Greşelile ministrului Justiţiei şi/sau ale Laurei Codruţa Kovesi l-au ajutat pe Şova

S-a declanşat un adevărat concurs de sesizări la CCR după votul din Senat pentru Şova. Scandalul „Şova” ar fi putut fi evitat dacă cererea de arestare nu ar fi fost una aiuritoare.

Un prim pas cu stângul

Scandalul „Şova” scoate la iveală slaba pregătire juridică şi chiar prostia unor procurori. Cireaşa de pe tort o reprezintă cererea DNA (semnată la Laura Codruţa Kovesi) adresată CSM de a sesiza Curtea Constituţională pentru soluţionarea conflictului de natură constituţională creat între puterile statului, ca urmare a faptului că Senatul a refuzat să răspundă cererii formulate de procurori. Doamna Kovesi a pornit cu stângul de la bun început: procurorii nu reprezintă o putere în stat. Chiar şi în situaţia în care s-ar fi referit la Justiţie (puterea judecătorească), iar ar fi greşit, pentru că procurorii nu intră în categoria denumită puterea judecătorească.

Aberaţii marca DNA

Ce reclama Laura Codruţa Kovesi? Faptul că „Senatul nu a adoptat cu acest prilej o hotărâre prin care să admită sau să respingă cererea formulată de ministrul Justiţiei”. Se invocă drept argumente juridice „art. 67 din Constituţie şi ale art. 83 din Regulamentul Senatului, în desfăşurarea activităţii, această cameră adoptă legi, hotărâri şi moţiuni simple”. Total fals. Nu a existat şi nu există în procedurile parlamentare instituţia legii respinse, a hotărârii respinse sau a moţiunii respinse sub formă de document oficial şi publicabil în Monitorul Oficial. Ştiam acest lucru, dar am obţinut reconfirmarea din partea deputatului UDMR Marton Arpad, unul dintre foarte puţinii parlamentari care stăpânesc perfect legislaţia, regulamentele etc. „Parlamentul, inclusiv cele două Camere separat, doar adoptă legi, hotărâri şi moţiuni. Tot ce se adoptă se publică în Monitorul Oficial. Doar în cazul ordonanţelor de urgenţă şi al ordonanţelor există şi legi de respingere, care devin acte normative şi se publică în Monitorul Oficial. Legea de respingere este de fapt tot o adoptare, pentru că anulează prevederile unui alt act normativ existent, ordonanţa de urgenţă sau ordonanţa simplă. Tot ce nu se adoptă nu există. De exemplu este numit cineva de către Cameră la CNA, să zicem. Numirea se face prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial. Un alt candidat propus la CNA este respins prin vot. În acest caz nu există o hotărâre pentru că nu s-a adoptat ceva. Camera decizională adoptă un proiect de lege. Ce urmează ? Poate fi sesizată Curtea sau nu, şi în final se trimite la Cotroceni. După ce preşedintele promulgă, devine Legea nr… şi se publică în Monitorul Oficial. Invers, Camera decizională respinge definitiv o lege. Ce se întâmplă: nimic. Nu se poate contesta la Curte, nu mai ajunge la preşedinte, pentru că este vorba de ceva ce nu mai există. A văzut cineva în Monitorul Oficial legi respinse, hotărâri respinse, moţiuni respinse? Nu. Pentru că, repet, proiectele care nu se adoptă nu mai există. Totuşi, pentru statistică, documentare şi mai ales pentru istorie, stenogramele şedinţelor din Parlament, unde apar şi rezultatele votărilor se publică în Monitorul Oficial, partea a II-a”, ne-a declarat deputatul Marton Arpad.

DNA ți DIICOT de ce nu au ţipat în cazurile Vosganian (I şi II) şi Borbely?

Se impune o întrebare: să nu fi ştiut dna Kovesi şi ceilalţi procurori că nu există „instituţia” hotărârii respinse? Ne este greu să răspundem noi la această întrebare. Dar avem numeroase precedente. Şi le amintim doar pe cele mai recente, respingerea de către senatori, respectiv deputaţi a cererilor de urmărire penală pentru liberalul Varujan Vosganian şi Borbely Laszlo. În aceste două cazuri, nimeni nu a luat poziţie privind inexistenţa unei hotărâri de respingere.

Cvorum legal cu voie de la ministrul Justiţiei sau de la… Kovesi!

Tot în adresa DNA înaintată către CSM se arată că „condiţia de cvorum invocată în cuprinsul comunicării este contrară dispoziţiilor constituţionale”. Teoretic, pe fond, şefa DNA are dreptate. Pentru că în Constituţie, art. 76 (2) prevede că hotărârile se adoptă cu majoritatea simplă, adică jumătate din numărul parlamentarilor prezenţi. Numai că fie dna Kovesi, fie procurorii din subordinea ei, fie ministrul Justiţiei trimit Parlamentului adrese aiuritoare ce permit senatorilor şi deputaţilor să ocolească legal Constituţia. Adresa semnată de ministrul Justiţiei este trimisă „în temeiul art. 24 din Legea 96/2006 (statutul senatorilor şi deputaţilor) şi art.172 din regulamentul Senatului”. Or, art.24 din legea respectivă prevede că cererea procurorilor se adoptă cu majoritate calificată, adică jumătate plus unu din totalul senatorilor sau deputaţilor. Art. 172 prezintă procedurile şi nu reglementează chestiuni de cvorum. În schimb, art. 173 reglementează cvorumul pentru astfel de cereri şi care este tot de jumătate plus unu din totalul senatorilor sau deputaţilor. Şi, oricum, când se invocă expres mai multe acte normative, se aplică acela cu o putere mai mare. În cazul de faţă, legea bate regulamentul. Plecând deci de la articolele invocate în cererea de arestare, Laura Codruţa Kovesi NU poate invoca neconstituţionalitatea cvorumului. Repetăm pentru simplul fapt că cererea a fost făcută în baza art. 24 din Legea 96/2006.

Ce trebuia să facă ministrul Justiţiei şi/sau Kovesi

Faptul că una spune Constituţia şi alta Legea 96/2006 şi un articol din regulamentul Senatului este o stare de fapt. Neexistând vreo sesizare la CCR sau o punere voluntară în acord a Legii 96/2006 şi a Regulamentului Senatului cu Constituţia, articolele care consfinţesc majoritatea calificată sunt valabile. Totuşi, dacă procurorii de caz, dna Kovesi sau ministrul Justiţiei ar fi judecat puţin, ar fi trimis cererea de arestare în baza art.136 din Regulamentul Senatului (care se bate cap în cap cu art.173 – altă anomalie) şi a articolului 76 (2) din Constituţie şi astfel, prin acest artificiu legal, Senatul trebuia să aplice regula majorităţii simple.

Ce soluţii sunt

Nici adresa preşedintelui României, Klaus Iohannis, prin care cere CCR să constate un conflictul de natură juridică dintre Senat şi Ministerul Public nu poate rezolva punctual situaţia din jurul votului pentru Dan Şova. De asemenea, PNL, deşi a anunţat că va contesta constituţionalitatea art.173 din regulamentul Senatului, nu va rezolva nimic, pentru că nu are calitate procesuală în acest caz şi nici nu există proceduri pentru situaţia existentă. Un act normativ precum Hotărârea privind Regulamentul Senatului se poate contesta doar înainte de adoptare. Şi chiar dacă ar exista o portiţă privind admiterea contestaţiei, decizia CCR va fi valabilă doar pentru viitor. PNL a mai contestat şi votul de miercuri, însă şi aici nu există procedură de contestare. Singura soluţie prin care se poate rezolva scandalul din cazul „Şova” este următoarea: o persoană care se simte lezată de ce s-a întâmplat miercuri în Senat reclamă în justiţie fie pe C.P. Tăriceanu, fie pe senatorul PSD Laurenţiu Coca pentru faptul că au făcut apel la art. 135 şi 136 din regulamentul Senatului, dar nu au ţinut cont ulterior în proceduri de prevederile celor două articole. Imediat după începerea procesului, se ridică două excepţii de neconstituţionalitate şi, astfel, se poate ajunge la validarea votului pentru Şova şi la obligarea senatorilor să pună în acord art.173 din Regulament cu Constituţia.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Lucian Gheorghiu 3052 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.