Hayez, o magnifică expoziţie pentru cel mai magnific „Sărut” din lume

Peste 120 de opere ale pictorului Francesco Hayez evocă, în expoziţia Hayez, de la Gallerie d’Italia din Piazza Scala din Milano, ce va fi deschisă până în 21 februarie 2016, viaţa şi parcursul creator al marelui pictor, de la anii formării sale între Veneţia şi Roma, sub influenţa Neoclasicismului, până la afirmarea sa la Milano ca protagonist al Mişcării Romantice şi al Risorgimento-ului, alături de Verdi şi de Manzoni, împreună cu care a contribuit la unitatea culturală a Italiei.

Curatoriată de Fernando Mazzocca, este cea mai completă selecţie monografică de picturi de Francesco Hayez (Veneţia 1791 – Milano 1882) de la importanta expoziţie milaneză din 1983.

Cele trei versiuni ale Sărutului

Sunt etalate opere cunoscute, dar şi altele prezentate publicului pentru prima dată, cum ar fi expunerea alături a trei versiuni ale Sărutului, realizate de Hayez în 1859, 1861 şi 1867, ultima fiind expusă la Expoziţia Universală de la Paris din 1867, dar şi unele picturi care n-au mai fost arătate publicului din secolul al XIX-lea, provenind de la Pinacoteca din Brera, de la Galeria Academiei din Veneţia şi din numeroase colecţii particulare.

Hayez este cunoscut în toată lumea, în primul rând, pentru Sărutul său, capodoperă a Romantismului, cu o scenografie medievală.

Betsabea la baie

Este interesant de descoperit diferenţele dintre cele trei versiuni al Sărutului, cum ar fi mantia aruncată pe scară sau ciorapii roşii ai bărbatului.

Vestitul Sărut provoacă încă o mare emoţie şi modernitatea lui este dovedită de marele flash mob organizat recent la Expo 2015, în care o mulţime de persoane s-au sărutat pentru a celebra opera iconică a lui Hayez.

Celebra lucrare, conservată la Pinacoteca din Brera, a fost reinterpretată pentru această ocazie de 20 de studenţi de diferite naţionalităţi, care şi-au expus propriile pânze lângă fosta Biserică San Carpoforo, dar a fost şi în centrul unor iniţiative mai frapante, ca “Un tramvai al sărutului”, care i-a transportat într-un tamvai istoric din Milano chiar pe cei doi îndrăgostiţi, întrupaţi de un cuplu de actori ai Companiei Dramatrà, îmbrăcaţi ca personajele lui Hayez.

Căsătoria lui Romeo şi a Julietei săvârşită de Fra Lorenzo

Această pictură iconică, printre cele mai reproduse din întreaga istorie a artei, este interpretată în cheie modernă ca expresie a aşteptărilor şi neliniştilor Risorgimento-ului, încă dinainte ca acesta să devină acţiune politică.

De ce place atât de mult Sărutul lui Hayez? Perfecţiunea contrastelor reflectă o uniune transparentă şi uşoară a simţurilor, în care frumuseţea persistă în personaje şi în acţiune, într-un spaţiu liniştit şi primitor.

Sărutul pictorului Francesco Hayez este cel mai faimos din istoria artei pentru că, aşa cum afirma criticul de artă Francesco Bonami, este realist, aproape “furat”. Un gest de dragoste care se naşte odată cu noi şi care aparţine tuturor. Protagonistul masculin, cu pălăria lui cu pană, seamănă cu Robin Hood şi îmbrăţişarea partenerei lui pare o fotografie extrasă de un paparazzo din Şeriful din Nottingham.

I due Foscari

Succesul acestei opere din 1859 l-a determinat pe cel al celorlalte lucrări pe care artistul le-a realizat în cariera sa, excelente, dar mai puţin frumoase. Sărutul este pentru Hayez ceea ce locotenentul Colombo a fost pentru actorul Peter Falck. Odată ce l-a interpretat, nu s-a mai putut desprinde de imaginea lui. Dar pasiunea celor doi îndrăgostiţi aduce în minte şi cântecul lui Adriano Celentano, Il tuo bacio è come un rock (Sărutul tău e ca un rock).

Martiriul Sfântului Bartolomeu

Nu lipsesc însă din expoziţie autoportrete şi capodopere cunoscute, ca portretul lui Alessandro Manzoni şi I Vespri siciliani, opera acestei figuri marcante a Italiei secolului al XIX-lea.

Expoziţia relevă importanţa lui Hayez în genuri diverse, cum ar fi pictura istorică, portretul, mitologia, pictura sacră şi o dimensiune foarte la modă atunci, orientalismul, până când a ajuns la compoziţii în care triumfă nudul feminin, declinat cu o puternică senzualitate care îl face unic în Romantismul italian şi european. Genuri care dovedesc măiestria artistului şi o prospeţime a emoţiilor care amplifică impesia de realism a operelor sale.

Portretul lui Alessandro Manzoni

“Hayez a murit la 91 de ani, a traversat practic un secol de pictură, a asistat la multe schimbări ale gustului, forjându-şi un stil inegalabil, rafinându-şi inspiraţia şi tehnica şi abordând genuri diferite, întotdeauna cu un mare succes (…) Şi astăzi este actual pentru că nu este retoric nici măcar în marile pânze de inspiraţie istorică şi priveşte dincolo de convenţii şi de morala victoriană a timpului său. Limbajul lui era unul pe care Italia îl putea recunoaşte şi a şi făcut-o, consacrându-l imediat drept un admirator al frumuseţii, al dragostei, al valorilor perioadei de reînnoire, al sentimentelor universale de care întreaga lui operă este legată indisolubil”, afirmă Fernando Mazzocca.

Sfânta Maria Magdalena penitentă

Hayez s-a născut la Veneţia şi s-a afirmat ca artist în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Era vestit pentru modul lui de picta, diferit de al altor artişti, ca şi cum ar fi dorit o interpetare a diferitelor optici. Adesea nu-şi semna şi nu-şi data lucrările şi, în plus, picta aceleaşi personaje poate pentru a retrăi emoţii trecute. Dar artistul ştia să-şi demonstreze talentul în evocarea istoriei, captând epoci în viziunea contemporană lui, dar, în acelaşi timp, se cufunda în gândirea acelor perioade pentru a le face să reînvie în pictură.

Nevoia de a explora trecutul poate fi numai o modalitate de a interpreta mai bine prezentul sau viitorul de care ne este frică.

Utimele momente ale Dogelui Marin Faliero

Pictorul era un romantic nu numai pentru că a reuşit să creeze cu pensula şi culorile sentimentul unei iubiri adevărate, dar şi pentru că făcea parte din mişcarea Romantismului, care şi-a pus amprenta pe toate artele la începutul secolului al XIX-lea.

Chiar dacă par uşor apăsătoare, marile pânze cu subiect istoric, cum ar fi Ultimul consiliu de familie al lui Jacopo Foscari, au un farmec aparte. Ceea ce l-a interesat în primul rând pe artist sunt stofele, atât ale veşmintelor, cât şi ale corturilor, în care se dovedeşte un adevărat maestru.

În faţa multora dintre operele expuse, vizitatorul este tentat să spună: “seamănă cu o fotografie!”. Nu este chiar întâmplător. Hayez a fost fascinat de tehnica fotografică, nouă la acea vreme, şi a folosit-o ca model pentru a-şi picta propriile subiecte.

Portretul cântăreţei Matilde Juva Branca

În expoziţie se reliefează teme multiple, de la Melancolie la Meditaţie. Prima este expusă şi ea în două versiuni.

Parcursul expoziţional este ritmat de Autoportrete care evocă prin factura lor parcursul creator al artistului.

Evident, genialitatea lui Francesco Hayez nu se reduce la faimosul Sărut.

Pictor versatil, maestru în genuri diferite, arta lui conjugă trecutul şi prezentul prin intermediul temelor şi limbajelor.

Venus cu doi porumbei

Printre operele expuse se află şi trei pânze din colecţia Fondazione Cariplo: Moartea lui Abradate, realizată în 1813, Papa Urbano II în Piaţa din Clermont predicând prima cruciadă, din 1835 şi Ultimul consiliu de familie al lui Jacopo Foscari, cunoscut mai ales sub titlul I due Foscari, pictată între 1838 şi 1840.

Selecţia propune o confruntare – graţie unor împruturi excepţionale – între Magdalena pictată de Hayez şi sculptura cu acelaşi subiect a maestrului şi marelui său protector, mai ales în anii romantici ai creaţiei, Antonio Canova, şi cu cea a lui Vincenzo Vela, care avea să devină cel mai mare interpret al Romantismului în sculptură.

“Francesco Hayez, spunea Mazzocca, geniu democratic şi fiu al poporului, a actualizat Istoria, permiţând publicului său să se confrunte cu adevărul pe care îl exprima şi a contribuit determinant la naşterea sentimentului unităţii naţionale, căruia Milano romantic i-a fost leagăn”.

Este aşteptat un mare număr de vizitatori la această expoziţie a marelui Romantic italian.

Ultimul sărut dat de Romeo Julietei

Gallerie d’Italia propune publicului un amplu program de activităţi colaterale, printre care o selecţie cinematografică realizată în colaborare cu Fondazione Cineteca Italiana.

“În acel Milano în care trăia unul dintre părinţii fondatori ai Italiei, Alessandro Manzoni, comenta Giovanni Bazoli, Preşedintele Consiliului de Supraveghere al Băncii Intesa Sanpaolo, pictura lui Hayez a contribuit substanţial la formarea unei conştiinţe naţionale. Un aspect căruia Intesa Sanpaolo i-a acordat în ultimii ani o atenţie specială, aşa cum o demonstrează şi deschiderea Casei Manzoni, loc simbolic pentru Milano şi pentru întreaga Italie”.

Expoziţia este o ocazie unică pentru iubitorii de artă în general şi de pictură în special de a face o călătorie în opera lui Francesco Hayez, care fascinează şi astăzi.

Mort la 91 de ani la Milano, Hayez a traversat un secol de schimbări profunde, iar vizitarea expoziţiei favorizează reiterarea acelor ani, a atmosferei şi a speranţelor unui popor care îşi întrevedea un viitor de mari inovaţii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.