Gustul sofisticat al vestitei art de vivre a la francaise, la Târgul Anticarilor de la Paris

Prestigiosul târg parizian al anticarilor, devenit anual şi rebotezat Bienala de la Paris, şi-a închis recent porţile, cu un bilanţ pozitiv în ceea ce priveşte frecventarea (32.000 de vizitatori) şi vânzările, oferind perspective încurajatoare pentru viitoarea întâlnire cu noi colecţionari.

Într-un comunicat oficial, Mathias Ary Jan, Preşedintele Sindicatului Naţional al Anticarilor, a afirmat: “Pentru această primă ediţie anuală, provocarea a fost dimensiunea târgului şi începutul procesului de reinventare a Bienalei de la Paris. Cu ajutorul lui Christopher Forbes, Preşedintele Bienalei de la Paris şi al Comisiei Bienalei şi al Comitetului de Onoare plasat sub patronajul Alteţei Sale Cheikh Hamad Bin Abdullah Al Thani, am reuşit reînnoirea Bienalei pe care o considerăm cel mai frumos Salon din Lume”.

Odilon Redon

După unele surse, însă, la Dineul de Gală oferit înaintea vernisajului au participat cu 600-700 de persoane mai puţin decât anul trecut, ceea ce înseamnă o scădere considerabilă a sumei câştigate de Sindicatul Naţional al Anticarilor, iar veniturile provenite din vânzarea biletelor nu o pot compensa, chiar dacă numărul vizitatorilor s-a mărit de la 30.000 în 2016 la 32.678 în 2017.

Anul acesta a suflat un vânt de înnoire, sub impulsul noului Birou al Sindicatului Naţional al Anticarilor şi al preşedintelui său, Mathias Ary Jan. Cu periodicitate anuală, pentru a putea rivaliza cu concurentele ei internaţionale, Bienala a găzduit 95 de galerii şi de anticariate, dintre care 36 internaţionale.

Bienala doreşte să dovedească o politică de susţinere, care răspunde voinţei oraşului Paris de a face din fiecare început de toamnă o perioadă artistică bogată şi densă care să permită Capitalei Franţei să devină polul de atracţie al profesioniştilor şi colecţionarilor din cele patru colţuri ale Planetei.

L’Ascensione di Cristo de Neri Di Bicci

Pentru a mări imaginea sa internaţională, a fost ales preşedinte miliardarul american Chistopher Forbes, fiul fondatorului imperiului mediatic şi proprietarul unui castel în Normandia, care s-a dovedit un excelent ambasador. Christian Forbes a comentat schimbările Bienalei: “Ambiţia noastră este să asigurăm Bienalei o vizibilitate globală adecvată. Astăzi, Salonul nostru trebuie să înfrunte o concurenţă care nu exista atunci când a fost înfiinţat. Pentru aceasta am decis ca, pe lângă valorile lui fundamentale legate de excelenţa pieselor, să aibă o periodicitate anuală”.

Jean-Francois Garneray, Ludovic al XIV-lea primindu-l pe Moliere la Versailles

În plus, Bienala a adus un omagiu colecţionarilor, indiferent de categoria de piese de care sunt interesaţi, printr-o expoziţie de lucrări reunite de patru generaţii ale dinastiei Barbier-Mueller, începând cu Jean Paul Barbier-Mueller, cel pasionat de dialogul dintre culturi şi mare colecţionar de arte primitive. Piese colecţionate timp de peste 100 de ani de cele patru generaţii ale familiei formează un ansamblu eteroclit, cuprinzând arta samurailor, picturile secolului al XVIII-lea, pânzele contemporane, măştile şi statuetele africane. Marele antrepenor imobiliar eleveţian a fost un rafinat bibliofil şi a strâns sute de opere de artă din Africa, Asia şi America Latină. După excepţionala expoziţie a colecţiei lui de la Ermitajul din Sankt Petersburg, din 2016, la Paris a fost prezentată o selecţie prestigioasă, care a cuprins şi colecţiile descendenţilor săi, cum ar fi piese din cultura Samurailor, aparţinând fiului lui, Gabriel, monede şi picturi din secolul al XVIII-lea ale celui de al doilea fiu, Stéphane, şi opere de artă contemporană ale lui Thierry, alături de preţioase volume din secolul al XVII-lea, aparţinând nepoatei sale, Diane.

Tapiserie Colbert cu scene de vânătoare

Întâlnire de neocolit de 61 de ani, Bienala are participanţi fideli internaţionali, galerii sau case de bijuterii de lux care uimesc publicul şi răspund exigenţelor celor mai pretenţioşi colecţionari.

Anul acesta ea a avut aspectul unui mare muzeu efemer, în care antichităţile, artele frumoase şi orfevreria au intrat în rezonanţă cu spaţiul de la Grand Palais, monument ridicat pentru Expoziţia Universală de la 1900, simbol al îndrăznelii, modernităţii şi tradiţiei reunite.

Idol neolitic

“Totul trebuie să se schimbe ca să nu se schimbe nimic”. Partizanii reformării Bienalei Anticarilor au preluat faimosul dicton al Prinţului de Lampedusa din Ghepardul, înţelegând că era nevoie de o adevărată revoluţie ca Bienala să rămână cel mai frumos simbol al strălucirii Franţei în lume. Pentru că acest salon al anticarilor a încarnat întotdeauna gustul sofisticat al vestitei art de vivre à la française.

În felul acesta se speră regăsirea unui nou suflu după dezastruoasa ediţie din anul 2016. Marcată de afacerea mobilelor false de secol XVIII, care a implicat unii vechi expozanţi, ediţia anului trecut a suportat o hemoragie a marilor negustori de artă străini, o neîncredere în caizii curentului Art Deco şi ai artelor primitive şi căderea liberă a frecventării târgului după atentatul de la Nisa.

Aime-Jules Dalou, Femeie înainte de baie

Artele primitive au deţinut un loc de onoare anul acesta. Au fost propuse opere cu un puternic impact estetic. Christophe Hioco a expus un Boshisattva Avalokiteshvara din Cambodgia, în stilul Baphuon, de la sfârşitul secolului al XI-lea şi o seducătoare sculptură Bouddha Shakyamuni, din bronz aurit, din Sri Lanka. Corinne Kevorkian, specialist în artele Islamului, Indiei şi în arheologia Orientului a dezvăluit două sculpturi sesizante: un Războinic de la sfârşitul celui de al doilea mileniu î.Ch., din faimoasa şi misteriosa Civilizaţie Marlik, din nord-estul Iranului actual şi o Statuetă feminină din vestul Anatoliei de vest sau din insulele Cyclade, care evocă o Venus paleolitică şi un idol cicladic în acelaşi timp.

Anul acesta, la marea întâlnire a luxului, iubitorii de artă au descoperit tablouri semnate de mari pictori, sculpturi etnice, piese vechi de mobilier, selecţionate de o Comisie a Bienalei formată din 5 experţi ai SNA şi 9 personalităţi independente.

Boghossian, Cercei din aur alb şi diamante

Printre expozanţi s-au aflat 5 Case de Bijuterii de Lux. Urmaş a trei generaţii de specialişti indieni în diamante, Nirav Modi reuneşte în creaţiile sale ştiinţa occidentală şi un stil marcat de tradiţia indiană. Parura sa Mogok, demnă de o prinţesă din 1001 de nopţi, este compusă din 27 de rubine excepţionale de 71,11 carate, de un roşu profund cu transparenţă unică, cunoscut sub numele de “sânge de porumbel” şi reînvie tradiţia văii rubinelor.

Taiwaneza Hanna Hu lucrează bijuteriile ca pe nişte tablouri, în tuşe de culori care amintesc de un pictor. Colierul ei în formă de nufăr, compus din 2.000 de geme, este un omagiu adus lui Claude Monet şi pasiunii lui pentru lumină şi culoare.

Moussaieff, Colier pană de păun

Sensibil la fastul celui de al Doilea Imperiu, Moussaieff a reînviat sub cupola de la Grand Palais motivele preferate ale Impărătesei Eugènie cu un incredibil Colier pană de păun, montat pe titaniu, cu diamante în jurul unei hipnotice turmaline Paraiba de 52,21 de carate.

După patru ani de cercetări şi experimentări, Casa Boghossian a reuşit să îmblânzească lumina prinr-o nouă tehnică în colecţia sa intitulată Minunile de o intensă strălucire.

În ceea ce îl priveşte, englezul Glenn Spiro realizează forme îndrăzneţe şi neaştepate, mărturisind un ascuţit simţ al echilibrului, ca în bijuteria centrată pe un diamant în formă de pară de 40,51 de carate.

Jean Royere, mobilabar

Să amintim şi un ciclu de 4 tapiserii Colbert, cu Vânătoarea lui Maximilien, care i-a aparţinut lui Bill Gates, propuse de Galeria Chevalier-Parsua. Ele au fost ţesute cu fir de aur la Manufactura Gobelins, la cererea ministrului lui Ludovic al XV-lea, Colbert. Bill Gates le-a achiziţionat pentru reşedinţa sa din Seattle şi le-a revândut apoi lui Dominique Chevalier. Un dublu pedigree prestigios, evaluat la mai multe milioane de euro.

Edouard Frederic Richter, Negustorul de stofe

“În sfârşit, Parisul devine modern! Bienala Anticarilor, singurul Salon care avea loc odată la doi ani, adoptă un ritm anual, ceea ce era primordial”, a exclamat negustorul de opere de artă veche, Eric Coatalem. Acesta a dus la Grand Palais un Cap de copil de Greuze, demn, după spusele lui, “de o piaţă selectivă, atentă la marile valori clasice ale secolului al XVIIII-lea”. Pe simezele standului său trona şi un Adam Coster din 1625, intitulat Jean Chanteur à la Chandelle.

Giovanni şi Luca Cambiaso, Sacra Famiglia con san Giovannino

Alexis Bordes, specializat în secolele XVIII şi XIX, a propus un tablou inedit de Jean-François Garneray, intitulat Ludovic al XIV-lea îl primeşte pe Molière la Versailles.

Mathias Ary-Jan, preşedintele Sindicatului Naţional al Anticarilor, specialist în pictura secolului al XIX-lea, a prezentat la Bienală, între altele, un Peisaj postimpresionist de Henri Martin (1860-1943), reprezentând un şir de arbori verzi pe fond violet, lucrare din 1890, estimată la 600 000 de euro.

Pablo Picasso, Peisaj antropomorf

Unul dintre specialiştii recunoscuţi ai mobilieului clasic francez, Philippe Perrin, a deschis, cu un an în urmă, o galerie la Londra. Standul lui a oferit un Birou unic, cu un sistem care permite ascunderea documentelor într-un spaţiu secret. Piesa este semnată de vestitul ebenist Jean-François Oeben (1721-1763) şi a fost concepută sub domnia lui Ludovic al XV-lea, într-un stil neoclasic, cu decor din bronz. Este evaluată la aproape 1 milion de euro. Potrivit lui Philippe Perrin, acum 20 de ani, ea ar fi fost vândută cu 350.000 de dolari.

Pierre-Philippe Thomire, Candelabru în bronz patinat şi aurit

Tot la standul lui, s-a aflat un Fotoliu, remarcabil prin dimensiunile sale, din epoca lui Ludovic al XV-lea, care se transformă lăsând să apară un sprijin pentru picioare (150.000 de euro).

Galeria Von Vertes din Zürich a propus, pentru 6,5 milioane de euro, o pictură abstractă a artistului german Gerhard Richter, realizată în 1984. A fost cel mai mare preţ cerut la această Bienală.

Pierre Bonnard, Vernon în timpul verii

Fleury din Paris a expus o altă pânză abstractă din 1966, a pictorului canadian Jean-Paul Riopelle (1923-2002), estimată la 400 000 de euro.

Un spectaculos Christ susţinut de fecioară şi de Sf. Ioan, pictat de florentinul Davide Ghirlandaio (1452-1525), fratele celebrului Domenico, a fost propusă la preţul de 1 milion de euro, la Art-Cuellar Nathan din Zürich. În 2014, opera a rămas nevândută la Sotheby’s, unde fusese evaluată la 470.000 de dolari.

Pietro Piffetti, Comodă

Galeria pariziană Gastou, dedicată artelor decorative, este legată de comerţul de artă de prestigiu. De data aceasta, ea a adus un mare Vitraliu abstract, din 1965, semnat de Jacques Loire la Chartres (100.000 de euro).

Alături de piese de mobilier şi obiecte de artă, Guillaume Léage a adus scaune cu picioare în formă de labe de animale, datând de la sfârşitul epocii Ludovic XVI, atribuite lui Georges Jacob.

Războinici chinezi secolele IV-V

Un alt galerist, Olivier Delvaille, care spunea că în momentul de faţă colecţionarii sunt interesaţi numai de piese de lux, în special modele de scaune decorate cu sculpturi, a expus o Comodă şi un Birou dinn lemn de lămâi de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Să mai amintim, înre peisele de acest gen, o Madonă din lemn, semnată de fraţii italieni Giovanni şi Pietro Alamano, şi un Grup erotic baroc, tot italienesc, compus dintr-un Satir şi o Venus, creat la Roma în secolul al XVII-lea.

Re Clodoveo de Orazio Riminladi

Arta modernă a jucat la această ediţie pe eclectism. Au fost prezente galerii de prim ordin, ca Robert Landau, Applicat-Prazan, Malaquais, Terrades, Zlotowski, Mayoral, Templeton şi Diane de Polignac, ultimele două venite pentru prima data la Bienală.

Selecţia operelor cuprinde, de exemplu, un tablou bucolic de Bonnard, Vernon în timpul verii, din 1930, alături de Transmigrant sub cerul înorat de Dubuffet din 1954. Sau un Manguin fov alături de un Léger şi de lucrări de Soulages.

Richter. Compoziţie abstractă

În Galeria Bères s-a remarcat o Natură moartă cu frunze de Auguste Herbin din 1917 şi un Personaj albastru-verde de Olivier Debré din 1961, dominate de un Cavalry Child de Karel Appel, o sculptură în bronz din 1950.

Un Peisaj antropomorf de Pablo Picasso a fost expus laHelene Bailly Gallery, specializată în artă impresionistă şi modernă. Punctul forte al Damien Boquet Art Gallery, cu sediul în capitala franceză, sunt avangardele dintre 1900 şi 1940. La Bienală a atras atenţia o Compoziţie de Auguste Herbin, estimată la 600.000 de euro.

Boghossian, Colier reversibil

Dintre italieni, trebuie semnalat standul lui Giovanni Sarti, italian prin naştere şi parizian prin adopţie, care a adus patru secole de istoria artei prin piese de aur, pictură genoveză de secol XVI şi mobilier din secolul al XVIII-lea.

Să amitim şi L’Ascensione di Cristo de Neri Di Bicci (1418 – 1492), ultimul urmaş al faimoasei şi prolificei dinastii de artişti florentini, fondată de Lorenzo di Bicci (ca. 1350-1427). Stilul energic ce caracterizează compoziţia este simptomatic pentru ultima perioadă de creaţie a pictorului, din a doua jumătate a anilor 1470.

Jean Touret

Sacra Famiglia con San Giovannino este o opera de la 1500, realizată de Giovanni Cambiaso (1495 – circa 1577/1579) şi Luca Cambiaso (1527 – 1585). Lucrarea este rezultatul unei colaborări între tată şi fiu, intervenţiile celor doi putând fi uşor descoperite în diferite secţiuni ale picturii. Madona şi Pruncul sunt pictaţi în maniera michelangiolescă detectabilă în operele lui Giovanni, iar figura tânărului Ioan Botezătorul arată un stil mai îndrăzneţ şi sfumato, specifică perioadei de tinereţe a lui Luca Cambiaso.

Le Corbusier, Ozon Opus I

În Re Clodoveo de Orazio Riminaldi (Pisa, 1593-1630) personajul este recunoscut după două atribute: securea de război şi vasul pe care îşi sprijină mâna. Este vorba despre celebrul vas-simbol al alianţei regelui cu clerul catolic. Este probabil o operă realizată în perioada de maturitate a artistului, date fiind apropierile de arta lui Simon Vouet, pictorul francez care i-a fost aproape timp de mai mulţi ani.

Nirav Modi, Mogok

În sfârşit, o Comodă de Pietro Piffetti (Torino, 1700-1777), intarsiată cu esenţe rare de lemn şi decoraţii în fildeş şi cu elemente de bronz, este datată 1730-1740. Bogăţia decoraţiei şi forma specială a picioarelor în volute sunt caracteristice stilului artistului, important ebenist al secolului al XVIII-lea italian şi unul dintre cei mai renumiţi din Europa. De remarcat şi prezenţa unui panou istoriat cu personaje în peisaj.

Dintre noutăţi să amintim şi parteneriatul cu Chantilly Arts&Elegance Richard Mille care, cu prilejul unui vernisaj exclusivist, a prezentat o selecţie de automobile de epocă şi un show de modă.

Broşă Glenn Spiro

S-au iniţiat colaborări şi cu Muzeul Marmottan şi Muzeul Jacquemart André. Primul a organizat o expozţie dedicată lui Monet, cu lucrări din patru colecţii, celălalt găzduieşte expoziţia Tezaure impresioniste din colecţia Ordrupgaard – Sisley, Cézanne, Monet, Renoir, Gauguin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.