o pe hol în fața a milioane de oameni consternați și a plecat, probabil să plângă de ciudă, crezând că totuși a scăpat.
Validarea Cristinei Guseth mi-a stârnit cele mai cumplite clipe de neputință. Ce să faci împotriva unei mașinării conduse de Zgonea, de Coldea, de Dragnea, de Blaga și de atâția alții? Cum să-ți trăiești revolta altfel decât luându-ți câmpii? Și cum să-i pedepsești pe parlamentarii care au votat un ordin, în ciuda faptului că biata Cristina Guseth la un moment dat devenise forma fizică a modelului de anti-ministru. Întruchipa disperarea omului nefericit că ratează o castană și se acoperă de ridicol, trădând și neputință, și necunoaștere, și nepricepere și ambiție deșartă. Nici acum nu înțeleg de ce i-a înfruntat pe parlamentarii pe care ea îi avea ștampilați cu pre-gândirile sale asemănătoare cu ale Monicăi Macovei. Nu-i ajungea ce gândea despre ei, cu acele cuvinte pe care se temea să le rostească?
„În pofida acestei umilințe, rămân să duc România în structurile euroatlantice. Îmi propun să fac management pentru minister”, a spus Cristina Guseth, încercând să se agațe de ce a rămas din propria-i ambiție.
O femeie umilită este la fel de dizgrațioasă ca și un bărbat umilit. Omul redus la fragilitatea sa fizică îți stoarce lacrimi. Omul închipuit și ambițios, câștigător pe nedrept, îți stârnește mânia!
Târziu după miezul nopții, chinuindu-mă să adorm, am mai deschis o dată calculatorul. Dacian Cioloș nu mai avea cui spune că a revocat-o pe Cristina Guseth și a postat pe Facebook:
„Pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea în ministrul Justiției din Guvern, într-un an foarte important pentru menținerea credibilității activității Justiției, am hotărât să retrag propunerea doamnei Cristina Guseth pentru acest portofoliu. Dimineață voi înainta conducerii Parlamentului o nouă propunere.”
Îl prinzi pe om că a încercat să te înșele ca la mahala, îi arăți obrazul, el continuă, îi dai două peste gură și atunci el zice, pardon, nu vreau să vulnerabilizez încrederea pe care o aveți….
De parcă ar fi avut-o cineva!
Târziu, spre dimineață, am adormit zâmbind, bucuros că n-o să mă trezesc condus de Cristina Guseth prin structurile noastre euro-atlantice!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.