Grânarul Europei, de la extaz la agonie

7 ani de dezastru în cercetarea agricolă românească. Este concluzia unui raport al Curții de Conturi a României după ce a analizat perioada 2009-2016. Vinovaţi: Ministerul Agriculturii și conducerile sale succesive, care în această perioadă, prin inactivitate sau activități greșite ori chiar prin rea-voință, au distrus baza materială și genetică a sectorului de cercetare agricolă din România. Cu alte cuvinte, Ministerul Agriculturii și-a bătut joc de siguranța alimentară a țării, pe termen lung. „Este greu de acceptat și de explicat faptul că, timp de aproape 7 ani, factorul guvernamental a asistat indiferent, în pofida atenționărilor și a intervențiilor, la degradarea sectorului cercetării agricole, la distrugerea bazei materiale și genetice, la diminuarea resurselor naționale de creativitate, la umilirea membrilor Academiei și a corpului profesional al cercetătorilor, la creșterea importurilor de produse ale cercetării și de produse agricole și, în final, la punerea sub semnul întrebării, pe termen lung, a securității şi autonomiei alimentare naționale și a siguranței alimentelor“, se afirmă, fără menajamente, în raportul Curții de Conturi.

România era recunoscută drept grânarul Europei. Acum, agricultura reprezintă doar o mică parte din produsul intern brut. În 2014, agricultura abia a atins 4,2% din PIB. În urmă cu 30 de ani, agricultura avea 14,5% din PIB, iar Nicolae Ceaușescu încerca să introducă, cu ajutorul specialiștilor în agricultură, două culturi de grâu pe sezon. Acum fermierii se zbat să supraviețuiască pieței europene puternic susținute și finanțate.

Radiografia unei distrugeri

În urmă cu ceva timp, un grup pe portughezi aflați în vizită în România exclamau: „Ce pământ negru aveți! La noi este roșu! La noi, agricultura este foarte complicată și trebuie susținută puternic cu îngrășăminte. Voi stați pe o mină de aur, care ar putea hrăni toată Europa“. Prin anii 1990-1991, România a primit ultimele avioane dintr-o flotilă de MiG-29 în contul grâului exportat de România către fosta URSS. Înainte de 1989 mii de specialiști lucrau în cadrul institutelor de cercetare pentru agricultură. Se produceau soiuri din ce în ce mai puternice, mai rezistente și care ofereau o producție mai bună. În prezent, de cercetarea românească s-a ales praful după ce zeci de ani a fost dată uitării în interesul unor persoane care au fărâmițat institutele de cercetare. Sunt de notorietate cazurile de la Buzău, unde primarul Boșcodeală a dat terenul institutului de cercetări legumicole pentru construcția unui cartier de vile, şi cel al lui Puiu Popoviciu, care a pus mâna pe fosta livadă Băneasa, unde acum cresc doar Metro, Ikea și Carrefour.

Mărirea producţiei, soiuri rezistente la frig, căldură sau dăunători, aclimatizarea plantelor noi – toate, laolaltă, erau preocuparea celor 25 de institute şi staţiuni de cercetare în domeniul cerealelor, plantelor tehnice, sfeclei de zahăr şi a plantelor medicinale şi aromatice din România. În 1990, aveau la dispoziţie peste 30.000 de hectare de teren. Pământul a fost cea mai râvnită bogăţie şi la cel mai mare institut de cercetare şi dezvoltare agricolă din România, cel de la Fundulea, unde în 1975 s-a realizat primul hibrid românesc de floarea-soarelui – ROMSUN. Astăzi, după ce comisiile de fond funciar au emis titluri de proprietate asupra pământurilor institutului, mastodontul agricol mai are doar 1.800 din cele peste 7 mii de hectare de teren.

Producerea de sămânţă este o activitate aparte, care are regulile ei, este o altă meserie şi nu este atât de simplă pe cât pare. Trebuie respectate anumite distanţe de plantare, pentru a evita aşa-zisa „corcire“ a unor specii şi a soiurilor, din lotul semincer se elimină orice plantă atipică, se limitează numărul de fructe, se fac tratamente speciale de combatere a agenţilor patogeni şi a dăunătorilor, mai ales a acelora care sunt transmiţători de viroze. Starea financiară precară a multor producători de legume şi, nu mai puţin, lipsa de informare a acestor îi constrâng la practicarea unor tehnologii ieftine, cu cele mai mici cheltuieli din lume. Specialiștii susțin însă că nu banii daţi pe seminţe sunt cei care ridică preţul de cost al legumelor, ci că producţiile mici sunt cauza principală. A însămânţa o sămânţă bună înseamnă a obţine o răsărire uniformă, plante viguroase, culturi sănătoase, fructe corespunzătoare soiului cultivat, în ansamblu, o producţie de calitate. Soiurile românești sunt competitive încă, existând chiar cazuri în care acestea sunt piratate. Au apărut, de exemplu, firme care au înmulţit soiuri de legume româneşti în alte ţări, după care au scos sămânţa la vânzare pe piaţa românească.

Semne de redresare

Micii producători cu gospodării simple și produse sănătoase încep să recâștige respectul pe care îl merită. Sătui de fructe și legume fără gust, cei de la oraș îi caută constant. Așa se face că agricultorii au început să caute hibrizi produși în România, mult mai adaptați condițiilor climatice de la noi. Aceștia rezistă mai bine la secetă și arșiță, pe când cei importați nu se comportă bine în asemenea situații.

Directorul Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă de la Fundulea, dr. ing. Pompiliu Mustățea, a declarat că, la nivelul anului 2015, fermierii foloseau soiuri românești în proporție de 63,8% și doar 31,6 % erau soiuri străine.

„Ponderea cea mai mare o avem la grâu, unde soiurile create aici au avut anul trecut 61% din suprafața totală. Am avut și 67% pondere în unii ani, depinde foarte mult de preferințele fermierilor. După ani cu condiții nefavorabile – geruri, secete și inundații sau arșițe –, fermierii se îndreaptă spre noi. Soiurile noastre se mențin pe piață datorită rezistenței foarte bune la ger, secetă, arșiță, dar și unui raport foarte bun între producție și conținutul de proteine. La porumb mai avem în jur de 25% pondere în suprafața cultivată. Prin introducerea în curând a hibrizilor care pierd rapid apă la recoltare, sper să recuperăm terenul pierdut. La floarea-soarelui, domeniu în care am fost prima țară care a introdus hibrizii în cultură, stăm ceva mai rău, aproximativ 10% pondere în suprafața cultivată. Prin introducerea în anii următori a hibrizilor cu rezistență la erbicide, am convingerea că fermierii vor reveni către Fundulea“, a precizat Mustățea.

Cercetarea a mers și la export

După ce în deceniile anterioare România cultivase pe suprafeţe foarte mari soiuri de grâu străine, datorită progreselor realizate de programul de ameliorare de la Fundulea, unele dintre creaţiile acestui program au fost introduse în agricultura altor ţări. Astfel, de exemplu, soiul Fundulea 29 a fost înregistrat pentru cultivare în Canada, soiul Fatima 2, creat în colaborare cu Institutul din Martonvasar, a fost înregistrat în Ungaria, iar în prezent soiul Glosa se cultivă, de asemenea, în această ţară sub numele de Kungloria. În Turcia au fost introduse în cultură soiurile: Flamura 85, Dropia și Glosa, acestea fiind apreciate pentru potenţialul de producţie și, mai ales, pentru calitatea lor superioară de panificaţie. Recent soiul Glosa a fost înregistrat și în Republica Moldova, iar soiul Izvor se cultivă în Argentina sub denumirea de Lenox. Linii de grâu create la Fundulea au fost înregistrate în Republica Kirghiză (Almira), Turcia (Harmankaya) și Bulgaria (Albena).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Eduard Pascu 109 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.